PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - LA HOLDĂ DE GRÂU

 

LA HOLDĂ DE GRÂU

 

 

~*~

 

Tu, Ben, nu-ți speli râzele, hainele-n public, că ești practic,

dar nici nu meri să-ți speli la râu,

c-așa-i situația, în România,

că, tu, cu secera la brâu,

mergi de dimineață, la secerat, holdă de grâu.

 

Noi suntem spre drumul spre mai bine.

Spargi reparația, soluția, din

socio-umana-ecuația?

 

Nu te repezești ca surda, în horă ca să continui Mere pădurețe pentru a simți buchetul de arome, în cerul gurii ?

Tu, ești și-n mare exces, că ești o apariție pe covorul roșu, ca cocoșu, de acord cu mine.

Hai să fim de folos comunității românești, omenești, jiduind pacea și munca !

Hai, că omenirea trebuie, să continuie, să ne aprecieze, fără să facem gargară cu pioneze

ca soarele fotosinteză, în frunze resetându-ne valorile, ce zici, bre !?

 

Mă, noi românii suntem inventivi și novativi.

Să facem cât mai bine și cărțile să fie un brend românesc.

În noi crede, consăteanul sâmpetreanul

(SâmpetruAlmașului, Sălaj), cetățeanul Ioan Miron. Acesta ne-a citit, cu drag, în drag  și făinoșag de România și de Vica mea.

Suntem cu zâmbetul lui Iliesscu, mișto.

Suntem surprinși, rug aprins, așa, ca să nu ne ascundem după deget, pentru a face ca cei din urmă să fie cei dintâi.

Limba română, fie-ne vocea României e cert, dar tu, ce zici ?

 

Cum dacă, nu scriind, păstor blând, profund, cum ne revendicăm profundul, cuvântul

titlul, numele și renumele care-ți taie răsuflarea, în drept de a fi, cu înviere, în nebunie profericire ?

 

Eu mă bucur, Ben, că îmi ești prieten, că, deși nu ne-am cunoscut, dar te-am impresionat pur și simplu sus nația, în templu eliberării, cu un singur dor la marginea mării, Mesie a iubirii

durerii

(mare lucru, nu puțin lucru, că m-ai apreciat, tu, ca maistru), că nu mai lăsat anonim la marginea satului Ciubăncuța, nu-i puțin lucru.

Nu rămâne, decât să-ți mulțumesc, Românie te iubesc !

Ne mai configurăm traseul (ori, tu, ce poftești ?)

 

Pe noi nimeni nu ne sponsorizează, dar culmea, nimeni nu ne dă drept de autor, însă noi continuăm și scriem fără oprire.

-"Găsește ce iubești și, lasă să te omoare", aud și-mi place ca citat, advers, divers și ciudat: aur cenușiu strecurat luminat, ție care ți-s poftele ?

 

Datorită ție și lui Vica, am, în lume, un rost.

Avem sânge pe pereți ?

 

Ești un om sper mișto.

România are un potențial frumos turistic. Viața asta-i ca o scară, teurcă și te coboară...

Scriitorii dau ce au mai bun ca mamele, bucurându-se enorm: parfum de România, de Mere pădurețe, cu noblețe, în socio-ecuația.

Iacă Vică, nevastă merg la plug,

să prrind boii la jug cu resteu, ca să ar lotul meu,

între coarne la boi

ca Marga Isanos am am pus pe Isus, cuvântul mai presus

și pe Dumnezeu, dragul meu

c-așa-i situația, în România,

că, tu, cu secera la brâu,

mergi de dimineață, la secerat, holdă de grâu.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE

COMENTARII:

Multe felicitări pentru gândirea pozitivă din acest eseu.

Eseul acesta, o poezie în vers alb, are valoarea de a fi poetic, spontan și plin de spirit românesc,

      Cu mulțumiri și deosebită stimă,

            Melania Rusu Caragioiu