Nicolae Radu - Cine iubește trădarea? Cine are nevoie de trădători?

 

Cine iubește trădarea? Cine are nevoie de trădători?

Prof. univ. dr. Nicolae Radu

24 Decembrie 2021

 

 

După 32 de ani de când în toată țara se strigă cuvântul „libertate”, încotro România?

 

Dragi prieteni, prieteni văzuți și nevăzuți, distins fără să incitam la ură sau la atitudini ostile, în mod cert avem nevoie de aducere aminte, de echilibru și de unitate! Avem întrebări, dar nu avem răspunsuri oficiale!

Cine poate să răspundă? Cine vrea și cine poate să audă?

 

Remember - Decembrie 1989! Mai avem nevoie de Libertate?

 

„În noaptea de 23 decembrie 1989, militari ai Unitățîi Speciale de Lupta Antiteroristă (U.S.L.A.), conduși de colonelul Gheorghe Trosca, sunt chemați, la ordinele generalului Nicolae Militaru, să ajute la eliminarea teroriștilor infiltrați în clădirile din jurul Ministerului Apărării. Spre surprinderea lor, dispozitivul de apărare al ministerului deschide focul”. În urmă loviturilor de gloanțe, este ucis șeful de Stat Major al U.S.L.A., colonel  Trosca și încă șapte luptători, unii dintre dânșii și părinți, avansați post-mortem: Eugen Trandafir Cotuna (locotenent colonel), Andrei Ștefan (sublocotenent), Ion Muicaru (sublocotenent), Emil Oprea (sublocotenent), Florin-Constantin Suprățeanu (sublocotenent), Teodor Neagoe (sublocotenent) și Ion Costache (sublocotenent).

 

Trupurile luptătorilor au fost lăsate pe stradă și batjocorite timp de mai multe zile de bucureșteni. Pe frunțile lor a fost scris « Teroriști » sau « Trădători ». Trosca a fost decapitat, iar corpul acestuia a fost lăsat să zacă în stradă, iar capul i-a fost așezat pe un cauciuc".

 

Cine avea nevoie să acopere cu sânge libertatea strigată pe stradă? Cine avea interesul să îl ucidă pe domnul colonel Trosca și să desființeze U.S.L.A.? Recunoștință?

 

Nu avem voie să uităm!

 

Potrivit Open Sources, unui ofițer superior, domnul colonel Trosca Gheorghe, asasinat în decembrie 1989,  alături de alți șapte luptători U.S.L.A., i-a fost retras titlul de „Erou al Revoluției” pentru că a  făcut poliție politică, în calitate de ofițer de contrainformațîi!

 

Pe cine a supărat domnul colonel Trosca, chiar și din Împărăția Cerului? Fantomele operative, scoase din adormire sau nu, rămân fantome! Trădătorii rămân trădători, indiferent de vremelnică putere! Mulți dintre aceștia, văzuți și nevăzuți, își lovesc capul de Sfântul Altar gândind la un viitor loc în Răi, dar ducând pe Dracul în buzunar! Bunele intențîi nu sunt suficiente!

 

Cum să gândești la Bunul Dumnezeu cu  dorința de ajutor, când ofițerii U.S.L.A. aflați sub comandă dlui colonel Trosca au fost omorâți și batjocoriți de indivizi cocoșați de stele?! Vă mai aduceți aminte de capul tăiat și de alte lucruri care nu pot fi redate aici? Cine a stins țigară aprinsă pe corpul neînsuflețit al unuia dintre luptătorii uciși? Cine îi scuipă și aruncă vorbe grele? Ofițerii au murit cu gândul la Țară! Cum trăiesc însă aceste păpuși manevrate din umbră?

 

Minți rătăcite trăiesc printre noi!

 

„Capul colonelului Trosca (care-l demascase pe generalul Militaru că fiind agent al unei puteri străine) a fost detașat de restul corpului și arborat pe post de trofeu, înfipt pe osia unui ABI, iar trupurile celor șapte uslasi uciși, îmbrăcăți în uniformă armatei române, au fost lăsate zile în șir să putrezească pe caldarâm, cu plăcute « teroriști », că lumea să le scuipe și să urineze pe ele!”.

 

Memoria colectivă obligă la aducere aminte! Dumnezeu nu doarme! Un alt fost ofițer... cel care a executat familia Ceaușescu, spunea că ar face la fel și azi, după 32 de ani! Spunea că a executat un ordin! Ce era să facă?! Cum trăiește acest om? Ce visează noaptea?

 

Istoria nu uită niciodată!

 

Am învățat că un bun creștin lasă morții în pace și poartă numai cuvinte de bine!   Din ce Direcție operativă provenea domnul colonel Trosca? Cine era Nicolae Militaru? Cine erau noii „aleși” de controversată „revoluție” sau  lovitură de stat?

 

Neuitare veșnică! Drumul să ne ducă cât mai repede către „Cimitirul Eroilor”  de la fosta stație de metrou Pieptănari! Părinții încă își mai plâng copiii! Cât mai sunt și dânșii în viață!

 

Recunoștință? O mulțime de cruci amintesc de oameni, mulți, necunoscuți, care au murit strigând Libertate! Această să fie libertatea noastră? Marionete? Duduite colorate cocotate în copacii puterii?  Ce ne -a mai rămas? Credință în toate!

 

Funcțiile trec, gradele trec, viață se duce! Timpul nu ne așteaptă! Să vorbim de cei plecați dintre noi cu respect și să nu uităm că nimic nu rămâne neplătit în această lume!

 

Cine iubește trădarea?! Cine are nevoie de trădători?

 

Sărbători cu lumina în suflet, dragi prieteni! Sănătate și Pace, prieteni văzuți și nevăzuți!