„Unitate,
dreptate, libertate”!
Redactia
ART-EMIS
29
Decembrie 2021
Vă invităm să citiți declarațiile
Vicepreședintelui Bundestagului - Wolfgang Kubicki - din cotidianul german „Die
Welt”[1] despre starea gravă a democrației din Germania după doi ani de
așa-zisă „pandemie” și despre măsurile restrictiv-abuzive care au distrus
coeziunea socială și încrederea oamenilor. Sunt declarații care ar trebui să
dea de gândit întregii umanități prilej cu care întreb retoric: va veni ziua în
care vreun „înalt oficial” al Coloniei Corporatiste sub Ocupație Militară
Străină (C.C.O.M.S.) numită - încă - România va face astfel de declarații
publice? Cei care se află la tastatura de comandă a C.C.O.M.S.: Iohannis,
Arafat, Ciucă, Rafila, Streinu Cercel, Ciolacu… Vasilică_Cîțu… și toți cei ca
ei sunt obedienți slugarnici ai altor interese decât cele ale Națiunii Române!
(Ion Măldărescu, ART-EMIS)
Wolfgang
Kubicki - Vicepreședintele Bundestagului
„Familiarizarea mea cu politica a început
în timpul coaliției social-liberale, care a început în 1969. Willy Brandt și
Walter Scheel erau figuri importante pentru mine, încă un tânăr student în
orașul Kiel la acea vreme. În partidul meu (partidul liberal F.D.P. - n.r.),
protejarea și creșterea libertății individuale era tema centrală a programului
la acea vreme, celebrele « teze de la Freiburg ». In dubio pro libertate a fost
pentru noi principiul care ar trebui să determine toată acțiunea guvernului.
În acest context, vremea pandemiei, acești
aproape doi ani marcați de încălcări grave ale drepturilor fundamentale, cu
restricții ale libertăților pe care Republica Federală nu le-a cunoscut
niciodată sub această formă, îmi este greu de suportat personal. Întrucât am
avut norocul să trăiesc în pace și libertate în această țară minunată timp de
aproape șapte decenii, nu mă pot obișnui și nu mă voi obișnui cu ideea că în
această perioadă de pandemie starea de urgență ar putea crea situații care să
rezulte într-o permanentă « nouă normalitate ». Am fost foarte multumit de
vechea normalitate. Eu susțin că trebuie să revenim la această stare cât mai
curând posibil.
Este destul de evident că nu sunt singurul
care este foarte îngrijorat de situația actuală. Numărul tot mai mare de
proteste ne arată cât de adâncă este diviziunea în societatea noastră. Deci da,
cu siguranță vor fi o mulțime de ciudați și de extremiști pe străzi. Dar a
clasifica orice rebeliune împotriva reglementărilor de stat ca emanând din
dreapta radicală sau reprezentând un pericol pentru public nu ar descrie corect
complexitatea nemulțumirii sociale. Există un sentiment tot mai mare de tulburare
care se răspândește în toate straturile societății. Și nu trebuie ignorat sau -
și mai rău - denunțat.
Trebuie să vorbim cu îndrăzneală despre
libertate. După aproape doi ani de pandemie, nu am avut o mare dezbatere
socială despre limitele libertății individuale și despre când și cum ar trebui
să intervină statul.
Înalții reprezentanți ai statului nostru
au partea lor de responsabilitate pentru acest declin general al încrederii în
instituțiile noastre. Pentru a sprijini anumite măsuri politice la începutul
crizei, miniștrii s-au bazat nu numai pe o răspândire controlată a fricii, ci
și pe minciuni. Când la început s-a spus greșit că măștile nu vor oferi o
protecție specială împotriva virusului pentru a nu pune în pericol furnizarea
de măști către spitale, organele statului au devenit actori manipulatori ai
crizei, iar declarațiile lor oficiale ar trebui să fie privite cu prudență în
viitor.
Mulți oameni din țara noastră - inclusiv
eu - nu și-ar fi putut imagina niciodată că oficialii statului vor participa la
excluderea fățișă și presupus legală a unui segment de populație. Oricum, mulți
par să se fi obișnuit cu ideea că, odată cu regulile de vaccinare, o decizie
cîndva opțională privind vaccinarea atrage acum cu stigmatizare socială. Eu nu
vreau să mă obișnuiesc, deși personal promovez deschis imunizarea.
Din câte știu, „a nu fi vaccinat” nu este
o infracțiune în Germania și nici măcar o abatere administrativă, până în
prezent. În 2010, însăși Curtea Constituțională Federală a decis într-o decizie
fundamentală privind reformele Hartz IV că „un nivel minim de participare la
viața socială, culturală și politică este esențial” pentru a menține un nivel
decent de subzistență.
În această pandemie, putem vedea clar că
demnitatea umană poate fi pusă între paranteze. Bund-Länder-Runde (întâlnire
între toți șefii de guvern ai statelor federate și cancelarul statului federal)
de la începutul lunii decembrie - pe atunci cu cancelarul Merkel - a decis cu
mai puțin de 17 voturi că participarea socială și culturală a persoanelor
nevaccinate să nu mai fie luată în considerare, chiar și cu impact zero.
Restaurante, cinematografe, teatre sau magazine - toate acestea sunt acum o
zonă liberă de nevaccinați pe termen nelimitat.
« Actul de solidaritate națională »
proclamat în rezoluție a fost orice altceva decât solidaritate. A fost conceput
pentru a recompensa oamenii care sunt în favoarea imunizării și pentru a-i
educa pe alții. Dacă o compari cu definiția Curții Constituționale pe care am
menționat-o mai sus, a fost de fapt inuman, pentru că le refuza oamenilor o
participare fundamentală la viața socială. Protecția minorităților este una
dintre marile realizări ale statului de drept. Este înfricoșător faptul că
apartenența la o așa-zisă minoritate „rea” face ca acest drept să fie anulat.
În plus, îndoielile cu privire la
eficacitatea măsurilor decise politic cresc. Celebrul pachet legislativ de
măsuri restrictive (care a fost foarte lăudat de executiv), nu a fost aplicat
doar în Germania, ci a avut efecte până în Elveția și Austria. În Letonia și
Estonia, am văzut în ultimele săptămâni că regimuri de măsuri complet diferite
au dus la același val de infectări. Potrivit „Indicelui de rigurozitate
Covid-19” , Germania se află pe locul doi când vine vorba de cele mai dure măsuri
de izolare din lume - chiar în spatele „Fiji” și cu mult înaintea Chinei sau
Australiei. Cu toate acestea, suntem noi liderii mondiali în lupta împotriva
pandemiilor?
Acest lucru se potrivea cu narațiunea
politică a guvernului federal anterior și a prietenilor săi loiali precum
Markus Söder, conform căreia principiul „mai mult, întotdeauna mai mult” în
lupta împotriva coronavirusului a fost panaceul. Restricțiile privind
drepturile fundamentale ar fi, prin urmare, în mod automat bune și juste,
deoarece servesc cauzei. Este o poveste pe care mulți jurnaliști au urmărit-o
fără să clipească. Oricine s-a îndoit de acest principiu concret putea fi
împins cu ușurință în tabăra populiștilor de dreapta și să fie supus criticilor
comunității indignate.
În acest context, actualul guvern federal
și grupurile parlamentare care îl susțin trebuie să își facă autocritica și să
se întrebe: vrem să continuăm să apărăm și chiar să extindem cu toate puterile
restricțiile, care de multe ori pur și simplu nu și-au dovedit eficacitatea?
[…].
Ne aflăm într-o fază critică a statului de
drept […]. Imnul nostru național celebrează « Unitatea, Justiția și Libertatea
». Sunt foarte îngrijorat de faptul că mulți oameni din Republica Federală nu
mai cred că acestea se mai aplică în țara lor. Întrebarea îngrijorătoare rămâne
așadar: cine sau ce mai ține această țară unită?
Ieșirea democratică din această situație
dificilă trebuie căutată în intensificarea dezbaterii. Sarcina factorilor de
decizie este să găsească răspunsuri pentru cei sceptici, pentru cei cărora le
este frică și pentru cei care își doresc pur și simplu viața de dinaintea
crizei înapoi - o viață care a funcționat fără excludere colectivă și defăimare
larg răspândită.
Democrația reprezentativă trebuie să țină
cont de amploarea preocupărilor și solicitărilor sociale. Ea nu trebuie să lase
extremiștii politici și populiștii să răspundă la întrebări jenante. Și trebuie
să vorbim cu îndrăzneală despre libertate. După aproape doi ani de pandemie, nu
am avut o mare discuție socială despre limitele libertății individuale și când
și cum ar trebui statul să intervină. În ultimii doi ani, atacurile la adresa
libertății au fost puternice, justificările executivului slabe. Trebuie să
existe o schimbare de paradigmă. Abordarea guvernului Merkel de a restrânge
drepturile fundamentale pentru a demonstra capacitatea de a acționa nu trebuie
să mai stea la baza acțiunii statului.
Este evident că libertatea nu este
nelimitată, libertatea nelimitată însăși creând amenințări la adresa
libertății. Și cel mai important, în timpul unei pandemii care ne pune în
strânsoarea unei boli extrem de contagioase, acestei probleme trebuie să i se
acorde o atenție deosebită. Legea a protejat întotdeauna individul împotriva
exercitării abuzive a libertății de către alții.
Starea națiunii este îngrozitoare, dar nu
fără speranță. Afirm că trebuie să folosim această criză gravă pentru a permite
triumviratului « unității, dreptății și libertății » să redevină legătura
unificatoare care a făcut țara noastră atât de puternică. Este datoria noastră
națională să readucem fiecare dintre
aceste trei elemente la gloria lor de odinioară”. (B.T.I.)
----------------------------------------
[1]
https://www.welt.de/themen/wolfgang-kubicki/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu