OGLINDA
PRAFUITA
-
Sfantul Tihon din Zadonsk -
Vezi ca oglinda prafuita sau afumata nu-ti arata nimic, oricât ai privi
într-însa; însa de vrei sa-ti vezi chipul si murdariile de pe el, atunci
trebuie sa o stergi. Asemenea este si constiinta omeneasca: daca e pângarita cu
multe naravuri pacatoase si cu o viata nelegiuita, omul nu zareste în ea
patimile ce s-au lipit de sufletul lui si umbla asa, pângarit din cap pâna-n
picioare, ca un arap, si cade dintr-un pacat în altul fara teama. Pustiitoare
si jalnica este aceasta stare! Un asemenea om nu-si vede spurcaciunea si
mârsavia, însa o va vedea atunci când se vor deschide cartile spre rusinare
înaintea întregii lumi, a Îngerilor si a oamenilor, si i se vor pune dinainte
pacatele lui, dupa cum graieste Dumnezeu: „Mustra-te-voi si voi pune înaintea
fetei tale pacatele tale” (Psalmul 49, 22). Atunci el se va vedea pe sine ca un
arap negru si ca o dihanie înfioratoare, caci mârsavia sufletului, ce se
ascunde acum înlauntru, se va da atunci pe fata. La fel se va vadi si
frumusetea sufletelor celor drepte si ele „vor straluci ca soarele în Împaratia
Tatalui lor” (Matei 13, 43). Atunci sarmanul pacatos va începe sa se scârbeasca
de sine însusi, sa se urasca pe sine, sa fuga de sine si va dori sa se prefaca
în nimic, dar nu va putea, caci în veci nesfârsita va sta asupra lui aceasta
slutenie, spre a-l vadi ca si-a petrecut viata pe pamânt într-o asemenea
mârsavie. O, de-ar vedea omul urâciunea aceasta, zarind-o de pe acum, neîncetat
ar plânge si ar cauta sa se izbaveasca de ea prin harul lui Hristos; însa, spre
nenorocirea sa, orb fiind, nu o vede.
Dar când oglinda este curata, atunci le arata deslusit pe toate care se gasesc
înaintea ei; vedem în ea atât murdariile cele mari de pe chipul nostru, cât si
pe cele marunte. Asemenea este si constiinta cea curata: zareste pâna si cele
mai „mici” patimi si omul le spala pe acelea prin pocainta, prin lacrimi si
prin credinta.
Aceasta cugetare te învata sa-ti vii întru simtire, sa te adâncesti în Legea
Domnului, care arata si da în vileag pacatele noastre si sa te pocaiesti si
sa-ti curatesti constiinta printr-o staruitoare cercetare de sine, prin
pocainta si prin credinta si în acest chip sa începi o viata noua, asa încât la
Înfricosata Judecata sa nu fie vadite spre aflarea lumii întregi acele pacate
ale tale pe care acum, ramânând singur cu tine însuti, nu vrei sa le cercetezi,
sa le cunosti si astfel sa le curatesti.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile
vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011,
p. 100.
BUNATATEA
LUI DUMNEZEU
-
Sfantul Nicolae Cabasila -
În fata unui lucru împlinit, numai aceia care l-au dorit fierbinte se si
pot desfata deajuns. Cei care n-au dorit asa ceva nici nu pot gusta astfel de
bucurii, caci cum te-ai putea bucura si desfata de un lucru împlinit, daca nu-i
simteai lipsa atunci când nu-l aveai? Întocmai asa e si în viata duhovniceasca:
nu poti dori si nici nu poti cauta sa-L urmezi daca n-ai fost în stare sa-i
vezi frumusetea, dupa cum spune si Scriptura despre Duhul Adevarului ca lumea
nu poate sa-L primeasca pentru ca nu-L vede si nici nu-L cunoaste. Si daca am
plecat din aceasta viata lipsiti de simtirea si de puterea care singure ne pot
face sa cunoastem si sa iubim pe Mântuitorul, care singure ne ajuta sa-L dorim
si sa ne putem uni cu El, atunci nu trebuie sa ne miram de ce, chiar daca toti
vor fi nemuritori, nu toti vor trai în fericire. Caci toti se împartasesc
deopotriva din darurile pe care Dumnezeu le face firii omenesti, dar de
rasplata ce împodobeste sfortarea fiecarui suflet nu se vor învrednici decât cei
ce au urmat lui Dumnezeu cu evlavie.
Sfantul Nicolae Cabasila, Talcuirea
Dumnezeiestii Liturghii si despre viata in Hristos, traducere de Pr. Ene
Braniste si Pr. Teodor Bodogae, Ed. Arhiepiscopiei Bucurestilor, Bucuresti,
1992, p. 165
--
Pr. Alexandru Stanciulescu - Barda ,
Parohia Malovat , jud. Mehedinti, Romania
tel. 0724 998086
DOI
SI CU DOI
-
Compozitorul Arvo Part -
Am înteles ca a venit vremea sa ma scutur de poveri zadarnice, sa nu ma mai
zbat în propriile-mi minciuni, care erau ca o boala, ca o crampa. O adevarata
revelatie. Pricepeam deodata ca doi si cu doi fac patru.
Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii –
puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 64
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu