Adio
dragoste furată...
~*~
Adio, dragoste furată, tu dulce-ai fost
nemăsurat,
Ca mierea clară și curată, spre Eden tu
m-ai înălțat,
Dar totu’-n lume e
vremelnic, la fel și dragostea a fost,
Când gelozia, ți-a fost sfetnic, rămas-a
totul fără rost,
Când șarpele de îndoială, între noi doi
s-a-nfiripat,
Iubirea tandră, ideală, ușor și sigur s-a
surpat –
Mai mult decât să-ți fiu alături, la bine
și la rău constant,
Nu pot să fac – nu poți să scuturi,
ciulinii răului vibrant,
Nu pot să-ți schimb azi îndoiala, ce te
topește pe picioare,
Neîncrederea și bănuiela, sunt grele și
nimicitoare,
Iubirea care-a fost o dată, în ură grea
s-a preschimbat,
Din înger devenit-ai demon, amarnic de
neînduplecat
Și poate de-aș avea vreo vină, mi-ar fi
ușor de suportat,
Durerea care se anină, de-al meu grumaz
azi sugrumat,
Dar tu nu vezi nu simți nu crezi, decât
fantasme, năluciri,
Of, de-ai putea să întrevezi, adevărate
străluciri
De sentimente vii, curate, ce numai ție ți
le port,
N-ai suferi aceste toate, dureri care nu
au suport.
Am încercat în fel și chip, să-ți spulber
neagra îndoială,
Dar m-am simțit de parcă țip, fără de rost
o tânguială;
Adio deci, te las cu bine, al fructului
oprit simbol,
Nu mai depinde azi de mine, de sufletul
mi-e plin sau gol,
Mireasma ta atât de dulce, am să o port în
infinit,
Las amintirea să se culce, visând ce mult
noi ne-am iubit.
~*~
NELU PREDA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu