AnnaNoraRotaru - CUNOSCUT NECUNOSCUTUL...

 

CUNOSCUT NECUNOSCUTUL...

#AnnaNoraRotaru - autor

 

 

~*~

 

Ca nebunul merg, din colo-ncoace, pe ulicioară,

Că n-am vreo treabă, de toate m-am înstrăinat...

Cu capu-n nori m-avânt, pașii-mi urcă și coboară,

Și-napoi se-ntorc, iarăși de la capăt îmi măsoară,

Că noima mi-am pierdut și-obosit de-atât umblat,

M-ascund în mine, ca puiul de vânat...

 

Mă împinge cineva s-alerg, parcă lovit de streche...

Mă știe lumea toată și nimeni nu mă ia în seamă...

Dacă-ntreabă careva, îi spun c-aș fi într-o ureche,

De când mi-am pierdut ființa, cu sufletul pereche

Că, m-am țicnit fac semn, suferind tăcut de dramă

Dar ei, de drum să-și vadă, fără teamă...

 

Sunt eu, cunoscutul pașnic, în lumea mea pierdut...

Ce fac, ce gândesc, unde merg, ce vă pasă vouă ?

Îs trecătorul și cunoscut necunoscutul surdomut,

Pe toatele-nsă văd, dar sufletul nu mi-am vândut,

M-ascund în haina mea, de tună, fulgeră și plouă,

Eu singur îmi șterg ochii plini de rouă...

 

Departe-nsă văd, dincolo de ce credeți că-i sfârșit...

De dinainte știu, ce pasul vostru are să purceadă...

Nebun, de-a-ndoaselea merg, de l-asfințit la răsărit

Și vouă va pot spune, că am sfântul har de profețit,

Numai că, lumea mă ocolește și nu vrea să creadă,

Că, pe neștiut drum merge, în cireadă...

 

Ce contează! Să n-asculte, de nu vor a mea povață!

Sunt cunoscut necunoscutul, cu pașii mei rătăcitori...

Cred unii, că eu-s nebunul, cu haina veche de paiață,

Dar capul meu nu e de lut și fruntea-mi țin semeață,

Pe drumul hărăzit, mintea și-ochii-mi sunt cârmuitori,

Rămâneți dară voi râzând, pe lume rozători...

 

~*~

_____________________ NORA ____________________

versuri din vol. _„ Gânduri pe malul tăcerii ” _

\