Vasile MENZEL - SERGIU CIOIU, PE URMELE LUI BRÂNCUȘI

 

SERGIU CIOIU, PE URMELE LUI BRÂNCUȘI

 

Născut la București, cu tată oltean ca și marele CONSTANTIN BRÂNCUȘI, frate cu Poarta sărutului, Masa tăcerii și Coloana infinitului, Sergiu Cioiu, în cântec cu Alexandru Mandy, formează o simbioză perfectă.

Multă vreme, trăitor în Canada, el vine în România din când în cân și ne prezintă spectacole de muzică și poezie de un rafinament remarcabil.

După succesul repurtat, este vizibil că publicul îl iubește. Acompaniat de o orchestră de instrumentiști de mare calitate, el transmite spectatorilor frumusețile țării, iubirea între semeni și dragostea de viață. Sprijinit de versurile superbe ale lui Marin Sorescu, Miron Radu Paraschivescu, Romulus Vulpescu, Ștefan Radof, el comunică în permanență cu sala. Muzica fostului dirijor al Teatrului „C. Tănase” Dan Stoian, continuă și ea, prin valoare, drumul compozitorului Mandy. Știința spunerii versurilor, precum și vocea cu un timbru aparte, îmbrăcate într-un joc scenic încântător, ce ne amintește că Sergiu este și actor, îl fac să fie deosebit de atractiv.

M-am gândit cu cine aș putea să-l compar în România? Cu NIMENI. Sau, cărui gen de muzică aparține arta sa? și am ajuns la concluzia că aș putea să-l apropii de genul chansonetiștilor francezi Georges Brassens și Jacques Brel Brassens era socotit un poet autentic, dar care zvârlea auditorilor cântece deochiate, savuroase (a la Francois Villon) sau anarhiste. Mai târziu, trece la câtece fermecătoare de iubire, reușind să își subjuge ascultătorii prin sinceritate. Citeam undeva că Brassens a fost acuzat că scrie mereu aceiași melodie și că el ar fi răspuns: Nu! Eu fac în așa fel, încât muzica să nu se observe.

 

Brel era un belgian plecat cu chitara lui la Paris. Deși era dintr-o familie de burghezi, el se ridica prin cântecele sale, tocmai împotriva burgheziei corupte. În fiind un artist dur, revoltat, iar pe parcursul anilor devenind tot mai sever.

”Sufletul lui fiind de o curățenie extraordinară”, îl caracteriza poetul Eftușenko. Ei bine, artistul Sergiu Cioiu, contrar celor doi, ne apare ca un bonom, înțelegător, de multe ori surâzător, dăruitor și foarte simpatic transmițând o imensă bucurie și pasiune pentru ceeace face.

Am scris aceste rânduri, NU ca prieten sau fost coleg de facultate, ci ca spectator, cunoscător al genului, admirator sincer al său. Afirm că CIOIU este un artist irefragabil și irefutabil.

Succes SERGIU în continuare pe drumul pe care-l iubești și pe care îl slujești cu atâta dăruire.

Dr.în arte Vasile MENZEL