RONDEL LA
MOARTEA LUI SANDY...
~*~
Sendica mea,
fecioara mea canină
De ce te-ai dus, așa, precum un fulg
de nea?
Din orice zi
, mai neagră și mai rea
Tu mi-ai făcut mereu o zi senină...
M-ai adorat , cuminte și blajină,
Ți-ai fi dat, nepregetat, și
viața ta
Sendica mea, fecioara mea
canină
De ce te-ai dus, așa, precum un fulg
de nea?
Ți-ai lăsat stingheră-a ta grădină
Și toți copacii
din" moșia" ta
Plâng azi cu lacrimi de frunze de
rugină...
În gând și-n suflet cu mult drag te vom
păstra
Sendica mea, fecioara mea
canină...
~*~
John Gionea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu