Marta Retevoi
"Povestea de dragoste dintre
Amza Pellea si soția lui, Domnica Mihaela Policrat
Una
dintre cele mai frumoase povești de dragoste din lumea artistică este cu
siguranță cea dintre regretatul actor Amza Pellea și soția sa Domnica Mihaela
Policrat. S-au logodit pe 13 Septembrie 1958 și a fost dragoste la prima
vedere, cel puțin din partea marelui actor. Frumoasa poveste de iubire a fost
povestită de către fiica celor doi.
Amza
și Domnica s-au cunoscut la Craiova, la ștrand. Actorul a fost pe loc vrăjit de
frumusețea ochilor verzi și trupul zvelt al Domnicăi. Pentru a-i capta atenția
îndrăgitul actor a făcut un gest necugetat și a sărit după ea în apă, spre
surprinderea colegilor săi care aflaseră că acesta nu știa să înoate, însă nu
așa a cucerit-o. Un fragment din Minulescu, ”Și-ai să mă uiți, căci și uitarea
e scrisă în legile omenești” a făcut-o pe Domnica să devină mai apoi soția lui.
Domnica
și-a înmormântat soțul chiar de ziua ei
..
!"
1983
a fost primul an în care Domnica nu și-a mai serbat ziua de naștere. În acel
an, pe data de 14 Decembrie, exact de ziua ei, Domnica și-a înmormântat soțul.
De atunci fiecare 14 Decembrie era prilej de comemorare a mult iubitului ei
soț, nicidecum prilej de sărbătoare în familia Pellea. 20 de ani mai târziu în
anul 2003, se stingea din viață și femeia despre care înainte să moară Amza
Pella recunoștea: ”Fără asta mică nu eram nimeni”.
Ce a
declarat Oana Pellea despre mama si tatăl ei
În
fiecare an, pe 13 Septembrie, Oana Pellea își aduce aminte cu drag de povestea
de iubire dintre mama și tatăl ei.
”13
septembrie. Ziua logodnei lor. Multe emoţii si multă, multă, multă iubire! Amza
s-a dus cu trupa de actori la Craiova, cu Rautchi, cu Cozorici, la ştrand. Şi a
apărut Domnica, o superbitate de femeie, cu ochii verzi, foarte sportivă,
fusese şi campioană la gimnastică, la juniori. Făcea o gramadă de nebunii.
Mergea în picioare pe motocicletă, dansa Roke’n Roll extraordinar!
Şi
Amza când a vazut-o a zis «Mamă, ce frumuseţe!»
Dar
toată lumea i-a spus să stea liniştit, că nu era de nasul lui.
Dar
ce-a făcut la ştrand cu Domnica?
S-a
aruncat după ea în bazin. Spre surprinderea colegilor săi, care ştiau că Amza
nu învăţase să înoate.
Era
când pe fundul bazinului, când la suprafaţă, dar tot încerca să-i vorbească
Domnicăi. Iar ea nu-l băga în seamă.
Amza
era doar unul din miliardele de băieţi care-i făceau curte.
După
ce a scăpat cu viaţă din bazin, i-a dat întâlnire, în aceeaşi seară, în parcul
mare din Craiova.
Mama
s-a dus acasă şi nici nu-i trecea prin cap să se ducă la întâlnire. Dar…
destinul! Cu zece minute mai înainte de ora fixată de Amza, Domnica s-a
îmbrăcat şi a plecat în parc.
Şi
dusă a fost!
Pană-n
zori.
Ca
să ajungă în parc, trebuia să treacă prin cimitir.
A
sosit la locul stabilit şi a aşteptat. Trece o jumătate de oră, mai trece o
oră, şi încă una, iar Amza tot nu apare…
Domnica
era o puştoaică cuminte, nu întârziase niciodată acasă. Dar i-a fost frică să
treacă din nou prin cimitir, să se întoarcă din nou la ai ei. Cum era genială
şi sportivă, a găsit soluţia, s-a suit într-un copac, ca să fie la adăpost. La
ora 23:30, pe alea parcului, foarte melancolic şi singuratic, cine-mi venea cu
mâinile în buzunar? Amza! Care nu spera s-o mai găsească pe Domnica, aşa că
trecea artistic pe acolo, fluierând «Je suis seul ce soir…»
Domnica
nici nu ştia cum îl cheamă şi, din copac, i-a făcut: «Pâs-Pâs!» Lui i s-a părut
ceva incredibil. Cred şi eu! Să găseşti o fată superbă într-un copac…
A
ajutat-o să coboare şi i-a recitat din Minulescu «Şi ai să mă uiţi, căci şi
uitarea e scrisă-n legile omeneşti».
Cu
asta a cucerit-o. Pe Podul din Parcul Bibescu a sărutat-o şi a condus-o acasă.
Doamna
şi domnul Policrat tremurau de groază, că fata lor nu se întorsese până la două
noaptea.
Iar
Amza n-a fost erou că le-a adus fata?
N-a
fost deloc erou, pentru că în curte, i-a sărutat mâna, tot artistic, iar
Domnica s-a emoţionat îngrozitor, a uitat că are de trecut un prag şi a căzut.
S-a julit pe genunchi, şi-a rupt rochia şi a intrat în casă plină de sânge,
toată ciufulită şi disperată, plângând în hohote în faţa familiei Policrat.
Părinţii
au întrebat-o ce i s-a întâmplat. Iar ea, în hohote de plâns, atât a spus «M-am
în-dră-gos-tiiit».
Ce
întâlnire!
Dar
aşa a fost toată viaţa lor. Au trăit una dintre cele mai frumoase poveşti de
iubire.
A
fost mai mult decât o iubire: a fost şi o prietenie extraordinară.
S-au
logodit la Craiova, pe 13 septembrie 1958, şi s-au unit în faţa Domnului în 28
septembrie, tot la Craiova”, a fost declarația Oanei Pellea.
Amza
Pellea și Domnica Policrat au trăit una dintre cele mai frumoase povești de
dragoste și chiar dacă ”și uitarea e scrisă în legile omenești” Domnica nu l-a
uitat până în ziua când s-a stins."
https://www.facebook.com/groups/783460119001078/permalink/955321488481606/
Sursa: RADU GABRIELA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu