Contesa Elvira Popescu, cea mai
faimoasă actriţă româncă din perioada interbelică
Elisabeth Bouleanu
Elvira
Popescu a fost una dintre cele mai frumoase femei românce din perioada
interbelică. A urcat pe scenă pentru prima dată într-un teatru din Bucureşti şi
a ajuns să strălucească în luminile reflectoarelor pariziene. Francezii au
numit-o Elvire Popesco şi au supranumit-o „Notre Dame de Théâtre“. Românca a
fost mai populară în Franţa decât Greta Garbo, iar un scenarist francez şi-a
dat viaţa pentru iubirea ei.
O
sală a teatrului parizian Marigny şi cinematograful Institutului Francez din
Bucuresti poartă numele celei care a fost o celebritate a teatrului, atât în
România, cât şi în Franţa, în perioada interbelică. „Salle Popesco” de la
Théâtre Marigny şi Cinematograful „Elvira Popescu” de pe bulevardul Dacia din
Bucureşti şi-au căpătat numele în memoria celebrei artiste românce pe care
francezii au numit-o „Notre Dame de Théâtre”.
Românca Elvira Popescu a fost, în anii 30, o actriţă mai populară în
Franţa decât celebra Greta Garbo.
„Când
apărea Elvira Popescu pe scenă, un fluid magnetic străbătea sala. Orice piesă,
oricât de slabă, căpăta viaţă şi orice spectacol începea să strălucească.
Spectatorii nu o lăsau să plece de pe scenă, iar aplauzele şi bisurile nu mai
conteneau”, scria despre româncă, criticul de film Jerzy Toeplitz
Eleva lui Nottara
S-a
născut la Bucureşti, pe 10 mai 1894. În jurul vârstei de 11 ani, părintii i-au
descoperit talentul actoricesc când şi-au dat seama că fetiţa putea imita pe oricine
cu succes. Drumul către teatru i-a fost deschis de unchiul său, actorul Ion
Nicolescu. El a fost cel care a iniţiat copilul în tainele actoriceşti şi a
îndrumat-o să facă studii în acest domeniu. Elvira Popescu a urmat cursurile
scolii dramatice.
A fost
eleva lui C.I. Nottara şi a Aristizzei Romanescu Şi-a făcut debutul la doar 16
ani, dintr-o întâmplare. Actriţa care urma să joace în piesa de pe scena
Teatrului Naţional din Bucureşti s-a îmbolnăvit şi Elvira a fost cea desemnată
să o înlocuiască.
Interpretarea
a fost un succes şi rolurile au început să curgă. În 1912 a fost solicitată să
joace rolul Ilenei în „Înşir-te mărgărite” de Victor Eftimiu.
Au
urmat alte roluri care i-au confirmat talentul înăscut. Elvira Popescu nu s-a
dovedit a fi doar o bună actriţă, ci şi un bun manager. Aşa se face că, la doar
25 de ani, în 1919, a fost numită directoare artistică a Teatrului Excelsior.
Doi ani mai târziu, pune bazele Teatrului Mic, pe care l-a condus ca director
în următorii ani. În tot acest timp, joacă zeci de roluri cu care se face
cunoscută.
Viaţă amoroasă tumultoasă
În
Bucureştiul interbelic, frumoasa Elvira Popescu şi viaţa ei sentimentală
agitată au fost ani buni subiectele principale al bârfelor mondene. După ce a
ajuns la Teatrul National, s-a măritat cu comediantul Aurel Athanasescu. Cu el
a avut o fetiţă, Tatiana, care a rămas unicul ei copil, deşi şirul căsătoriilor
a continuat. După divorţul de comediant, Elvira Popescu l-a luat de soţ pe
Manolescu Strunga, ministrul Finanţelor şi Agriculturii la vremea respectivă. A
divorţat de ministru când s-a decis să plece în Franţa şi, se spune, legase
deja o relaţie amoroasă cu un cunoscut scriitor francez.
„Verişoara din Varşovia”
Scriitorul
francez Louis Verneuil a fost cel care a convins-o să plece la Paris. A scris
special pentru ea comedia „Verişoara din Varşovia”, pe care Elvira a acceptat
să o pună în scenă în Franţa. În interpretarea Elvirei, comedia „Verişoara din
Varşovia” a avut peste 1.000 de reprezentaţii. Francezii au fost fascinaţi de
frumuseţea actriţei românce şi mai ales de accentul străin pe care Elvira nu se
ferea să îl ascundă.
După
comedia „Verişoara din Varşovia”, scriitorul Louis Verneuil, îndrăgosit
nebuneşte de româncă, a continuat să scrie special pentru ea mai multe piese de
succes. I-a cucerit pe francezi de la prima urcare pe scenă. După zece ani la
Paris şi sute de interpretări de succes, Elvire Popescu ajunsese în Franţa un
nume mai popular decât Greta Garbo.
Francezii
i-au spus „Notre-Dame du Theatre” şi au catalogat-o drept regina pieselor
bulevardiere. Elvira a cochetat şi cu cinematografia şi a jucat alături de
Alain Delon şi Claudia Cardinale. A ajuns director la Théâtre de Paris şi la
Theatre de Marigny. Se spune că Elvira ar fi fost una dintre sursele de
inspiraţie ale lui Henri Matisse pentru celebrul tablou „La Blouse Roumaine“,
pictat în 1940.
Pe
celebra actriţă, scriitorul Tristan Bernard o descria astfel:
„Elvire
Popesco este un pahar de şampanie cu lacrimi în partea de jos”.
Actriţa contesă
După
relaţia cu scriitorul francez Louis Verneuil, Elvira s-a căsătorit cu baronul
Maximilien Sébastien Foy, care a devenit ulterior conte. Aşa a ajuns actriţa
Elvire Popescu, din Bucureşti, contesă de Foy în Franţa. Verneuil, cel care o
propulsase pe scenele pariziene, a suferit atât de tare după despărţirea de
actriţa româncă încât a suferit o depresie. A plecat în America şi a revenit la
Paris după încheierea războiului.
S-a
sinucis în 1952, într-o cameră de hotel din Franţa, lăsând în urmă trei
testamente, toate valabile, dintre care două o numea moştenitoare pe Elvira
Popescu. A urmat un proces în urma căruia actriţa româncă a fost declarată
unica moştenitoare a celui care o adusese în Franţa. Aceasta n-a fost singura
moştenire de care a avut parte Elvira. După moartea lui, şi contele i-a lăsat o
avere impresionantă şi o proprietate la Mezy.
A murit la 99 de ani
După
ce ieşit din lumina reflectoarelor, Elvira Popescu s-a retras la vila din Mezy,
locul devenind unul de pelerinaj pentru scriitori actori, scenografi cunoscuţi.
La 80 de ani, la Mezy, Elvira Popescu era încă o gazdă elegantă pentru cele mai
mari personalităţi ale lumii pariziene. În 1970, actriţa a primit insigna de
ofiter al Legiunii de Onoare Franceze.
În
1987, Elvire Popesco a primit premiul Molière pentru întreaga sa carieră. S-a
stins din viata pe 12 decembrie 1993, la 99 de ani, cu doar cinci luni înainte
să împlinească un secol de viaţă. A fost înmormântată în cimitirul parizian
Pere-Lachaise.
Sursa:
Prof. VALENTINA LUPU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu