Raluca
Tulbure
"recenzie
aparuta in revista Teatrul Azi (nr.1-2).
A
fi sau a nu fi Maia Morgenstern?
Nu cred că există iubitor de teatru sau
simplu cetățean care să nu fi auzit de Maia Morgenstern. Dacă nu a văzut-o pe
scenă, măcar a văzut filmul lui Mel Gibson, Patimile lui Hristos, care a făcut
multă vâlvă la vremea lansării. Maia este exterm de activă pe scenă, la TES, la
Național (TNB), la Teatrul de Comedie, în proiecte independente, la televiziune
în seriale, la teatrul radiofonic, iar în perioada de pandemie a jucat nonstop
în diverse spații neconvenționale. Are o energie inepuizabilă, debordantă pe
care și-o consumă “arzând” cu fiecare apariție. Și totuși, Maia Morgenstern
spune Nu sunt eu cea care credeți că mă cunoașteți. Întâi, a fost spectacolul
regizat de Victor Ioan Frunză, iar recent, a apărut, la Editura Litera și
cartea, "o poveste pe care n-aș fi vrut să o spun niciodată". Este
autobiografia actriței, o incursiune în viața ei de copil, adolescentă, femeie,
persoană publică, scrisă cu umor, cu duioșie, cu emoție. Un fel de jurnal care
începe în aprilie 2014 și se termină în februarie 2020. Sunt gânduri și
amintiri legate de familia ei, de prieteni,
de școală, de numeroasele
experiențe artistice. “Sunt lucruri foarte personale, sunt lucruri secrete, pe
care nu știu dacă aș fi în stare să le spun vreodată cuiva. De- asta am scris”.
Faptele pe care le relatează Maia nu au o
ordine cronologică, dar au legătură cu copilăria ei, cu imaginea părinților pe
care i-a adorat și îi venerează și care sunt foarte prezenți în paginile cărții
pe care ne invită să o lăsăm “un pic să se coacă. Să prindă mirosul ei de carte
matură! Și apoi citiți-o... Unde vreți. Cum vreți. Când vreți. De la coadă la
cap. Ori viceversa.” Ceea ce m-a frapat
citind cartea a fost umorul cu care autoarea descrie “feliile” ei de viață,
modul misterios în care își pune sufletul pe masă: nu sunt eu! Nu sunt eu cea pe care o vedeti pe scenă, nu
sunt eu cea de la televizor, nu sunt eu Maia pe care o știe toată lumea! ”E
camera mea secretă, cu comori și cu mistere. Pe care nu le-aș împărți. Cu nimeni.
Poate doar cu prietenii mei buni? Poate cred cu putere că numai ei, prietenii
mei buni, și generoși, și înțelepți vor gusta pe deplin bucuria regăsirii
sinelui, a copilăriei?? Poate că doar ei, prietenii mei severi, și pretențioși
vor înțelege. Uneori mai bine decât mine. Nu, nu sunt eu”. De ce? Poate pentru
că actriță nu se dezvăluie complet, nu se „dezbracă” de tot în fața
cititorilor/spectatorilor. Vorbește mult despre părinți, bunici, dar alte
aspecte din familie le păstrează secret. Poate, nu trebuie să știm tot!
Atunci cine e Maia? O femeie, o actriță, o
mamă care trăiește viața la cote înalte, care vrea să fie bunică, care judecă:
„sunt fascinată, absolut fascinată (până la invidie, aș zice, dacă nu mi-ar fi
frică de cuvinte) de mobilitatea și viteza cu care justițiarii de serviciu schimbă
tabăra și ținta atacului. Cu câtă îndrăzneală și curaj știau (până mai ieri) să
se gudure, să se răsfețe pe lângă mai mari și puternici zilei! Cu aceiași
sfântă și dreaptă mânie împroașcă azi cu noroi!”
Cine e Maia? Copil fiind visa să fie
soldat. Apoi, cu vârsta, și-a dat seama că nu vrea să fie înregimentată
niciunde, ci să trăiască din munca ei, făcută profesionist, “cu chef și
încredere, ori de câte ori și oriunde sunt chemată să o fac”, să spună adevărul
sau ce gândește fără să insulte, jignească sau amenințe.
Cine e Maia? Fiica unor oameni deosebiți
pe care îi amintește la tot pasul, se raportează la ei; mama a trei copii
cărora le dorește să trăiască, “să se bucure de viață, să sărbătorească
sărbătorile de sărbătorit”; un om credincios nu numai de sărbători; un om care
știe să mulțumească celor care au însemnat ceva în viața și cariera ei, care dă
sfaturi celor mai tineri din breaslă: „Să nu lăsați ca bunele voastre intenții,
speranțele, nădejdile sau iluziile (pe care le-ați avut) să fie prăjite,
abuzate, arse ca surcelele, date de a dura”.
Maia este toate astea, dar mai presus de
orice este actrița unor roluri de anvergură în teatru și film, care a lucrat cu
Andrei Șerban, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Victor Ioan Frunză, Theo
Anghelopoulos, Marta Mészáros, Mel Gibson, a luat premii, a bătut țara în lung
și-n lat cu o forță inepuizabilă. Amintiri, gânduri, persoane, personaje
strânse într-o carte, dar și într-un spectacol
ce aparțin Maiei Morgenstern care mai are de învățat un singur lucru: să
zâmbească, așa cum o făcea tatăl ei.
Cartea scoasă în condiții grafice
deosebite este însoțită de un set de fotografii inedite care completează
jurnalul actriței.
Maia Morgenstern- Nu sunt eu. Editura
Litera, București, 2020,200 pg."
https://www.facebook.com/100000346916083/posts/3924195980935260/
Sursa: RADU GABRIELA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu