UN
FRAGMENT DIN CARTEA ”O NOUĂ LUME”,
a
autorului BEN TODICĂ: ”FLORENȚA BANATULUI”.
”...Câtă măreție și explozie de entuziam în înălțarea
camerei de filmat deaupra unui superb oraș în filmul marelui, generos și smerit
regizor Vasile Bogdan în colaborare cu partenerul său, tânărul Grațian Gâldău.
Să nu uităm că Vasile Bogdan e și un renumit scriitor,
lucru foarte important pentru un bun cineast pentru a reuși să dezvolte o
măsură esențială și chibzuită în a nu da mai mult decât strictul necesar
spectatorului. Doar astfel, vizionarea filmului devine o plăcută călătorie
narativă. Pe parcursul derulării firului documentar, spectatorul este luat de
mână, purtat cu îndemânare, introdus într-o poveste admirabilă și ridicat în
slăvi prin imagini surprinzătoare, montate inteligent și cu abilitate divină,
Îl provoacă pe spectator să-și întindă aripile și cu ardoare să se lase purtat
într-un zbor înălțător.
Nu am văzut Lugojul, deși în tinerețe multe din
colegele mele de școală generală au studiat la Liceul Pedagogic de fete și
chiar am avut acolo o prietenă, fermecătoare adolescentă. Tema filmului mi-a
trezit interesul de a cunoaște orașul. Îl credeam un mic centru cultural, însă
acum din primele imagini m-am trezit într-un oraș medieval cu o arhitectură
deosebită care îmbină trecutul cu prezentul modern.
Realizatorii au pornit la drum cu un scenariu bine pus
la punct, conturat cu profesionalism. Au ales cele mai impresionante unghiuri
de filmare, folosind cu dexteritate drona, scenele au curs precum paginile unui
roman DOX bine scris. Țintele arhitecturale, adevărate metafore, conturează
autentic povestea. Arhitectura unui film documentar necesită ani buni de
practică și un simțământ pe care îl câștigi doar prin experiență îndelungată.
Vasile Bogdan le are, le împletește în mod firesc cu un fler aparte. Am vizionat
multe filme realizate de domnia sa la Radio Televiziunea Română din Timișoara.
Unghiurile camerei sale înalte sau joase devin
sugestive, ”așa se face un film ar fi zis John Ford” iar o mișcare lină a
camerei asemenea unui nor în plutire te poartă în jurul Bisericilor (zece la
număr), a unor edificii și sedii de instituții și a vieții multiculturale a
orașului care îți încântă privirea cu minunatele geometrii ale străzilor și
arhitectura clădirilor și a orașului în toată plenitudinea sa. O îmbinare de
vechi și nou. Oameni, eroi și fapte toate legate și înmănuncheate, truncate
ingenios în film. Pelicula curge alunecând precum cosițele bălaie ale unei
fetișcane, împletite cu panglici colorate – imagini, muzică, narație,
dialoguri, secvențe reunite cu date istorice culese din documentele de arhivă
dau o mireasmă aparte filmului. Aproape legendară, prezența acestora incită
privirea, auzul și sufletul.
Întâlnim numeroase nume de oameni de vază ai locului,
pe care naratorul îi intervievează și astfel simțim cum ne crește mândria de
român, mândria de neam. Conștiința. Și sentimentul de iubire pentru acest
popor, locuitor al Banatului.
Documentarul în lume, până nu demult a fost tratat ca
verișorul sărac al filmului artistic de lung metraj, însă pe zi ce trece devine
un format tot mai popular al audiovizualului. Tot mai mulți regizori renumiți
ai Hollywood-ului, în ultima vreme au curtat documentarul ca formă mai
apropiată de real. Și mă refer la Werner Herzog, Martin Scorsese, Agnes Varda,
Ava Du Vernay, Todd Haynes, Noah Baumbach, John Ford, Krzysztof Kieslowski,
Spike Lee, Ken Loach, William Oliver Stone… menționând doar câteva nume celebre.
Globalizarea realului a dus la creșterea pieței de
difuzare a documentarelor în contextul postmodernismului și a postgândirii
structurale de azi. Documentarele promovează comportamentul etic și reflexele
practice ale societății, legitimarea adevărului prin prezența reală în viața de
zi cu zi a potențialului discurs istoric al filmului. Au menirea de a ne învăța
să gândim psihologic (și cu sufletul) și să înțelegem curgerea timpului pe plan
social. Atfel se depășește statusul de până acum, cel arogant și plin de
sloganuri (lozinci).
Autorul îmbină stilul vechi documentar cu cel de
ficțiune, vezi Ana Lugojana (operetă) și elevă cântând la pian etc. sau cum
spuneam în exemplul de mai sus a codiței împletite cu pănglicuțe (pănglicuțele
fiind ficțiunea în film). Îmbină foarte elegant în narație vocea divinului cu a
pământeanului, a temerarului în aflarea adevărului, alege elementul cu valoare
istorică, culturală și tradițională justificându-l și împunându-l ca factor
potențial democratic în viața de azi, necesar în întărirea și certificarea
modernismului civil.
Autorii nu plictisesc și nu fac abuz de informații
culese de la amatori locali. Ei sunt conștienți de nivelul spectatorului. Nu-l
judecă, nu-l supune, nu insistă și nu-l manipulează. Ei știu din experiență că
filmul documentar este un instrument transmodern de învățătură, mișcându-se
spre confort și libertate. Documentarul are un mare viitor în păstrarea
identității vieții, în general, a orașului Lugoj, în cazul de față. Avem ce
învăța urmându-i pe realizatorii și colaboratorii acestui film documentar în acțiune.
Lugoj, ”Florența Banatului”, Episodul 1: Europa este
aici! (subtitlu). Frumos, echilibrat, persuasiv, autorii aproape doi
compozitori simfonici în ale vizualului brodează poveștile cu cadre luminoase
de stropi de muzică și cuvinte potrivite, ridicând sufletele spectatorilor
precum un Aladin pe covorul fermecat din văzduh. Îi învăluie în dansul și
interacțiunea panoramelor circulare ale orașului cu arhitectura clădirilor post
medievale, construite în stilul Baroc imperial al Bisericilor Ortodoxe, cu
turnuri și interioare somtuoase.
Tabloul filmului este completat cu imagini ale
construcțiilor catolice, evangelice, evreiești, ale instituțiilor vechi și
moderne, ale caselor românilor, germanilor, maghiarilor, sârbilor și din
peisajul mirific lugojan etc. Apoi introduce cu grijă vocea preotului în
strană, a scriitorilor și poeților locului, folcloriști, artiști de operă,
dansatori, actori, soliști, recitatori pentru a informa spectatorul curios și
interesat în a afla și cunoaște mai multe amănunte despre subiectul propus spre
ecranizare..
Un film bine documentat cu fotografii, manuscrise,
informații audio și mărturii ale locului, personalități și muzică. O largă
dinamică din spectrul muzical acoperă întreaga durată de 43 de minute și 16
secunde ale primului episod. Filmul impresionează prin claritate artistică,
corectitudine și măsură a timpului, a intensității emoțiilor și a dragostei. Nu
în ultimul rând, se simte cum palpită energia dăruirii participanților la
realizarea acestei mici, dar sănătoase capodopere.
Filmul ”Florența Banatului” este un proiect finanțat
de Primăria Municipiului Lugoj, un receptor minunat al frumosului și un mare
dăruitor. Admirație și sincere felicitări realizatorilor și finanțatorilor!
(Fragment din cartea ”O Nouă Lume – Nu te
grăbi! Nu te îngrijora” - autor Ben Todică – Australia.- Pag. 102 -107.
Trimite: Ioan Miclău-Gepianu - Australia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu