Mircea Dorin Istrate - FĂ DOAMNE LUMEA ALTFEL

 

FĂ  DOAMNE  LUMEA  ALTFEL

 

 

~*~

 

Mărite Doamne, Tu ce știi mai toate

În lume câte sunt și ce se poate,

Dece-ai orânduit ca viața-mi fie

Vre-o câțiva ani în cea copilărie,

Și tot pe-atât în scurta tinerețe,

Iar  ce-a rămas ne-ai pus.... spre bătrânețe?

 

De ce Tu Doamne n-ai făcut să fie

Lungita vreme în copilărie?

Și tot pe-atâta fie-n tinerețe,

Și doar un pic rămâie-n bătrânețe?

 

Așa de-ar fi, ne-am sătura odată

De cât ni-i mintea numai pentru joacă,

Și-apoi cea tinerețe alduită

Ne fie Rai în vreme miruită

Cu vii plăceri, cu dor, cu-nfiorare,

Cu  jurăminte, lacrimi și visare.

 

Așa viața-ar merita trăită,

Și rând la rând de-apururi rennoită,

Iar Tu Mărite Doamne, fii pe pace

Că-n slavă al Tău nume-n veci va zace.

**

Încearcă numai dară și-o fi bine,

Iar de vei vrea, începe-acum cu mine,

Și-oi fi supusul tău vecii la rând,

Nu ți-oi greși vre-odată, nici în gând.

 

Și de vei vrea dă-mi timpul ce-am trăit,

Copilăria, visul fericit,

Cea fără griji, nevoi, doar bucurie

Să-mi fac la zile lungi în veselie.

 

Și-apoi mai dă-mi din timpul meu n-apoi,

Fătuca  cea cu buze dulci și moi,

Și-un crâng cu flori, și-o vară însorită

Și uită-mă-n cea vreme fericită

Până vecia  Ta va ruginii,

Iar Tu de mine nu-ți vei aminti.

 

Îmi las-apoie timp de bătrânețe

Doi ani și-un pic, să am pentru tristețe,

Că  viața mi-a trecut de-acum prea iute

Și n-am făcut cât vrut-am... încă multe.

 

~*~

24.12.2021

Mircea Dorin Istrate