Ioan Miclău -Gepianu - TABLETĂ POPULARĂ

 

TABLETĂ POPULARĂ

 

~*~

Uite lumea-i la războaie

Ori la falnice construcții,

Pe când în cojoc de oaie,

Lupii-aleargă după funcții.

 

Și se ceartă cu furie,

Pentru a deține-n public,

Cea mai naltă farfurie,

Necesară pentru picnic.

 

Întind sfori, cântare șchioape,

Unde au să târguiască

Cei cu pleoapele mioape,

Dornici să se-mbogățească.

 

Dar nici ”mieii” nici ”miopii”,

Nu aleargă prea departe,

Căci sprei ei și-ndreaptă ochii,

Un popor, și-un vers din Carte!

 

CĂLĂTOARE PĂSĂRUICĂ

 

Călătoare păsăruică,

Cu argint la aripioare,

Cu ochi de mărgăritare

Și cu ciocul cântător,

Știi de cine îmi e dor?

 

De ai cuibul sus pe deal,

Să privești peste Ardeal,

Peste-al Crișurilor mal,

De-i vedea flori înflorind,

Eu oi scrie lăcrimând,

 

De-i vedea apa albastră,

Să le spui iubirea noastră,

Să le spui că-n lume cresc

Flori cu suflet românesc.

 

 

PASUL MEU

 

Pasul meu e de buldozer,

Cătinel pe stânca tare,

Nu alerg, dar nici pe urmă,

Nu schimb pasul la strâmtoare.

 

Nu am dar a da din coate,

Nici a mă repezi-n frunte,

Știu eu cum urcușul este,

Truditor spre vârf de munte.

Nu știu nici cei gelozia,

Drag din suflet dau oricui,

Cui talentul îi permite,

Strălucească, lumineze-n calea lui.

 

Vrednic este de mărire,

Mult folos aduce Țării,

Asta-mi este și-a mea țintă,

”Vase tari pe luciul mării”.

 

 

VĂZUTE ȘI NEVĂZUTE

 

Cu văzutele mergi bine,

Nevăzutele te strâng,

Înfiltrați și dame fine,

Vrăjitori și panglicari,

Nevăzuți la vreo lucrare,

Vin de parcă-s cei mai tari!

Toți cu sacii la salarii

Se-nfrățesc, se bat cu sârg,

Ce le pasă lor de lume,

De mulțimile ce plâng:

- Care, socotind anume,

Ar putea ușor să-i soarbă,

Dar minciuna-i patrioată,

Le descântă vorbă șoadă;

Mulțimile cânt, dansează,

Chiar de-n sărăcii înoată!

- Uite-așa ne trecem viața,

Răsucindu-ne pe loc.

Dar n-ai unde să mai fugi,

Nici de ape, nici de foc.

La Icoane-ar fi cu pace!

Ei, dar cum când aur, banii,

Este ceea ce ne place!

Legea luxului pierd anii!

Ani frumoși…!

Cum trec sărmanii…!

 

 

VÂRFUL CU DOR

 

”Bună ziua munților!”

Cu cărări din stânci și flori,

Porți deschideți zorilor,

Căci așteaptă un Neam mare,

Să se-nalțe către soare!

 

Bună ziua, crăișor!

IANCULE, fecior din munți,

Tu ești acel vârf cu dor,

Ce din fluier chemi în noi,

Duhul vechilor eroi!

 

Viitorul deșteptării

E-al iubirii sfântă rază,

Cu-a lor vârfuri până-n ceruri

Munții noștrii aur poartă,

IANCULE, ne-adu aminte,

C-am cerșit din poartă-n poartă!

 

Și nu vrem să cerșim iar,

Ci pe-a noastră sfântă vatră,

Pe al Patriei altar,

Să zidim o viață nouă,

Toți, din suflet și din har!

 

~*~

Ioan Miclău -Gepianu