La paznicul de haine, nomero…
~*~
Din soricel, si din atatea prafe,
Au mas ramas gramada niste boarfe,
Un atelier cu slitul tras, in fete,
Si cineva ca sa o tragi, te-nvete,
Atator precupeti – si precupete –
De schimbat cursul vietilor in ceata…
Pe-o oaie… creata!
In plus, ea, vorbareata!
Chiar daca – absurda,
Nu scoate nici branza – dintr-o ciurda!
Ca n-are Romania-asigurata!
Cu: mare, glorioasa, si … profunda!
Cum este orice Cur cu Cas la Buda!
Din sorifcel, si paznica-I de haine,
Si prima lor - secreta – dintre taine,
Expusa-n steagul din fotografie,
Atat de aparata-n vesnicie,
De ce-au putut armatele sa toarne,
Si ingerii din cer sa ne dea arme,
Comoara lor de crunta bogatie,
ca de croit - destul - ideologi'e!
si interes de Pace! si Fratie!
A mai ramas – gramada – o Hotie,
De Doamna… de expus la strada mare!
O Doamna Toamna… usa,
Cand inchisa,
Cand e deschisa toata-n pravalie,
Sa intre cine poate, cine fie,
Sa ia o carte de la libraie,
Si sa imbrace-n ea atatea toamne,
Si sa le duca -n pace, in pustie…
Acolo, cine stie?!
E mai vie!...
Aici,
Sunt orizonturi foarte calme…
Intre nebuni, si croitori, si arme…
Ce-au dantelat atata Bucurie!
*
29 octombrie 2022
~*~
Cdr,
Jianu Liviu-Florian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu