CA SĂ EVADĂM DIN EROARE ŞI DIN
TRISTEȚE
~*~
Un adevăr: Hristos limba română,
adevărată cu îndemână aritmetică şi
gramatică
de rară geometrie de omenie peste
mână,
binecuvântare Vasilica Grigoraş de
România profundă, tainică şi mare,
o performanță dialectică cu dinamică,
cu atitudine
şi de rugăciune cu înțelepciune la dimensiune
şi conştiință în primenire de apă
curgătoare națională de şcoală
de pe orizontală nemaipomenită pe
verticală albastră a noastră magna cum lade de undă românească, omenească,
verde
laudator temporis acti,
că zboară din creangă-n creangă:
pace şi pâine, hrană, pentru lumea
întreagă,
ca un mâine ziorel de ziuă
că-n patria limba română, nu se bate
degeaba apa-n piuă,
chiar făcându-se din noapte ziuă de
inimă bună,
în prestație bună inspirată de veste
bună,
cu aerul tău către cuvântul, un
Dumnezeu
că tot ce-ți place, omul meu, e
lumina dintr-un început cu lucru bine făcut,
că doar aşa te cunoşti în căutarea
cunoaşterii de sine,
să te cunoşti cine eşti în starea de
bine,
în starea de deşteptă-te române,
în graiul patriei las-o moştenire, peste
timp las-o altora fericire,
iubire, nădejde Phoenix, drept la
înviere:
valoare şi justețe, în noblețe cu
fără egal Eminescu frumusețe,
ca să evadăm cu țară şi neam:
din eroare şi tristețe.
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu