Calea
sigură către Al Treilea Război Mondial
Guy
Mettan, Jurnalist, Elveția
23
Octombrie 2022
De data aceasta, marele Urs Rus este
furios și când acesta este furios, lovește peste tot, fără încetare și fără
reținere. Regimul ucrainean, încurajat de victoriile sale recente și de
susținerea armată a Occidentului, învață acest adevăr elementar pe sacrificiul
său. Rusia este acum în război și va trece prin asta indiferent de costuri. Și
cum Occidentul, sub influență americană, nu intenționează să renunțe la
încercarea de a „slăbi” inamicului rus până la implozia sa finală, zarurile
sunt aruncate. Exagerarea până la extreme a devenit de neoprit, astfel încât
putem vedea acum acest război în Ucraina ca pe o văpaie locală a unui incendiu
generalizat, ca un pas spre un Al Treilea Război Mondial în care Europa va fi
din nou teatru și victimă.
Prezentarea
câtorva aspecte.
Este foarte dificil să se cuantifice
ajutorul militar acordat Ucrainei, deoarece unele livrări nu sunt comunicate
sau sunt efectuate în mod voluntar, fără voturi parlamentare sau dezbateri publice. De asemenea, este dificil să se facă
distincția între armată și „ajutor umanitar” sau sprijin financiar pentru
cheltuielile curente ale statului ucrainean. Dar, potrivit unor surse diferite,
în opt luni de război Statele Unite au cheltuit 54 miliarde de dolari pe
diferite ajutoare pentru Ucraina, din care jumătate pentru armament. La
sfârșitul lunii august, a fost cuantificat un număr de 14 miliarde de arme. La
asta se adaugă 30 miliarde de euro alocați de țările europene, dintre care cel
puțin 10 miliarde s-au dus pe livrările de arme. Asta înseamnă mai mult de trei
miliarde pe lună și aproape de cinci ori bugetul anual al armatei ucrainene în
câteva luni! Nu există nicio îndoială că răspunsul Rusiei la sabotajul
Nordstream și atacul asupra podului din Crimeea va crește și mai mult ritmul
livrărilor militare de la Kiev[1].
Alte mijloace de sprijin (furnizarea de
informații, supravegherea radar și prin satelit, formarea trupelor, angajarea
mercenarilor privați și a consilierilor militari) nu sunt incluse în această
numărătoare. Aceste cifre astronomice ascund o altă realitate: calitatea și
letalitatea armelor livrate sunt în continuă creștere. Deci putem vorbi cu
adevărat despre co-beligeranță și implicarea directă a NATO într-un conflict în
care nu a fost niciodată declarat războiul în mod oficial, întrucât în Rusia
încă este vorba de o „operațiune militară
specială”, iar în Occident oamenii persistă în a pretinde că nu suntem
în război pentru a nu fi nevoiți să consultăm parlamentele și să spunem
adevărul poporului.
Reînarmarea masivă a Germaniei, odată cu
decizia cancelarului Scholz de a aloca 100 miliarde de euro acestei sarcini în
următorii ani, precum și trecerea armatelor suedeze și finlandeze, până în
prezent neutre, în sfera NATO, toate acestea sunt semne ale acestui nou marș
spre un război generalizat.
Un alt eveniment major este sabotarea
conductelor Nordstream I și II. Această operațiune a fost atât un obiectiv
tactic pe termen scurt – să distrugă oferta de gaze ieftine a Germaniei pentru
a o lega de gazul american, cât și să reducă protestele crescânde ale opiniei
publice europene și ale industriașilor germani care au început să ceară
negocieri cu Rusia (încetarea utilizării conductelor face să pălească orice
dorință de pace și restaurare a circuitelor economice) – și un obiectiv militar
strategic: să despartă economia germană și europeană de Rusia, astfel încât să
se constituie două blocuri economice complet independente, gata să ducă o luptă
nemiloasă. Având în vedere un război generalizat, este într-adevăr vital să
tăiem legăturile.
Fostul editor al cotidianului financiar
„Handelsblatt”, Gabor Steingart, a vorbit despre acest lucru direct într-una
dintre informările sale în „Pioneer”: „Desfășurarea unui Al Treilea Război
Mondial nu este doar o chestiune militară. Este, în primul rând, o problemă economică,
pentru că, fără consolidarea economiei în jurul marilor puteri și a blocurilor
militare, un război eficient și durabil pe o perioadă lungă de timp este
imposibil, așa cum am văzut cu dependența Germaniei de gazul natural rusesc.
Cine vrea să facă războiul mondial mai ușor de gestionat trebuie mai întâi să
distrugă comerțul mondial. Independența economică este mai importantă decât
alte miliarde pentru Bundeswehr. Din punct de vedere economic, pregătirile
pentru a declanșa un Al Treilea Război Mondial ușor de gestionat sunt în plină
desfășurare”[2]. Este de prisos să mai
adăugăm altceva.
Din aceeași perspectivă trebuie să
înțelegem valul de sancțiuni economice care au lovit Rusia începând din
februarie. Privite în mod obiectiv, ele au doar un efect foarte limitat asupra
economiei ruse, cu o recesiune așteptată de -4.5% în loc de -12% cum spera N.A.T.O., aproape echivalentă cu cea pe care
Franța a experimentat-o în 2020 odată cu pandemia de Covid. Efectul, însă, a
fost exact contrariul, iar veniturile din exporturile de petrol și gaze e
posibil să aducă Rusiei 338 miliarde de dolari în acest an, o creștere de
aproape 100 miliarde de euro comparativ cu 2021![3]
Acesta este motivul pentru care nu
discutăm niciodată despre eficiența lor în mass-media noastră, care repetă în
buclă mantra Ursulei von der Leyen, conform căreia ar fi suficient doar să
așteptăm, să avem răbdare. Scopul este de a forța companiile occidentale să
oprească orice interacțiune cu Rusia, astfel încât acestea să poată fi
mobilizate pe deplin în cazul unui război general.
În ceea ce privește atacul asupra podului
din Crimeea, el urmează unei lungi serii de sabotaje, de bombardamente și
execuții ale membrilor pro-ruși în republicile Donbass, pe teritoriul Rusiei
sau atacurilor împotriva centralei nucleare de la Zaparoje. Scopul a fost
oprirea livrărilor către armatele ruse din Crimeea și Kherson, în vederea
obținerii unui avantaj în ofensiva generală ucraineană de la sud. Această
tactică fusese deja folosită în august împotriva podurilor de peste Nipru
înainte de ofensiva din septembrie asupra orașului Kherson.
Într-adevăr, după ce a câștigat în nord,
în Harkov și în sud-vest, în Kherson, strategia Kievului urmărește logic să
taie frontul rusesc în jumătate printr-un atac masiv asupra Melitopol și
Mariupol, care ar conduce armata rusă la o ieșire completă. Dar eșecul atacului, redus la jumătate, urmat de un
răspuns masiv al Rusiei de luni, precum și angajarea treptată a trupelor
rusești proaspete și retragerea capacităților de ascultare și transmitere ale
armatei ucrainene fac această ofensivă mai puțin probabilă. Nu sunt sigur că
armata rusă va fi din nou surprinsă.
În acest sens, este clar acum că Putin a
făcut aceeași greșeală ca Stalin când acesta a atacat Finlanda în 1939.
Finlanda era la acea vreme aproapiată de Germania nazistă și aprovizionată cu
armamement de către aceasta. Armele și marina germană amenințau direct Sankt
Petersburg, la fel ca și prezența NATO în Ucraina de astăzi în ochii Rusiei.
Pentru Stalin, a fost un război preventiv înainte de marele război care a venit
împotriva germanilor. Pentru a-i liniști pe sceptici, el a angajat trupe
insuficiente, cărora finlandezii li s-au opus cu succes. Dându-și seama de
greșeala sa, a ajuns să trimită noi forțe și a câștigat. Similar, Putin a
trimis în teren o forță prea mică, iar operațiunea poliției s-a confruntat cu o
rezistență neașteptată și cu obstacole care acum o forțează să ordone
mobilizarea parțială și să se impună pentru a forța Ucraina să se predea.
Cu timpul ne vom da seama dacă acest model
este corect. Dar dacă este relevant, există toate motivele să ne temem de
consecințe. Într-adevăr, în 1940, Hitler a urmărit îndeaproape cursul
războiului ruso-finlandez și a concluzionat că, indiferent dacă o Finlanda
slabă și slab populată ar putea umili Uniunea Sovietică, puternica Germanie ar
putea să o învingă dintr-o lovitură. Am văzut cât l-a costat. Astăzi se pare că
adversarul strategic al Rusiei - Occidentul colectiv sub pavilion american -
face aceeași greșeală ca Hitler. Belicismul său și propaganda sa exagerată,
care prezintă victoria finală împotriva Rusiei ca pe o datorie morală și un
fapt dat, fac să pară că Moscova poate fi învinsă. Cu sau fără arme nucleare,
nu contează. Acest climat de triumfalism face ca un nou război generalizat să
devină foarte probabil.
Aceasta este principala problemă a
momentului. Fie că ucrainenii ar putea sau nu să apere mai multe sau mai puține
teritorii, fie că ei au capacitatea de a scufunda nave de importanță majoră,
cum ar fi „Moskva”, sau dacă vor bombarda infrastructuri simbolice rusești, cum
ar fi „Nordstream” sau podul Crimeea, este de o importanță relativă. Ceea ce
contează este concluzia pe care o trag sponsorii occidentali. Dacă ei continuă
să creadă că pot învinge Rusia și o pot slăbi până la moarte, atunci această
concepție greșită va declanșa un nou război mondial. Și Liz Truss, care a spus
că era gata să apese butonul roșu, o poate face. La fel ca Vladimir Putin, dacă
se simte forțat să o facă.
În discursul său de pe data de 30
septembrie, despre ceea ce abia a menționat Ucraina, Putin a arătat că a
înțeles mesajul care i-a fost transmis prin supraînarmarea Ucrainei, sabotarea
infrastructurii ruse și creșterea sancțiunilor și că, în ochii săi, conflictul
s-a mutat într-o altă dimensiune, și anume un război al civilizației nemiloase
împotriva Occidentului colectiv. Va supraviețui cine poate.
Timpul se scurge și totul pare să evolueze
înspre un deznodmânt fatal. Mai mult ca niciodată, este nevoie să apelăm la
folosirea acestui cuvânt uitat odată cu ziua de
24 februarie : PACE [4].
Notă - Guy Mettan este jurnalist și
politician elvețian, membru al Partidului Popular Creștin Democrat din Elveția,
director executiv și membru fondator al Clubului de presă de la Geneva.
-----------------------------------------
[1]
A se vedea Connor Echols: Urmărirea celui mai mare transfer de arme din istoria
SUA, 18 septembrie, 2022, www.responsiblestatecraft.org și Waffen, Kredite,
Hilfsgüter: Welche Länder unterstützen die Ucraina am meisten? Tagesspiegel,
[Ajutor: Care țări sprijină Ucraina cel mai mult?] 31. August, 2022.)
[2]
3. Weltkrieg: Deci soll er führbar gemacht werden, Dienstag, 3. Mai 2022).
[3]
Cf Patrick Cockburn, Felul în care sancțiunile Occidentului asupra Rusiei
lovesc ca un boomerang. Sancțiunile au eșuat complet, Counterpunch, 10 octombrie
2022.
[4]
Sursa -
https://arretsurinfo.ch/en-route-vers-la-troisieme-guerre-mondiale/ - 13 octombrie 2022. și
https://solidnews.ro/parteneri/2022/10/14/calea-sigura-catre-al-treilea-razboi-mondial/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu