Rolul
moralizator al istoriei (Din vremea ocupației nemțești)
Florin
Șinca, Comisar-Șef (r) în Inspectoratul General al Poliției Române
29
Ianuarie 2025
Dacă nu tragem învățăminte din istorie, inclusiv
politice, e aproape degeaba, că rolul ei este de formare și păstrare a
conștiinței identitare, este formator și moralizator. Rândurile următoare sunt
adunate în bună parte în cursul anului 2008, când am lansat volumul „Putoarea
de putere”. Rolul lor nu este de înveninare și nici vindicativ, ci este de
aducere-aminte, de constatare a unor realități existente atunci și perpetuate
nepermis, până azi. Ele n-ar trebui să se mai repete, dacă la nivelul partidelor
politice ar exista responsabilitate.
După înfrângerea de la Turtucaia (24 august 1916),
omul politic Constantin Argetoianu avea să noteze: „Cu Turtucaia a început la
noi ura împotriva partidelor. Turtucaia a pus în lumină goliciunea oamenilor
cărora țara le încredințase soarta ei, aproape fără niciun control”. Așadar,
când trebuia să se taie în carne vie, nu s-a tăiat. Răul s-a perpetuat. Nu s-a
tras linie - nici nu era timpul, că eram ocupați - nu s-au pedepsit vinovații,
deși „tot putregaiul nostru politic ar fi putut să fie măturat într-o clipă. Și
totuși, trezită în conștiința ei, opinia noastră publică nu s-a ridicat prin
acte de violență împotriva unor vinovați care așteptau cu capul plecat să li se
dea lovitura de grație.” Și tot el, constata scurt: ,,Puterea, putoarea de
putere îi hipnotiza pe toţi’’. S-a schimbat ceva la peste un veac distanță? Nu.
Refugiat din Transilvania în Regat, Octavian Goga a
scris în jurnalul său, în 1917: „Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos
la examenul de capacitate în faţa Europei… Aici ne-au adus politicienii
ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii cari s-au vândut o
viaţă întreagă, deputaţi contrabandişti. […] Nu ne prăbuşim nici de numărul
duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie
înfricoşată de meningită morală. Ţara în care un Morţun e ministru de Interne,
un aşa-zis Porcu' (Alexandru Constantinescu zis Porcu' - n.n.) stâlp de partid,
cu conducători simpli hoţi la drumul mare, trebuia să ajungă pe marginea
prăpastiei!”.
Sunt cuvinte dure la adresa clasei politice, în
special a liberalilor, dar pe deplin îndreptățite. Câtă dreptate avea Goga! „În
timp ce oştirea noastră stă în tranşee, la graniţa Transilvaniei, afaceriştii
şi şperţarii capătă permise şi se îmbogăţesc trimiţând alimente viitorilor
noştri duşmani” a spus Constantin Giurescu ăl bătrân, vorbe consemnate în
„Amintiri” de fiul său.
Dar nu numai politicienii, ci şi capii armatei aveau
să săvârşească greşeli de neiertat. Chiar în preziua intrării nemţilor în
Bucureşti, Marele Cartier General a găsit de cuviinţă să organizeze o ceremonie
de înaintare în grad (printre cei avansaţi se afla şi prinţul Carol, viitorul
rege, cel care dezetase de pe front!). „Un banchet la Marele Cartier General,
în ajunul căderii Capitalei în mâinile duşmanului e un fapt unic în istorie!” -
scria, pe deplin justificat, academicianul Florin Constantiniu. Unul dintre cei
cărora li se datorează dezastrul, compromisul general Mitică Iliescu, tipul
fanfaronului și iresponsabilului, care, pe când ofițerii și soldații mureau pe
front, petrecea cu curve, în loc să fie trimis în faţa Curţii Marţiale, va
fi„pedepsit”: l-au trimis ataşat militar la Paris!
După căderea Bucureștiului sub ocupație, tot Goga
notează cu obidă: „Piramida noastră socială e morbidă, vârful bolnav de
sifilis, temelia de pelagră. A trebuit acest cataclism ca să crape mincinoasa
fațadă occidentală (faimoasa „formă fără fond” constatată de junimiști,
inclusiv de Titu Maiorescu - n.n.). Guvernul, care în Franța ar fi căzut din
primele zile, și în Italia ar fi fost asasinat, e tot atât de sigur la locul
lui”.
„Au rămas ce erau, robi ai intereselor personale, ai
ambiţiilor meschine şi ai apetiturilor josnice”. Afirmația îi aparține lui P.P.
Negulescu și face referire la clasa politică românească, coruptă, lipsită de
moralitate şi de patriotism, care nu a învăţat din realităţile războiului.
„Guvernele nu sunt expresia voinţei populare, ci expresia voinţei regale’’,
spunea Negulescu. Vezi cazul lui Iohannis. Până şi campania electorală, care ar
fi trebuit să lumineze oamenii, au transformat-o într-un „mezat scârbos, pentru
cumpărarea lor”. S-a schimbat ceva?
În toamna și iarna lui 1916, încă de la evacuarea
Munteniei, afacerile oneroase ale intendenţei armatei au făcut să se piardă
urma a mii de cojoace (P.P. Negulescu le socoteşte la 250.000!), în timp ce
soldaţii tremurau de frig şi degerau în tranşee, pentru biata de țară.
Deschis la Iaşi, Parlamentul nu discuta mai nimic de
substanță, în şedinţele publice, în timp ce chestiunile arzătoare ţineau de
diurna parlamentară, oraşul cel mai potrivit din Rusia în privinţa climei,
confortului, utilităţilor, pentru refugiu etc.. La retragerea armatei pe linia
fortificată Focşani-Nămoloasa-Brăila, „soldaţii români au căzut pe drumuri de
foame şi oboseală” - observa Ştefan Zeletin. Mulţi militari „scormonesc cu
baionetele sau cu cuţitele câmpul îngheţat, băgând lacomi în buzunar sfecle pipernicite”
- nota un ofiţer în rezervă.
Aflat în Bucureşti în 1915, un corespondent american
al ziarului „Daily News” era frapat de contrastul dintre bogaţi şi săraci,
găsind şi formula care să sintetizeze această stare de lucruri: „luxul parizian
şi sărăcia asiatică”. „Edilii, lăfăiţi în automobile de 40 de cai putere
priveghează la înfăptuirea castelelor, înălţate într-o noapte, ca în basme” -
observa un reporter al ziarului „Adevărul’’, în ianuarie 1916. Situaţia-i
similară celei de după 1989. Trebuie amintit că o bună parte a ceea ce a mai rămas
din ,,Micului Paris”, a fost realizată prin şperţ, furt, corupţie, fapte
deosebit de mizerabile.
Pe când tinerii recrutabili mergeau mai mult pe jos
din Muntenia în Moldova, iar femeile cu copii în braţe, plini de păduchi,
cădeau lihnite de foame, tifos exantematic şi oboseală, ministrul liberal al
agriculturii, Alecu Constantinescu-Porcu transporta la Iaşi, într-o garnitură
de 17 vagoane obiecte ale familiei, printre care, butoaie goale, mese, putini
cu murături etc. Brătienii au transportat 7 vagoane încărcate, printre altele,
cu butoaie de vin, iar un anume Bibicescu de la Banca Naţională a dus în vagoanele
avute la dispoziţie până şi ficuşii soţiei sale.
Citiți toate aste și cercetați viața noastră politică
de azi, după lovitura de stat din 6 decembrie 2024. Ce s-a schimbat? Începe
noua sesiune parlamentară. Vom vedea aceeași îmbuibați, aceeași gușați și
tâmpiți, aceeași mafioți care au făcut praf țara, cum ne dau lecții de
moralitate, cum abat discuțiile, cum mint fără nerușinare.
Istoria noastră nu se scrie liber, pentru că suntem
sub ocupație. Ucenicii javrei Soros sunt peste tot, au pătruns în toate
mădularele statului.
Suntem pe tobogan și nimeni n-are interesul să ne
oprească!
----------------------------------------
sursa -
rdptSsonoe085fc7tm00t2cm45c7ua5617l1aic08gc5823h9aci1817812i
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu