Turul
2 care n-a fost.
O
Revoluție pe dos a românilor care cred în Dumnezeu, dar și în miracole, deochi,
blesteme, horoscop, extratereștri și vrăjitorie
Bogdan
Groșereanu
19.01.2025
„Anul nou care n-a fost” este, probabil, cel mai bun
film despre Revoluția din 22 Decembrie 1989. Senzația de frig, foame, lipsuri,
dialogurile și atenția pentru detalii recreează atmosfera apăsătoare a
ultimelor zile din regimul comunist. E o tragicomedie care ne răscolește, iar
jocul foarte bun al actorilor (Adrian Văncică, Emilia Dobrin, Iulian
Postelnicu, Nicoleta Hâncu, Andrei Miercure) face din această peliculă una de
neratat, mai ales pentru generațiile tinere.
Spectatorul se regăsește parcă în multe dintre scene,
care surprind momente din viața cotidiană a acelor ani. „Cadoul de Crăciun”
este scena memorabilă în care treci de la o emoție la alta. Zâmbești în
momentul în care Gelu, personajul lui Văncică, scoate cureaua să-l altoiască pe
„ăla micu’” pentru că puștiul pusese la poștă o scrisoare către Moșul în care a
scris că ”tata își dorește să moară Nea Nicu” (Ceaușescu). Vezi apoi
deznădejdea personajului și înțelegi că Securitatea va pune mâna pe scrisoare,
iar tatăl va înfunda pușcăria. Era condamnat din start, nu avea nici o șansă.
Abia atunci simți un fior pe șira spinării și ți se face părul măciucă. Atât de
absurd era regimul. Dar mulți am uitat.
35 de ani mai târziu, prin România trece din nou o
undă de șoc. Turul I al alegerilor prezidențiale este câștigat de un necunoscut
(Călin Georgescu), cu o retorică violent naționalistă, izolaționistă, anti-NATO
și UE, pro-Rusia. Nimeni nu știe cum a apărut și, mai ales, cum a câștigat.
Frica își face loc, mulți trăiesc anxietăți ale trecutului.
Ne amintim că și în momentul Revoluției au circulat
diverse teorii despre actorii din spatele evenimentelor: teroriștii, turiștii
sovietici, forțele externe (prin înțelegerea secretă dintre Gorbaciov și Bush,
din Malta), securiștii, eșalonul doi din PCR, etc. De-a lungul timpului, ele au
avut diverse chei de interpretare: „revoluție”, „lovitură de stat”,
„loviluție”.
Generația tinerilor de atunci este și acum dispusă să
creadă narative asemănătoare.
Sigur, suntem în NATO și Rusia e adversarul
tradițional. Lucrează hibrid și dezinformează, încurajează mișcările
naționaliste pentru a slăbi Uniunea Europeană. Partidele mainstream nu-și
recunosc însă partea lor de vină. Acuză „imixtiunea externă”, în timp ce
facțiunile pro-Georgescu joacă în filmul „revoluției furate” și a pactizării
sistemului de forță cu „poporul”. Pare o Revoluție pe dos. PNL tace la
dezvăluirile că a plătit bani publici pentru campania lui Georgescu, Ciolacu
intră pe TikTok și o dă pe glumă cu voturile transferate de PSD către
Georgescu. Niciunul nu convinge. Nu convinge nici Crin Antonescu, reînviat ca o
fantomă a trecutului USL. Te întrebi cum e posibil ca „sistemul” și
„anti-sistemul” să propună candidați care nu pot răspunde la o întrebare
simplă: ce au lucrat în ultimii 10 ani?
Cred că în urmă cu 10 ani putem găsi și o
posibilă cauză a ceea ce se întâmplă acum. Vă invit să
analizați următoarele observații cu doza critică necesară, deoarece nu avem
nevoie de alte teorii ale conspirației.
În 2015, institutele sociologice (IRES, Inscop)
realizau o serie de sondaje extrem de interesante. Au fost testate, printre
altele: comportamentul religios al românilor, percepțiile cu privire la
manipulare, profilul românilor plecați în străinătate, percepțiile cu privire
la securitatea națională, frica față de un potențial război în zonă (Rusia
anexase Crimeea în 2014). Câteva concluzii-cheie: românii sunt
credincioși, dar și superstițioși. Cred în Dumnezeu, dar și în miracole,
deochi, blesteme, horoscop, extratereștri și vrăjitorie.
„Sfinții închisorilor” – preoți susținători ai
Mișcării Legionare – aveau o cotă de încredere uriașă. Se estima că între
800.000 și 1.000.000 de români merg anual în pelerinaj la Prislop, la mormântul
lui Arsenie Boca. Ieromonahul a ajuns la această popularitate și datorită
rețelelor de socializare. A fost canonizat de BOR în iulie 2024, alături de
alți 15 clerici, majoritatea foști deținuți politici în închisorile comuniste.
Tot în 2015, a fost adoptată o lege numită generic
„antilegionari” ( Legea nr. 217/2015 pentru modificarea si completarea OUG
31/2002), inițiată de Crin Antonescu – actualul candidat comun al PSD-PNL-UDMR
la președinția României. Adoptarea legii a stârnit la vremea respectivă mari
dispute și pasiuni. Actul normativ incriminează cultul persoanelor vinovate de
legionarism, fascism, rasism, xenofobie, precum și promovarea unor simboluri,
concepții, doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe. Răspândirea
simbolurilor legionare se pedepsea cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani și cu
interzicerea unor drepturi.
Multe dintre concluziile acelor studii par
instrumentate politic, dacă privim retrospectiv.
Să ne amintim de referendumul Coaliției pentru Familie
(2018). Inițiativa a demarat către finalul anului 2015 și a fost sprijinită de
Biserică. Ea a fost sprijinită și de PSD-PNL-ALDE, dar referendumul, desi s-a
întins pe două zile, nu a fost validat, din cauza prezenței scăzute la urne
(21,1%).
Totuși, peste 90% dintre participanți au votat pozitiv
– testând un electorat activ de peste 3,5 milioane de persoane. La ultimele
trei alegeri generale rata de participare a fost în scădere: 2012 – 7,7
milioane; 2016 – 7,3 milioane; 2020 – 6 milioane. În 2024, au participat 9,4
milioane de alegători, cu aproape 57% mai mulți. Extremiștii (AUR+SOS+POT) au
ajuns să controleze peste 30% din Parlament. Aceștia au crescut pe fondul
pandemiei de Covid, dar și în contextul mai larg al confruntării dintre progresiștii
– globaliști și conservatorii – izolaționiști, la care America lui Trump dă
tonul.
Religia, cu elemente new age, dacopatia, credința în
miracole și salvatori se regăsesc în profilul votanților lui Călin Georgescu.
Legionarii își fac și ei loc în poveste, prin comemorarea lui Corneliu Zelea
Codreanu, fondatorul mișcării.
Ba, în peisaj apar și foști combatanți în Legiunea
Străină franceză, angajați ca gărzi de corp de Călin Georgescu.
Una dintre teoriile care circulă este că lupta dintre
PSD și PNL pentru președinție s-a dat și în cadrul acestor mișcări radicale:
Marcel Ciolacu și-ar fi construit un scenariu „răul mai mic” – țintind o finală
cu George Simion de la AUR; PNL ar fi cotraatacat cu Călin Georgescu, ca să ia
din voturile lui Simion, iar în finală să ajungă candidatul liberal, generalul
Ciucă; PSD ar fi răspuns cu eliminarea Dianei Șoșoacă – ca voturile acesteia să
meargă la Simion; când Simion a stagnat și spre finala cu Ciolacu se îndrepta
Elena Lasconi, PSD s-a reorientat spre Georgescu. Numai că în finală cu
Georgescu a ajuns Lasconi, și nu Ciolacu.
CCR a invalidat Turul I, acuzând „interferența”
Rusiei. Au fost prezentate „dovezi” privind dezinformarea și manipularea prin
rețelele de socializare, dar nu și referitoare la „vicierea” procesului de
votare. Peste 2 milioane de români (23%), au pus ștampila pe Călin Georgescu,
făcând marile ziare occidentale (Frankfurter Allgemeine Zeitung – FAZ) să se
întrebe dacă nu cumva mitul „interferenței” rusești maschează „aroganța”
puterii de la București și un pariu politic pierdut.
Un alt element interesant de analizat este statutul și
rolul politic al Diasporei – care a crescut foarte mult după aderarea României
la UE. Potrivit raportului din 2024 privind migrația, România avea în 2020 al
doilea cel mai mare procent de imigrație din lume (17,1% din totalul
populației) – cu 3,98 milioane de persoane. În 1995 nici nu apărea în Top 20.
Diaspora e o enigmă care ne ia prin surprindere de
vreo 15 ani: îl face președinte pe Băsescu în 2009, pe Iohannis în 2014, are un
rol determinant la căderea lui Dragnea prin momentul 10 august 2018 și produce
surpriza Călin Georgescu în 2024. A devenit însăși Explicația unor surprize de
proporții. De acord că românii de acolo votează anti-sistem, dar toată lumea
generalizează și nu explică trecerea diasporei de la progresismul userist la
conservatorismul putinist. Nimeni nu spune cum a avut Călin Georgescu acces la
diaspora. De notat că pentru alegerile prezidențiale din 2025 (4 și 18 mai)
diaspora nu va mai putea vota după închiderea urnelor în România, iar
Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) spune clar de ce: „pentru a nu mai
lăsa acel ecart de timp de influențare a votului atunci când el s-a închis în
România, dar a rămas deschis în străinătate”.
Posibil ca C Georgescu să nici nu ajungă la startul
alegerilor din mai. În mod normal, radicalii care constată că au șanse reale să
câștige alegerile își mai îndulcesc discursul, pentru a nu supăra Europa. El
procedează invers: face afirmații și mai controversate. Pare că se auto –
detonează pentru a mobiliza electoratul pro-UE și NATO.
Iar când în peisaj apar rezerviști din Servicii și Armată, exponenți ai generațiilor pro-Kremlin, dar și generalul Gabriel Oprea, fost aghiotant al lui Miron Cozma, tabloul e complet. Minerii nu mai sunt, dar amintirea lor pe străzile Bucureștiului e încă vie. În fața unei potențiale „lovituri de stat” și a restaurației dictaturii, nu am nici o îndoială: cu frica în oase, vom alerga către urnele de vot pentru a salva Democrația. Nimic nu se va schimba, dar vom fi fericiți!
https://republica.ro/turul-2-care-n-a-fost-o-revolutie-pe-dos-a-romanilor-care-cred-in-dumnezeu-dar-si-in-miracole-deochi-blesteme
trimis de: George M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu