Comoara
furată
Mihai
Batog Bujenita
29
Ianuarie 2025
Domnul profesor Stamate, pensionar de la catedra de
matematică a liceului din oraș se opri din mers și-i spuse prietenului său,
profesorul Calistrat, cu care fusese coleg și prieten pe timpul activității
acesta fiind profesor de istorie
- Domnule! Sunt profund indignat!
- Cum la tine asta pare să fie starea normală nu mă
mir, însă dacă tot ne plimbăm prin parc ai putea să-mi spui și de ce?
- Păi, fii atent! Țara noastră cea care se află cu
economia într-un deficit bugetar disperant, iar cu perspectivele într-o zonă
foarte sumbră, a organizat, extrem de discret, o expoziție itinerantă a unor
obiecte de patrimoniu de o valoare inestimabilă prin felurite muzee ale
occidentului. Nimeni, vorbesc desigur de presă, nu a știut absolut nimic despre
această inițiativă care părea chiar lăudabilă dacă nu am ști că occidentul are
acum propriile sale probleme și oricum ne-a disprețuit dintotdeauna, iar interesul
pentru minunta noastră istorie străveche este doar o iluzie care bântuie doar
mințile înfierbântate ale unor martiri ai cauzei. Oricum, au fost plătite
asigurările, care sunt convins că au valori consistente, dar nu cred că s-a
făcut vreun studiu prospectiv ca să se vadă dacă o asemenea acțiune își atinge
scopurile propuse. Respectivele obiecte, repet, originalele, deși ar fi putut
fi trimise și copii, au călătorit pe ici pe colo însoțite de aceeași tăcere de
la început, însă au provocat uimire abia când au fost furate dintr-un muzeu
olandez, unul aflat într-o localitate pe care cred că nici olandezii nu o
găsesc foarte ușor pe harta lor. Nu mai spun că furtul a părut foarte
profesionist, fiind făcut de oameni care știau exact cum și unde trebuie să
acționeze, prin urmare, în trei minute și-au terminat treaba și au dispărut. E
drept că, destul de repede, poliția din acea localitate ai cărei locuitori cred
că nici nu au auzit de țara noastră ne-au asigurat că au imagini de pe timpul
jafului și că, putem fi liniștiți, hoții vor fi prinși!
Numai că hoții, absolut indiferenți cu privire la
consecințe, au dispărut și, deocamdată, nimeni nu are nici o ipoteză, însă și
acest fapt este ocultat de nevoia secretului pe timpul cercetărilor. Deci! În
concluzie, am pierdut un tezaur care nu mai poate fi înlocuit fiind format din
piese cu o vechime milenară, am mai pierdut și banii dați pe asigurări, fiindcă
așa cum știm firmele de asigurări sunt prompte numai când îți iau banii nu și
când trebuie să plătească, însă ne-a reușit lovitura de imagine: toată lumea
știe acum de acest inestimabil tezaur pe care tocmai l-am pierdut. Cum să nu
fiu indignat?
- Dragul meu, toată această poveste pare un simplu
furt doar pentru acei care cred că istoria este un instrument de tortură cu
care niște călăi sadici, respectiv profesorii de istorie, îi chinuie pe bieții
copilași pe tot timpul școlarizării. Spun asta deoarece cunoașterea istoriei
ne-ar feri de simplitatea abordărilor chiar și în cazul unor aparente furturi.
Exemple vom găsi de-a lungul timpurilor și poate cel mai elocvent ar fi
așa-zisul furt al Giocondei din muzeul Louvre în anul 1911. Unul aparent de o stupiditate
incredibilă dacă ar fi să ne luăm doar după aparențe. Însă în cazul despre care
vorbești, eu îți voi prezenta o altă varinată, desigur teoretică, dar a cărei
logică ne va duce cred mai aproape de tot ce s-a întâmplat de fapt.
Să presupunem că niște oameni cu mari posibilități
doresc să facă o afacere și pentru asta pun la punct un plan. Intră în legătură
cu oameni de la noi, deși eu cred că este vorba de unele servicii, și avansează
ideea unei cunoașteri mai bune la nivelul continentului a civilizației vechi de
pe teritoriul actual al țării noastre. Trebuie să recunoaștem că este o idee
seducătoare având în vedere deficitul uriaș de imagine cu care ne confruntăm în
relația cu occidentul. Prin urmare, sunt sensibilizate nivelurile de decizie,
iar acestea, având în vedere mai ales lipsa lor de cultură, aprobă o expoziție
itinerantă a unor obiecte de patrimoniu fără să se gândească prea mult mai ales
că le fuseseră fluturate prin fața minții lor puține și posibilitatea unor
câștiguri uriașe. Prin urmare, pleacă la drum cu asigurările plătite de noi, o
adevărată comoară, nu pentru cantitatea de aur care este totuși destul de mică,
ci pentru unicitatea istorică a obiectelor, aceea dată de aurarii din mileniile
anterioare, plus poveștile care o însoțesc și așa cum știm povestea care
însoțește o bijuterie este mult mai valoroasă decât bijuteria în sine. Nu am
aflat nimic despre succesul sau insuccesul expoziției și asta trebuie să ne dea
indiciul că adevăratul plan ascundea de fapt cu totul altceva decât cunoașterea
trecutului nostru glorios, iar jaful din Olanda confirmă această prezumție
deoarece toți rămânem cu gurile căscate de uimire când aflăm ce s-a întâmplat,
primii fiind ziariștii care văd astfel că lumea există și fără ei.
Noi rămânem cu întrebările și ipotezele, însă hoții
dispar cu tot cu pradă și nimeni nu pare a avea vreo inițiativă menită să
descurce ițele. Aflăm însă că spărgătorii intraseră în muzeu folosind un
exploziv cu care spărseseră peretele din spate al muzeului, cel care oferea cea
mai scurtă cale de acces către tezaur. Pare un mic amănunt, dar dacă gândim
bine este de fapt o informație fără de care lucrurile ar fi mers mult mai greu.
Oare de unde aveau informația?
Una peste alta, eu unul cred că așa zisul furt este o
operație perfect gândită având ca scop disparariția pentru un timp a obiectelor
vizate, suficient cât să fie copiate, așa că ele vor apărea în curând și chiar
ne vom mira cât de aproape de noi au fost. Hoții nu vor fi prinși niciodată,
tezaurul ne va fi returnat, polițiștii se vor umple de laude și recompense, iar
copiile vor fi vândute ca fiind originale marilor colecționari pe sume
astronomice. Se vor câștiga averi cu acestă afacere însă noi vom rămâne cu
pierderile anterioare, dar și cu eticheta că acum deținem falsuri, deci o altă
pierdere, cea cu adevărat importantă.
- Ne, nee, neeee, nu se poate! Aurul din care sunt
făcute obiectele nu poate fi falsificat deoarece el este unul specific zonei
Roșia Montană, deci cu anumite caracteristici imposibil de falsificat!
- Dragul meu, noi despre aur știm, în cel mai bun caz,
că are anumite caracteristici de puritate și, având în vedere experiențele prin
care am trecut când ne-am cumpărat verighete, că este și foarte scump. Te
asigur însă că acei care au pus la cale lovitura sunt experți în materie de aur
și obiectele vor fi reproduse exact cu aur de la Roșia Montană, deoarece acesta
se găsește cam prin toate băncile occidentale, prin urmare, presupunând că
vreun colecționar va face analiza spectrografică a aurului din care au fost
confecționate falsurile va constata că ele sunt exact ce se pretinde, adică
originalele.
- Încredibil!
- Doar pentru fraieri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu