MNILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ - DOAR O VORBĂ.....! - RASUFLAREA - MIOPIA - SUFLETUL

Morminte văruite

Sf. Tihon de Zadornsk

De este cineva bogat şi de neam ales, dacă e robit de păcat, e mai nemernic decât toţi ticăloşii. Vezi un măr frumos pe dinafară, însă pe dinăuntru putregăit şi urât mirositor. Asemenea sunt şi mulţi dintre oameni: pe dinafară se mândresc şi se laudă cu nobleţea lor, dar înlăuntru, în sufletele lor, sunt putrezi şi plini de duhoare; pe dinafară îi stăpânesc pe alţii, poruncind unora dintre ei, iar lăuntric slujesc cu sufletul patimilor şi poftelor lor şi, de fapt, sunt robi acestora, fiind cu mult mai prejos chiar decât slugile lor. Căci mai bine este să slujeşti omului decât poftelor tale şi păcatului, întrucât omul este făptura lui Dumnezeu, iar păcatul este lucrarea diavolului. Aşa sunt cei care se numesc stăpâni, însă îngăduie să domnească asupra lor mânia, răutatea, mamona, iubirea de argint, mândria, nedreptatea, invidia, desfrânarea, necurăţia, lăcomia pântecului şi alţi tirani scârbavnici. De aceea zice Sfântul Ioan Gură de Aur: „De este cineva bogat şi de neam ales, dacă e robit de păcat, e mai nemernic decât toţi ticăloşii” (Omilia a noua la întâia Epistolă către Corinteni). Întocmai se aseamănă cu mărul cel frumos pe dinafară şi putregăit pe dinăuntru toţi acei creştini care pe dinafară se arată buni, iar înlăuntrul lor sunt plini de ură, de răutate şi de toată duhoarea şi stricăciunea, lucru care este o vădită făţărnicie şi viclenie.

(Sfântul Tihon din Zadonsk,   De este cineva bogat şi de neam ales, dacă e robit de păcat, e mai nemernic decât toţi ticăloşii

DIFICULTĂȚILE ÎNVĂȚĂTURII

Sfantul Nicolae Velimirovici

UŞOR LUCRU ESTE SĂ ÎNVEŢI UN ANIMAL,  LESNE ESTE SĂ ÎNVEŢI PE UN NEÎNVĂŢAT,  DAR ANEVOIE ESTE SĂ-L ÎNVEŢI PE CEL CE, NEÎNVĂŢAT FIIND, S-A FĂCUT ALTORA ÎNVĂŢĂTOR.

SUFLETUL – MAI DE PREȚ DECÂT TRUPUL

Sfantul Nicolae Velimirovici

             Timpul este pasărea care te împodobeşte cu penele sale pestriţe, dar care va şi veni să smulgă cele ale sale. Dacă te vei lega cu sufletul prea mult de pene, timpul va smulge împreuna cu penele şi sufletul. O, cât de urâtă va fi atunci goliciunea ta!

MIOPIA

Sfantul Ioan din Kronstadt

Sa încercam sa ne tamaduim de miopia sufletului si sa nu ne preocupam doar de cele vremelnice, pamântesti; sa cautam a deslusi cu ochii mintii ce ne asteapta mâine – viata cea fara de sfârsit – si sa ne înaltam inimile spre patria cea de sus. Este, într-adevar, o miopie fara seaman a sufletului nostru nemuritor a privi numai la prezent, la cele vazute, perceptibile prin simturi si care convin doar unor senzatii trupesti, si a nu privi înspre veacul viitor, la „Cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit si la inima omului nu s-au suit” – bunatati – pe care Preabunul si Preaînteleptul Dumnezeu le-a gatit celor ce-L iubesc pe El (1 Corinteni 2, 9). Ne dam seama oare de ce ne-a lipsit miopia, careia ne-am dat de bunavoie? Ne-am lipit ca mustele de dulcetile pamântesti si nu mai vrem în ruptul capului sa ne dezlipim de ele! Fericit cel ce dispretuieste dulcetile lumii acesteia! Fericirea aceluia nu va avea sfârsit!

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 224-225

LINIȘTE!

- Sf.Paisie Aghiorâtul -

       Liniște! Nu vorbi mai mult decât e nevoie, nu te contrazice cu nimeni, nu supăra pe nimeni prin ce spui.Fugi de prilejurile de a cădea în păcate, pe cât poţi, fugi de agitaţia, zgomotul şi zarva lumii! Linişteşte-te! Nu te risipi, vrând să faci prea multe, nu îţi pierde pacea sau timpul cu nimicuri. Fă atât cât e nevoie. Lumea aceasta ne stoarce de putere, ne consumă cu toate problemele ei, şi de multe ori uităm că nu trăim o mie de ani, uităm că rugăciunea sau relaţia noastră cu Dumnezeu e cea mai importantă! Avem nevoie de linişte, trebuie să învățăm să mai oprim radio-ul, tv-ul, telefonul,şi să petrecem o clipă de aur nu doar cu noi înșine dar mai ales cu Hristos! În linişte, Dumnezeu îţi vorbeşte prin conştiinţa ta, ia aminte la ce îţi spune și cu siguranță n-o să-ți pară rău!"

Mulțumiri!

Mulțumesc cordial tuturor prietenilor și neprietenilor mei, care au binevoit să-mi adreseze urări de bine și de sănătate cu prilejul zilei mele onomastice, care au avut doar intenția s-o facă dar au uitat, cât și Dumneavoastră tuturor celor care citiți aceste rânduri și vă rog să primiți și din partea mea aceleași urări de bine.

La mulți ani cu sănătate, pace și bucurii!

                                Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

RASUFLAREA

Sfantul Ioan din Kronstadt

Asa cum traieste trupul respirând aer, tot asa traieste si sufletul, respirând milele lui Dumnezeu. Asa cum un tata si o mama considera drept ceva obisnuit, firesc, necesar sa-si hraneasca copiii cu o bucata de pâine sau cu un peste – hrana cea mai obisnuita – si nu le da în loc de pâine piatra si în loc de peste sarpe, desi dupa fire sunt rai si vicleni, cu atât mai mult Tatal nostru cel ceresc, Bunatatea întruchipata, „va da cele bune celor care cer de la El” (Matei 7, 11).

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 398

STRESSUL

Arhiepiscopul Iustinian Chira

Stressul se creeaza din grija exagerata. Din grija si iar din grija. Toate relele vin din aceasta exagerata grija… La eforturile celui ce conduce, la eforturile tatalui, copii n-au dreptul sa fie nepasatori. Când tata se lupta, de da de ceasul mortii pentru traiul lor, ei n-au dreptul sa fie nepasatori. Si ei trebuie sa contribuie, dar nu în mod exagerat, adica sa-i spuna tatalui: „Da-te deoparte si lasa-ma pe mine”. Asa facem noi, copiii, Îl înlaturam, Îl dam deoparte pe Dumnezeu si spunem: „Lasa ca rezolvam noi problemele”.

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Convorbiri in amurg, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 157.

INTUNERICUL SI LUMINA

Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi ca sunt doua lucruri care ti se înfatiseaza mereu înaintea ochilor, unul dupa altul: întunericul – în timpul noptii, si lumina – în timpul zilei; si ca din firea noastra cu totii ne ferim de bezna (caci nimeni nu voieste sa stea în întuneric) si cautam lumina. Asemenea si înaintea ochilor nostri duhovnicesti trebuie pururea sa se afle doua lucruri: pacatul – bezna sufleteasca, si Dumnezeu – Lumina cea vesnica. Si precum ne îndepartam de întunericul cel vazut, îndreptându-ne spre lumina simtita, asa ni se cuvine sa ne întoarcem catre Luminator din negura pacatoseniei, pe El cautându-L si luminându-ne. Precum cei care se îndeparteaza de lumina cea fireasca, de vreme ce se afla în bezna, se împiedica, nu deslusesc nimic si se tem de toate, asemenea si cei ce se înstraineaza de Dumnezeu, Lumina cea pururea-fiitoare, sunt cuprinsi de întunericul cel sufletesc si, împiedicându-se, cad dintr-un pacat în altul si asa ajung sa se prapadeasca, daca nu-si vin întru simtire, dupa cum zice Scriptura: „Caci iata, cei ce se departeaza de Tine vor pieri” (Psalmul 72, 26). Din pricina întunecimii sufletesti, acestia vor fi „aruncati” în vesnicul „întuneric cel mai dinafara, unde va fi plângerea si scrâsnirea dintilor” (Matei 25, 30). Iar cei ce cauta pe Dumnezeu si se tin de El, facându-se fii ai luminii si ai zilei, vor mosteni lumina cea vesnica si vor vedea atunci „fata catre fata” acea Lumina pe care acum o întrezaresc doar prin credinta (1 Corinteni 13, 12) „si ca soarele vor straluci în Împaratia Tatalui lor” (Matei 13, 43). Cugetarea aceasta te învata sa te departezi de pacat asa precum te feresti de întuneric si cu toata inima ta sa cauti pe Dumnezeu, adevarata si duhovniceasca Lumina, pâna când ne mai este cu putinta sa cautam si sa gasim, dupa cum ne povatuieste Prorocul: „Cautati pe Domnul si va întariti; cautati fata Lui pururea” (Psalmul 104, 4).

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 120

Sursa: Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU BARDA