O
Nouă Shoah
Autor:
Israelianca
5
ianuarie 2011
Giulio Meotti a publicat recent „O nouă
Shoah – Povestea nepovestită a victimelor terorii în Israel”: „Israel este
unicul stat din lume condamnat la moarte de ONU. Existenţa sa este considerată
temporară de un mare număr de ţări. În 2003 m-am hotărît să explorez această
uriaşă gaură neagră care în ultimii 15 ani a înghiţit …
Giulio Meotti, scriitor şi jurnalist
italian, cu contribuţii la cotidianul italian Il Foglio, precum şi la Wall
Street Journal şi Commentary, specializat în antisemitism, Israel, terorism,
multiculturalism, Europa şi Orientul Mijlociu; licenţiat în drept la
Universitatea din Florenţa, locuieşte împreuna cu familia în pitoreasca şi
pastorala Toscană, a publicat recent „O nouă Shoah – Povestea nepovestită a
victimelor terorii în Israel„.
Mark
Steyn – „Meotti comemorează … victimele atacurilor nemiloase lansate asupra
statului evreu. O carte unică.”
Roger Scruton (în prefaţa cărţii) –
„Meotti ne oferă un emoţionant studiu al doliului … în memoria numeroaselor
victime ale noului val de antisemitism. Autorul ne invită să ne descotorosim de
duplicitate şi să recunoaştem dreptul la existenţă al Statului Israel şi
dreptul cetăţenilor săi de a se apăra.”
Interviu
acordat lui Michael J. Totten.
Dacă într-o bună zi Israelul vă cădea în mîna duşmanilor săi, Occidentul pe care îl cunoaştem va înceta să existe.
Occidentul este ceea ce este acum graţie
axei Roma-Ierusalim-Atena. Roma ne-a dat domnia legii, Biblia – moralitatea,
grecii – democraţia.
Dacă se extrage contribuţia evreiască din
triadă, dacă Israelul se pierde, ne pierdem şi noi împreună cu el.
MJT: Ce te-a determinat să scrii această
carte ?
GM:
Ce diferenţă este între o democraţie de tip occidental, ca Franţa sau SUA şi
democraţia din Israel? Nu start-up, nu posibilităţile de angajare, progresul
ştiinţific sau numărul de laureaţi ai Premiului Nobel. Cea mai importantă
deosebire dintre Israel şi Occident sunt tinerii, bărbaţii şi femeile care au
plătit cu viaţa pentru ceea ce sunt: israelieni care vor să trăiască liberi în
patria lor istorică.
Israel este unicul stat din lume condamnat
la moarte de ONU. Existenţa sa este considerată temporară de un mare număr de
ţări. În 2003 m-am hotărît să explorez această uriaşă gaură neagră care în
ultimii 15 ani a înghiţit mii de vieţi de evrei care au fost ucişi pentru că
sunt evrei.
Cartea este rezultatul a mulţi ani de
cercetare în interiorul durerii din inima şi sufletul Israelului. Nu s-a scris
nici o altă carte pe această temă. Am hotărît să dau un glas zecilor de familii
[ale victimelor] şi supravieţuitori ai atacurilor teroriste care au fost
evitaţi de aroganta industriei media (pe 27 mai 2002 un terorist se
autodetonează într-o cafenea din Petach Tikva. Victimele, o bunică şi nepoţica
ei. 24 de persoane sunt rănite. Cine este intervievat la CNN? Aţi ghicit. Mama
teroristului, n.m.). Eu cred ca sîngele vărsat de teorişti este cea mai
preţioasă şi delicată istorie pe care o oferă Israelul din ziua de azi, poveste
ignorată chiar şi de scriitorii israelieni (care în general preferă să
înfiereze Israelul şi să-i elogieze pe palestinieni, n.m.).
MJT: Cum ai ales titlul cărţii? Unii
cititori ar putea susţine că e exagerat să compari israelienii căzuţi victime
terorii cu evreii căzuţi victime Holocaustului, şi nu numai dacă ne uităm la
cifre. Eu însumi credeam aşa pînă am ajuns la pagina 8 sau 9.
GM:
Dă-mi voie să nu primesc lecţii despre uzul termenului Shoah de la cei care
prin retorica lor subminează zilnic statul evreu. În Europa comemorarea
Holocaustului a devenit o tribună perfectă pentru denigrarea Israelului. Există
o legatură perfectă între ideologia nazistă şi agenda islamistă – mă refer la
Mohammad Amin al-Husseini, muftiul Ierusalimului, care a luptat alături de
Hitler împotriva evreilor şi în acelaşi timp la chemarea la genocid din
statutul mişcării Hamas. Cei care au supravieţuit Holocaustului pentru a fi
omorîţi în Israel de atacuri cu bombe, rachete şi atacuri cu arme constituie
mărturia vie a acestei groaznice legături.
Prin alegerea titului am vrut să subliniez
ceea ce nu vor sa recunoască cei ce ştiu numai să dea din gură: monstruoasa
moralitate a anti-semitismului se ascunde, precum o fiară fără de moarte, în
spatele măştii corecte din punct de vedere politic a anti-sionismului. O
viziune distorsionată a comemorării şi istoriei separă Holocaustul – pur simbol
al răului – de 60 de ani de istorie israeliană – lupta de a supravieţui
războiului şi terorii. La care se adaugă ameninţările pre-nucleare din partea
Iranului. Ahmadinejad neagă Holocaustul pentru a slăbi Israelul şi a pregăti
terenul pentru noi masacre înfăptuite de Hamas sau Hezbollah, sau chiar pentru
un atac nuclear. Problema Holocaustului şi a identităţii evreieşti defineşte
lumea de după 9/11.
Israel este unicul stat din lume condamnat
la moarte de ONU. Existenţa sa este considerată temporară de un mare număr de
ţări. În 2003 m-am hotărît să explorez această uriaşă gaură neagră care în ultimii
15 ani a înghiţit mii de vieţi de evrei care au fost ucişi pentru că sunt
evrei.
Cartea este rezultatul a mulţi ani de
cercetare în interiorul durerii din inima şi sufletul Israelului. Nu s-a scris
nici o altă carte pe această temă. Am hotărît să dau un glas zecilor de familii
[ale victimelor] şi supravieţuitori ai atacurilor teroriste care au fost
evitaţi de aroganta industria media.
MJT: Vezi vreo diferenţă între
anti-semitism şi antisionism?
GM:
Israelul este esenţial viitorului evreilor şi nu mă refer doar la demografie şi
religie. Israelul reprezintă supravieţuirea neamului evreiesc. Înainte de al
doilea război mondial lumea evreiască a dezbătut îndelung problema sionismului.
Holocaustul a pus capăt acestei dezbateri. Sionismul a devenit soluţia pentru
neputinţa şi vulnerabilitate evreilor. Viitorul evreilor este auto-apărarea,
teritoriul suveran şi aducerea acasă a diasporei.
După părerea mea, o altă mare problemă
sunt intelectualii şi scriitorii israelieni şi evrei care se îndoiesc de
legitimitatea Israelului: Tony Judt, George Steiner, Jacqueline Rose, Ilan
Pappe, Norman Finkelstein, Tony Kushner, Eric Hobsbawm, Noam Chomsky, etc. Ei
ar vrea să rezolve problema evreiască prin asimilare, prin anihilarea a ceea
ce-i face pe evrei diferiţi – o idee pe cît de naivă pe atît de violentă. Toate
popoarele cucerite, exilate şi anihilate în aceeaşi perioadă cu evreii au
dispărut de mult. Doar evreii au sfidat regula. De două ori. Dar tare mă tem că
acest fenomen nu se va mai repeta. Anti-sionismul este o mişcare intelectuală
sofisticată care netezeşte drumul către o nouă tragedie anti-semită. Acesta
este motivul pentru care am găsit necesar să scriu despre israelienii ucişi de
terorişti – mame şi taţi, copii şi bătrîni, soldaţi şi doctori. Familiile lor
ne vorbesc despre aceşti oameni, idealurile, visele şi numele lor. Cartea este
încarnarea traumei Israelului şi viziunea asupra viitorului în vremuri cînd
ayatollahii iranieni si wahabiştii saudiţi au mare priză la publicul occidental
prin intermediul presei, universităţilor şi parlamentelor.
Israelul merge bine, după cum demonstrează
economia înfloritoare, progresul în domeniul medicinii, tinerii capabili de
sacrificiu, precum şi complexitatea vieţii balansate între război şi dragostea
pentru pace. De partea Israelului este viaţa. Duşmanii săi propovăduiesc
moartea.
MJT: Care este atitudinea faţă de Israel
în Italia? Am impresia că Italia este mai puţin ostilă decît restul Europei. E
adevărat?
GM:
Diplomaţia italiană a fost mereu pro-arabă. În timpul războiului rece
politicienii italieni au practicat politica de împăciuire. Exista chiar o
înţelegere tacită între guvernul italian şi grupările teroriste arabe: voi nu
atacaţi Italia, noi ne facem că nu vedem că atacaţi evrei. Sunt multe exemple
tragice de acest gen, începînd cu atacul in ghetoul evreiesc din Roma pînă la
Achille Lauro. În ultimul deceniu, guvernul Berlusconi a deviat politica italiană
în favoarea Israelului. Numai că Italia este o ţară catolică, menţine relaţii
financiare şi politice cu ţări arabe, aşa că nu-mi fac iluzii pentru viitorul
relaţiilor noastre de prietenie cu Israelul.
Israelul este esenţial viitorului evreilor
şi nu mă refer doar la demografie şi religie. Israelul reprezintă
supravieţuirea neamului evreiesc. Înainte de al doilea război mondial lumea
evreiască a dezbătut îndelung problema sionismului. Holocaustul a pus capăt
acestei dezbateri. Sionismul a devenit soluţia pentru neputinţa şi
vulnerabilitate evreilor. Viitorul evreilor este auto-apărarea, teritoriul
suveran şi aducerea acasă a diasporei.(…) Anti-sionismul este o mişcare
intelectuală sofisticată care netezeşte drumul către o nouă tragedie
anti-semită.
MJT: De ce crezi că media occidentală, mai
ales cea europeană, este atît de anti-israeliană? Si de ce tu nu eşti?
GM:
Europa este un continent antisemit. Valurile de ură emanate de cercurile
conducătoare din Europa şi America, titlurile din presa mainstream care repetă
vechile condamnări diabolice fără drept de apel, ura satisfăcută a
intelectualilor, toate sunt un morman de paie uscate care aşteaptă doar
chibritul pentru a izbucni în flăcări.
Ordinul de Stat al Ziariştilor Italieni,
instituţie finanţată de stat, găzduieşte prezentarea „Flotila Libertăţii 2”,
aşa-zisa navă umanitară, care va fi lansată pentru a sparge blocada Israelului
asupra Fîşiei Gaza hamasiste. Printre vorbitori sunt membri ai grupării IHH, pe
care Germania a adăugat-o la lista neagră de organizaţii teroriste. Acum cîteva
săptămîni sute de scriitori şi personalităţi din Norvegia au promovat un masiv
boicot al Israelului. Spania a blocat accesul delegaţiei de homosexuali din
Israel. Politicienii israelieni se tem că vor fi arestaţi în aeroporturi
britanice pentru crime de război. Ziarul suedez Aftonbladet a publicat articole
despre soldaţi israelieni care fac comerţ cu organe furate din corpurile
palestinienilor.
În Olanda, fostul comisionar al UE, Frits
Bolkenstein i-a invitat de curînd pe evreii olandezi să emigreze în Israel sau
SUA. Evreii nu mai au viitor în Olanda din cauza antisemitismului islamic.
Olanda găzduieşte Curtea Internaţională de Justiţie a ONU. Faptul că acest
tribunal condamnă în 2004 bariera de securitate cuplat cu concluziile
Raportului Goldstone împotriva Israelului în 2009 practic interzic Israelului
dreptul de a se apăra. Cel mai important scriitor olandez. Leon de Winter,
evreu, a explicat recent într-un superb eseu pentru Standpoint de ce a hotărît
să se mute în SUA – pentru că e mult mai bine să locuieşti în California, un
loc lipsit de istorie, decît într-o ţară unde sinagogile sunt apărate de
poliţie şi unde evreii nu-şi pot expune simbolurile religioase în public.
Frumoasa Olandă a lui Galileo, Spinoza şi Descartes, Olanda care a adăpostit
evreii care fugeau de Inchiziţia din Spania şi Portugalia, este pe moarte.
Locul ei este luat de frică, intimidare şi subjugare. Este atît de mult
întuneric în Europa, în cărţile şi ziarele ei.
MJT: Anti-semitismul european este mai
degrabă un fenomen islamic, sau există probleme între evreii ne-israelieni şi
populaţia locală? De la distanţă mie mi se pare – dar poate greşesc – că
problema este mai degrabă o animozitate între minoritatea evreiască şi cea
islamică, unde majoritatea tinde oarecum să se ralieze de partea minorităţii
musulmane. Deşi europeanul de rînd nu are o părere prea grozavă nici despre
musulmani.
GM:
Antisemitismul european este caracterizat în prezent de o însemnată presiune
islamistă exercitată de numeroase comunităţi musulmane suprapusă peste
ideologia progresistă de stînga. În multe oraşe europene, precum Malmo, Antwerp
şi Paris, evreii nu-şi pot expune simbolurile religioase în public. În Franţa,
un tînăr evreu pe nume Ilan Halimi a fost torturat şi ars de viu de o bandă de
musulmani în 2006. După 9/11 a reînviat antisemitismul de stînga, după cum am
observat în repetate ocazii. Fantasma conspiraţiei iudeo-americane este sosia
altui tip de antisemitism care între timp a dispărut, fantoma iudeo-bolşevică,
care era în vogă pînă la destrămarea Uniunii Sovietice.
Era de aşteptat ca ideologia antisemită să
dispară din Europa odată cu descoperirea lagărelor de exterminare. Numai că la
ora actuală, în Europa, şi mai ales în cercurile sofisticate, majoritatea oamenilor
îşi pierd capacitatea de a raţiona numai cînd aud cuvîntul Israel. Simpla lui
pronunţare declanşează o reacţie devastatoare care pîrjoleşte totul în calea
ei. Mai mult, nu se poate explica forţa distrugătoare a ostilităţii faţă de
Israel fără a aminti o ostilitate mai profundă şi mai puţin definită, care şi-a
găsit o nouă formă de exprimare, deşi părea să fi dispărut. Cum ar reacţiona
europenii dacă arabii sau iranienii, cu ajutorul organizaţiilor Hamas şi
Hezbollah ar încerca să şteargă Israelul de pe faţa pămîntului prin intermediul
unui nou Holocaust? Antisionismul lor, ura ontologică faţă de Israel, îi
pregătesc să accepte un nou martiriu al Israelului. Sper însă că relatările din
carte, masivul flux de supravieţuitori şi familii spulberate de teroare, vor
ajuta pe mulţi să înţeleagă istoria Israelului.
MJT: În America nimănui nu-i repugnă
cuvîntul Israel, sau numele altei ţări. Mi se pare bizar ceea ce spui, deşi am
auzit acelaşi lucru de la un prieteni de-al meu, un american care a locuit o
vreme în Franţa şi Belgia. … Crezi că mulţi europeni sunt atît de reacţionari?
GM:
Majoritatea europenilor rămîn indiferenţi la ceea ce se întîmplă cu Israelul si
evreii, dar o puternică minoritate de membri ai presei, partide politice,
universităţi şi persoane publice sunt extrem de ostili. America cultivă relaţii
istorice, religioase, culturale, politice şi economice cu Israelul. E trist,
dar Europa este pierdută pentru Israel.
În Spania a rămas doar o minusculă
comunitate evreiască. Vechile sinagogi sunt monumente goale, dar ideologia
anti-israeliană este virulentă. În Norvegia şi Suedia ura pentru Israel i-a
contaminat pînă şi pe primii miniştri, şi pe autorii de mare succes cum ar fi
Jostein Gaardner, autorul fenomenului literar Sophie’s World , care a publicat
un articol în Aftenposten unde îşi anunţă cititorii : „Nu mai recunoaştem
Statul Israel… Dar nu vă faceţi griji, Israelul va merge iar în exil.”
La comemorarea Nopţii de Cristal,
municipalitatea din Frankfurt l-a invitat ca vorbitor de onoare pe eseistul
evreu Alfred Grosser, autorul unui violent pamflet anti-israelian – Von
Auschwitz nach Jerusalem. Grosser compară crimele naziştilor împotriva evreilor
cu ceea ce israelienii fac palestinienilor. Sunt absolut de acord cu Cynthia
Ozik, marea autoare americană, care susţine că ar fi mai bine ca în Europa să
se anuleze comemorarea Holocaustului.
După cum vezi, ideologia anti-israeliană e
mainstream, la modă, ba chiar sexi (eu îi zic chic, n.m.) în întreaga Europă.
Israelul e copleşit de un tsunami de delegitimizare. O echipă de tenis din
Israel a primit permisiunea să joace pe un teren suedez cu porţile închise. La
Hanovra, un ansamblu de dansuri din Israel a fost atacat du pietre şi i s-a
strigat „Juden Raus”. Sindicatele britanice cer boicotarea Israelului.
Supermarketuri europene, chiar şi cele italiene, au decis de nenumărate ori să
boicoteze produse israeliene. Filme israeliene sunt excluse de la festivaluri
internaţionale de film, la Edinburgh de exemplu. Cercetători israelieni sunt
daţi afară din universităţi europene şi nu li permite să ţină conferinţe.
Karel de Gucht, Comisionarul UE pentru
comerţ, fost ministru de externe al Belgiei, a declarat într-un recent interviu
că negocierile pentru pace dintre Israel si palestinieni vor eşua din două
motive: primul pentru că evreii sunt excesiv de influenţi in SUA, şi al doilea
pentru că israelienii nu pot convinşi. Dacă nici asta nu este anisemitism,
atunci ce e antisemitism?
MJT: Cum au fost anii petrecuţi printre
famillile victimelor terorismului?
GM:
M-au lăsat deprimat, speriat, singur şi slăbit. Cînd stai faţă în faţă cu
durerea atît de multă vreme, cred că sufletul şi spiritul îţi rămîn marcate
pentru totdeauna. Dar sunt şi fericit în speranţa că poate unii oameni vor
înţelege mai bine situaţia din Orientul Mijlociu. Totodată am imortalizat un
tezaur de durere şi speranţă. Cartea mea ia poziţie împotriva dezinformării,
injustiţiei, urii, prejudecăţii, amneziei şi arată ce înseamnă să pierzi pe
cineva drag.
MJT: Ce spun colegii tăi din presa
italiană despre atitudinea ta faţă de Israel?
GM:
De regulă răspund cu indiferenţă sau ură. Mi s-a spus ca sunt „sclav al
Israelului”, „cretin sionist”, „criminal” şi „ucigaş”. Dar nu contează. Nu
concep decît un singur mod de a fi jurnalist şi scriitor, acela de a rămîne
limpede din punct de vedere moral, şi de a mă comporta demn şi onorabil. Cei
care scriu despre Israel trebuie să aleagă între iluminare şi osbscurantism,
între libertate şi subjugare. Într-o bună zi fiul meu va citi cartea şi va
înţelege ce am încercat să fac.
Israelul este un far în aceste timpuri în
care viaţa umană a devenit o valoare pe cale de dispariţie. Cartea mea este
afirmarea vieţii în regatul morţii. Un prieten îmi spunea ca O Nouă Shoah
reprezintă manuscrisele de la Marea Moartă pentru Israelul modern. Probabil că
vor trece cîţiva ani pînă ce cartea îşi va face efectul, dar pentru mine este
important să schimb conştiinţa lumii despre Israel. Este o misiune grea dar
valoroasă . Singura mea consolare este să dau nume şi voci veşnice celor ce au
fost ucişi.
MJT: Dintre cei cu care ai stat de vorbă,
cine te-a impresionat cel mai mult? Pentru mine cei care au scăpat de Hitler
sau Stalin pentru a fi omorîţi de Saddam Hussein sau Hezbollah sunt exemplele
cel mai impresionante.
GM:
Pentru mine aceste victime nevinovate sunt sfinţi. Cei pe care i-au lăsat după
ei sunt ceea ce are omenirea mai bun de oferit. Mărturille lor, lacrimile,
emoţiile martorilor sunt mai autentice decît orice document istoric pentru cine
vrea să înţeleagă vîrtejul de viaţă şi moarte din Israel. Un mare cineast ar
trebui să facă un film despre ei.
Cazurile din cartea mea se împart în două
mari categorii: oameni simpli şi martiri. Din prima categorie fac parte civilii
în drum spre serviciu, şcoală, restaurant sau casă. Mă refer la cei omorîţi în
faţa discotecii Delphinarium (Tel-Aviv), sau în autobuzele din Haifa şi Hedera,
sau în zonele pietonale din Ierusalim. Oameni ca Asaf, fiul lui Yossi Zur,
familia Katsman, fiul şi nepoata lui Lipa Weiss, erou al reconstrucţiei
Israelului după Holocaust. La fel fiica Fainei Dorfman, care a fost ucisă
dansînd la Tel-Aviv. Malki, fiica lui Arnold Roth se întorcea de la şcoală.
Cititorii din SUA şi Europa, mai ales ne-evreii, se pot identifica foarte uşor
cu aceste cazuri.
Martirii sunt cei ucişi în comunităţile
evreieşti din Iudea şi Samaria, celebrii „colonişti”, şi doctorii umanitari.
Aceste aşezări au îndurat sute de morţi, zile de groază, nopţi de veghe în case
izolate, masacre de familii întregi, de sugari şi copii nenăscuţi, deplasări cu
maşina pe străzi neluminate, echipaţi cu căşti şi veste de protecţie. Aceştia
sunt „demonii” din colonii.
Astăzi toată lumea cere „îngheţarea”
prezenţei lor în Cisiordania. În imaginaţia oamenilor coloniştii nu se despart
de armă şi se îndeletnicesc cu vandalizarea măslinilor care aparţin arabilor.
Dar ce înseamnă de fapt colonist? Am încercat să găsesc răspuns la această
întrebare. E foarte posibil ca într-o bună zi să-şi evacueze casele în schimbul
unui acord de pace viabil. Cartea mea va păstra vie amintirea celor ce au
plătit cu viaţa faptul că s-au născut evrei şi au trăit pe teritoriile lor
biblice. Oameni ca Steve Bloomberg, care a învăţat să trăiască imobilizat în
scaun cu rotile, şi fiica sa. Sau David Hatuel, care şi-a pierdut soţia
(însărcinată, n.m.) şi cele patru fetiţe în Gaza. Sau evreii din Hebron.
Dintre doctori îmi amintesc de Shmuel
Gillis (l-am cunoscut personal. Erau trei fraţi, toţi doctori, ca şi tatăl lor.
Shmuel era hematolog, specializat în defecte de coagulare de care suferă mai
mult arabii din cauza consangvinităztii. Fratele lui geamăn e pediatru, al
treilea frate e stomatolog. Tatăl lor, Aharon, a murit acum vreo două
săptămîni. n.m.) Dr. Appelbaum (şeful secţiei de urgenţe şi traumă la un spital
din Ierusalim, n.m.) dormea cu un defibrilator sub pat. A fost ucis intr-un
atac cu bombă asupra unei cafenele din Ierusalim, împreună cu fiica sa, în
ajunul nunţii acesteia. Printre martiri sunt şi cei care au fugit de persecuţia
şi de Gulagul stalinist, pentru a-şi găsi moartea în Israel.
Cartea mea nu este o piesă de archivă,
este ocazia de a retrăi aceste vieţi secerate în mod brutal de acţiuni
teroriste. Se poate spune că este un monument viu.
MJT: Nici tu nici eu nu suntem evrei. Ce
te atrage spre Israel şi spre suferinţele evreilor?
GM:
Dacă într-o bună zi Israelul vă cădea în mîna duşmanilor săi, Occidentul pe
care îl cunoaştem va înceta să existe. Occidentul este ceea ce este acum graţie
axei Roma-Ierusalim-Atena. Roma ne-a dat domnia legii, Biblia – moralitatea,
grecii – democraţia. Dacă se extrage contribuţia evreiască din triadă, dacă
Israelul se pierde, ne pierdem şi noi împreună cu el. Israelul este un far în
aceste timpuri în care viaţa umană a devenit o valoare pe cale de dispariţie.
Cartea mea este afirmarea vieţii în regatul morţii. Un prieten îmi spunea ca O
Nouă Shoah reprezintă manuscrisele de la Marea Moartă pentru Israelul modern.
Probabil că vor trece cîţiva ani pînă ce cartea îşi va face efectul, dar pentru
mine este important să schimb conştiinţa lumii despre Israel. Este o misiune
grea dar valoroasă . Singura mea consolare este să dau nume şi voci veşnice
celor ce au fost ucişi.
O nouă Shoah – Povestea nepovestită a
victimelor terorii în Israel – Aici se pot citi fragmente din carte în limba
engleză
Sursa: AG.
https://inliniedreapta.net/articole/o-noua-shoah/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu