Nicolae Labiș - I a r n a

 

I a r n a

 

~*~

 

Totu-i alb în jur cât vezi

noi podoabe pomii-ncarcă

și vibrează sub zăpezi

satele-adormite parcă.

 

Doamna Iarna-n goană trece

în caleşti de vijelii -

se turtesc de gemul rece

nasuri cârne şi hazlii.

Prin odăi miroase-a pâine,

a fum cald şi amărui

zgreapțănă la uşă-un câine

să-şi primească partea lui…

 

Tata iese să mai pună

apă şi nutreţ la vacă;

vine nins c-un fel de brumă

și-n mustăţi cu promoroacă.

 

Iar bunicul desfăşoară

basme pline de urgie,

basme care te-nfioară

despre vremuri de-odinioară,

vremi ce-n veci n-au să mai fie.

 

~*~

Nicolae Labiș

Sursa: Prof. VALENTINA LUPU