Jianu Liviu-Florian - Colind pentru tot mai marii Pamantului

 

Colind pentru tot mai marii Pamantului

 

 

~*~

 

Lumea putea trai la fel de bine si fara poetul...

si poetul... si poetul...

ba chiar mai bine...

 

putea trai chiar foarte bine...

 

si fara invataturile lor, intinse ca niste rufe agatate pe garduri.

 

Si fara cuvintele lor, batute bine in gura, din care curg toate institutiile si organele

judicioasei impartiri spatiale si teritoriale, a lumii.

 

Lumea putea trai foarte bine,

ba chiar mai bine decat acuma,

desi este greu de imaginat un … mai … bine,

asta pe langa faptul ca mai bine este o poezie foarte frumoasa,

 

in spitalele ei – inchisoare,

in scolile ei – inchisoare,

in lacasele ei – inchisoare,

in libertatile ei – inchisoare,

in firmele ei - inchisori,

in inchisorile ei judiciare,

in mintile lor – inchisoare,

in inchisorile lor familiale, sau familiare,

in inchisorile lor de relaxare,

in inchisorile lor nationale, internationale, sau suprastatale,

in inchisorile mintilor, cuvintelor si paragrafelor, alineatelor, ragetelor, scandarilor, ritualurilor de smuls dinti si cuvinte, si minti, din gurile si mintile si carcaselor altora,

in cazarmile, si barlogurile, si cartelurile, si razboaiele si revolutiile ei, si intrecerile ei – atat de drepte, si adevarate, si sfinte,

putea trai chiar mai bine,

si in magazine, si pe piete, si cu atata marfa, si stiinta, si arta, si credinta, cautata,

ca sa isi umple sufletele cu plinul triumfului, si implinirii dorintelor,

cele mai vii, si cele mai intime,

 

dar, nici macar dar,

au mai fost – si exista si unii,

care nu stiu – habar n-au – sa traiasca -

 

sa cucereasca atatea si atatea cuvinte,

atata Imparatie a Cuvintelor,

 

ba,

nu stiu nici macar sa taca si ei,

la momentul potrivit,

care este pentru ei mai tot timpul,

 

ba nici sa taca pe veci.

 

Daca tot au facut greseala

sa deschida gura

prima data.

 

 

Pentru uitarea

Gresitilor nostri poeti,

si gresitelor lor poezii,

care sunt destul de rari,

si de rare,

care sa merite macar

o tacere mai mare

 

sa le cerem iertare

contemporanilor nostri eterni

atat de covarsiti

de indatoririle lor firesti,

indatoririle lor si normale,

 

pentru a creste mare.

 

Sa traiasca si sa creasca mare

fiecare copil de sub soare.

 

 

 

 

*

19 decembrie 2021

~*~

Cu deoseebit respect,

Jianu Liviu-Florian