Adrian Munteanu – VIDEOSONET 65 – Rotiri solare

 

Adrian Munteanu – VIDEOSONET 65 – Rotiri solare

 

Poetul visează la spații vaste. Este în structura lui această planare spre necunoscut, spre depășirea vămilor văzduhului, operațiune sinonimă cu plonjarea în propria ființă încă insuficient intuită.

În momentul în care încearcă viețuirea într-o cuprindere fără limite, mișcările sale sunt atât de largi pe cât îi este de cuprinzătoare imaginea de pe retină.

Străduința de a-și desface tot mai mult aripile spre orizont este o trudă cu efect benefic asupra amplitudinii gestului său liric.

 

PS. Vă rog priviți și videoclipul. Aceasta e noutatea.

 

ROTIRI SOLARE

 

Rotiri solare, aştrii-n agonie,

Necunoscute ceruri sorb neantul,

Trăiesc şi mor visând tăcut Levantul,

Din clipa stearpă recompun vecie.

 

Se roagă-n taina lui hierofantul,

Filtrând lumina zilei ce-o să vie,

Dar zodii reci se sting peste câmpie

Şi prima rază şi-a vândut talantul.

 

Un univers şi-o stea clipind fierbinte

Primesc smerit un astru decăzut

Şi peste-aceste necuprinse ţinte

 

Domneşte, sus, un Soare Absolut.

Un leagăn e pe vechile morminte

Şi un mormânt în leagăn de-nceput.

 

 

~*~

ADRIAN MUNTEANU

 

ADRIAN MUNTEANU - Videosonet 65 - Rotiri solare