IERTARE, MOȘ CRĂCIUNE
~*~
Ne iartă Moș Crăciune, că am uitat de tine,
De dulcea-nfiorare ce-odată ne-o dădeai,
Când fost-am copilandrii cei făcători de bine
Ce te-așteptam în taină bomboane să ne dai.
Și-atunci, pe lângă bradul frumos împodobit
Cu lumânări aprinse și lanțuri din
beteală,
Ne bucuram cu toții, că bine ai venit
Să ne-ndulcești clipita, cuprinsă în sfială.
Și căte-aveai în sacul ce îl cărai în spate:
Mai câte-o mașinuță, o Doamne ce comoară,
Mai câte-o cărticică cu poze colorate,
Mai câte-o turtă dulce cu-n ciob de
oglinjoară,
Mai câte-o păpușică la fete-mbujorate,
Mai câte-o nuielușă, așa ca să se știe
Că cele ce greșit-am nu-s chiar de tot uitate,
Și-s musai de-ndreptare în vremea ce-o să vie.
Muțeam de-nfiorare uitând să-ți mulțumim,
Dar ne iertai pe dată, că tu ești bun în toate,
De-aceea azi când încă, cea vreme-o amintim
Ne redeștepți simțire din timpuri neuitate.
*
Lăsați să vină Moșul și-n inimile voastre,
Lăsați să vă-nfioare cea vreme ce-a
trecut,
Iar de-ți avea sub gene, în lacrimile voastre
Și-o dulce fierbințeală, nu-i timp încă pierdut.
Veți fi pentr-o clipită copii de-odinioară
Ce-așteată ca s-audă un zvon de clopoței,
Ca semn că vine Moșul pe strâmta ulicioră,
C-o sanie-ncărcată cu daruri, dragii mei.
~*~
21.12.2021
Mircea Dorin Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu