Parohiei Malovăţ-Mehedinţi - Scrisoare pastorală 558 (1 –15 Februarie)

 

 Scrisoare pastorală

Foaie periodică,    gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XXVI(2026),  nr. 558(1 –15 Februarie)

 

Dragii mei enoriași!

Taina Sfintei Spovedanii reflectată în proverbele românești(I). Redăm mai jos o primă parte dintr-un studiu despre Sf. Spovedanie, realizat pe baza proverbelor românești cuprinse în cele zece volume ale colecției lui Iuliu Zanne. Cu ușurință va constata cititorul nostru, că strămoșii noștri au știut Teologie de cea mai bună calitate și au transpus-o admirabil pe limba românească. Iat-o:

 I.Conștiința păcatului. Omul are conștiința păcatului. Păcatul este o caracteristică sine qua non a condiției umane însăși. Expresia  ,,A  fi om”(II, 380) presupune existența tuturor părților bune și rele ale ființei umane, inclusiv existența păcatului.  El a fost prezent la protopărinți, ,,Adam a mâncat mărul, însă dinții noștri se strepezesc”(VI, 466), fiindcă toți suntem descendenții lui: ,,Neam de pe Adam”(VI, 469) și s-a transmis până la noi, necesitând jertfa supremă a Domnului Iisus Hristos: ,,Pentru tine, moș Adame,/ Am mâncat piroane-n palme”(VI, 466). Omul este ființă psihosomatică, dar raportul dintre suflet și trup se schimbă de la om la om. Ideal ar fi ca ,,Trupul – sluga sufletului”(II, 447), însă, în realitate se întâmplă adesea invers. Omul săvârșește păcatul cu întreaga lui ființă, trup și suflet, dar în primul rând sufletul este cel ce suferă consecințele păcatului și acestea se răsfrâng apoi asupra trupului: ,,Greșalele sufletului ca rănile trupului, că și când se tămăduiesc, tot lasă semne pe trup”(IX, 56); ,,Sufletul când pătimește, tot trupul se topește”(II, 439). Păcatul îl urmărește pe om pas cu pas, el identificându-se cel mai adesea cu diavolul însuși, oricum, ajungându-se până la personificarea acestuia: ,,A – l mâna păcatul”(VII, 74), ,, A-l împinge păcatul”(VII, 74) sau ,,A-l trage păcatul”(VII, 73). Păcatul este murdăria sufletului, dându-i culoare acestuia: ,,A avea suflet negru”(II, 441), dar și dimensiuni  ,,A fi mic la suflet”(II, 441). Cel ce se înrăiește în păcate ajunge să fie socotit  ,, fără suflet”(II, 441), comparativ cu cel ce săvârșește binele, virtuțile, faptele bune, care este ,,mare la suflet”(II, 441). Chiar dacă păcatul are o formă materială, vizibilă, el are și un corespondent spiritual, o ,,umbră” a lui, care se   răsfrânge asupra sufletului, astfel că fiecare păcat este luat  ,,pe suflet”(II, 441). Păcatul se agață ,,ca moartea de om sănătos”(II, 625), ,,se leagă de om”(VI, 75), făcându-l ,,din om neom”(II, 381). Autorul anonim face distincție clară între abaterile de la legea morală, în funcție de gravitatea lor. Vom întâlni astfel:

    -Greșelile, ca fiind cele mai mici și neînsemnate forme de derogare de la poruncile lui Dumnezeu, de la normele de conviețuire socială, de la legea morală. Greșeala este mai prezentă la oameni decât păcatul, fiindcă a greși e omenește: ,,Omul greșește”(II, 375), ,,Tot omul poate greși”(VII, 627). ,,A nu greși nicidecum peste putință este, că numai Domnului aceasta este dată. Dar a se îndrepta de greșeala sa, la cel înțelept privește. Aceluia să te asemenea”(VIII, 190). Greșelile de multe ori sunt chiar necesare pentru consolidarea și extinderea unor experiențe de viață: ,,Greșeala, îndreptare așteaptă”(X, 407)  sau ,,Greșind învață omul”(X, 408). Ce-i drept, unele greșeli pot să aibă consecințe dureroase pentru tot restul vieții: ,,Greșeala de o clipă e, adesea, supărare pe viață”(X, 408). Sunt situații când o greșeală poate să genereze implicații multiple, neprevăzute din punct de vedere teoretic: ,,În unele greșim și-n altele ne osândim; de-aceea să nu socotești că o faptă vreodată va rămânea fără plată, că răsplătirea vine când cu gândul nu gândești”(VIII, 606). Dincolo de mustrările conștiinței, ori de oprobiul public, cel ce săvârșește greșeli este pedepsit și de Dumnezeu la vremea cuvenită. Dumnezeu are însă răbdare, fiindcă, așa cum ne spune Mântuitorul, ,,El nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui”. Același sens îl are și proverbul românesc următor: ,,Dumnezeu nu pedepse ște îndată ce omul greșește”(VI, 654). Chiar mărunte, dar dacă sunt multe, la ceasul morții și la judecata de apoi contează, ,,că cel ce mai puțin greșește mai puțină întristare la ceasul morții are”(VIII, 469).

-Păcatele sunt abateri mai grave de la legea morală, de la poruncile lui Dumnezeu și de la legile penale omenești, ele echivalând cel mai adesea cu infracțiunile: ,,Păcatul e mai mare decât greșeala, ca o bucată decât o fărâmitură”(IX, 125). Săvârșirea lor repetată dă o vădită dependență:  ,,Păcatele sunt ca barba, cum o razi, aici o vezi la loc”(IX, 125), ,,Păcatul e ca și norocul: ori te așteaptă, ori îl aștepți și de dânsul nu mai scapi”(VII, 69), ,,Păcatul ca pata, te însemnează numaidecât”(IX, 125), ,,Omul se deprinde cu răul ca viermele în hrean”(II,379).

 Consecințele sunt pe termen lung: ,,Păcatul cu dinți de șarpe, unde mușcă anevoie se mai vindecă”(VIII, 469), ,,Păcatul fărădelege se-nțelege, de-aceea moarte se înțelege”(VIII, 469), ,,Sufletul bucuros este să intre în rai, numai că păcatele nu-l lasă”(II, 438).

Așa cum am spus și la subcapitolul de mai sus privitor la greșeli, și păcatul este în firea omului, fiindcă ,,Nimeni nu-i lemn de biserici”(VI, 487), ,,Nimeni nu-i ușă de biserică”(VI, 487), ,,Nu a îmbătrânit pe căile bisericii”(VI, 492), ,,Nu m-a mâncat calea bisericii”(VI, 492). Aceasta însă nu este o scuză nici în fața lui Dumnezeu, nici în fața oamenilor. ,,Calea păcatului netedă și frumoasă, iar la sfârșitul ei gura iadului”(VIII, 468). ,,Păcatul intră râzând și iese plângând”(VII, 72), ,,Păcatul până se urmează mare plăcere ne aduce, iar după săvârșire la-ntristare și căință îndată ne duce”(VIII, 469), ,,Păcătosul poartă cutia cu păcatele, ca un cocoșat cocoașa în spinarea sa: de-aceea niciodată nu le vede”(IX, 125).

Păcătosul care își repetă păcatul devine un vicios, un pătimaș, un adevărat rob al păcatului: ,,Cel ce păcătuiește rob păcatului se socotește”(VIII, 469).

Omul este responsabil de faptele sale, inclusiv de păcatele pe care le săvârșește. Este adevărat că zicale precum ,,Așa i-a fost scris”, ,,Așa i-a fost scrisa”, ,,Așa i-a fost ursita” întâlnim frecvent în mentalul popular tradițional și ele ne duc la o concepție apropiată de predestinație, de soartă, de destin. Și, totuși, proverbele vin să schimbe radical această concepție: ,,Când vreun cuget te-mboldește,/Întâi la păcat gândește”(VII, 73), ,,Cel ce de-al său suflet la boală nu mai îngrijește, tocmai ca corăbierul, ce în zadar se silește, când vijelia îl găsește”(IX, 150), ,,Cel ce nici la bătrânețe nu se pocăiește, ca lupul ce, și îmbătrânește, năravul nu și-l părăsește”(IX, 72), ,,Vai de omul cu păcat!/ De păcat e alungat/ Și nu poate fi scăpat”(VII, 71).  Voia liberă a omului, liberul arbitru cu care este dotat, justifică pedeapsa pentru păcat și răsplata pentru virtute. Omul nu mai este un instrument în mâna destinului: ,,De faci rău,/Teme-te de Dumnezeu”(VII, 697), ,,Multe și-n multe chipuri pedepsele celui păcătos și când la ele nu gândește”(VIII, 468), ,,Nici un trup fără de osândă”(II, 448), ,,Oricare faptă are și răsplată”(X, 423), ,,Dumnezeu răsplătește fiecăruia după faptele sale”(VI, 652).

La săvârșirea păcatului, diavolul are o parte de vină, am putea spune că este coautor. El îl ispitește pe om, dar nu-l poate obliga să săvârșească păcatul. Răul este specialitatea lui și proverbele o spun cu prisosință: ,,Câte cruci vei face, dracul tot la spate șade”(VI, 594), ,,Dracu nu face cruci de biserică”(VI, 588), ,,Dracu nu face mănăstire”(VI, 589), ,,Dracul crapă când faci bine”(VI, 581), ,,Dracul nu face biserici”(VI, 588), ,,Dracul nu face pomeni, nici punți, nici uși de biserică”(VI, 588), ,,Dracului nu-i pasă dacă faci una sau mai multe cruci”(VI, 595). Creștinul  nu este descoperit în fața atacurilor diavolești. El Îl are pe Dumnezeu în ajutor, dacă-L cheamă cu credință și cu stăruință: ,,Când îl vezi pe dracu, atunci să te-nchini la Hristos”(VI, 590). ,,Fă cruce mare că e dracul bătrân”(VI, 572). Închinăciunea însă trebuie să fie însoțită de credință puternică, fiindcă ,,Nu poți fi și cu dracul în buzunar și cu sufletul în rai”(VI, 563), ,,Nu poți sluji la doi domni”(IV, 343), ,,Nu-i vrea să fii și cu sufletul în rai și cu pielea-n pod”(II, 439), ,,Viață îngerească, trai porcesc”(II, 801).  Îndoiala în credință, duplicitatea, nu rămân nepedepsite: ,,Când te-o scăpa Dumnezeu, dracul te și apucă”(VI, 574). Păcatul se zămislește mai întâi în sufletul omului, în cugetul lui și apoi se materializează în fapta propriu-zisă: ,,Pe unde iasă graiul, iasă și sufletul”(II, 578), ,,Pe unde ne iese cuvântul, pe acolo o să ne iese și sufletul”(II,531). Cel dintâi judecător al omului este propria lui conștiință morală, cugetul său: ,,Pedeapsa păcătosului cugetul se-nțelege, ce necontenit îl bate”(VIII, 468). După această ,,pedeapsă” reprezentată prin coșmaruri insuportabile la unii săvârșitori ai păcatului, urmează, în cele mai multe  cazuri pedeapsa dată de instanțele de judecată. Există și situații când păcătosul scapă nepedepsit de către autorități, fie că nu i s-au descoperit păcatele, fie că n-a fost identificat autorul, fie că autorul a reușit să se sustragă cercetării. Există situații când, urmare păcatului, săvârșitorul poate avea beneficii substanțiale, care-l ajută să-și realizeze o stare materială înfloritoare, să ocupe funcții înalte, să se bucure de slavă lumească. Omul din popor, autor al proverbului, ne îndeamnă, referitor la această situație: ,,Nu râvni la slava păcătosului, că nu va avea sfârșitul său bun”(VIII, 468).

Universalitatea păcatului este  atestată de cuvântul Mântuitorului și ea este reluată în zestrea paremiotică românească: ,,Acela dintre voi, care este fără de păcat, să arunce cea dintâi piatră”(VII,73). Anumite păcate grele nu sunt menționate în proverbe, ci ele sunt exprimate metaforic și toate în legătură cu sufletul. Astfel, omorul este numit în proverbe pe ocolite: ,,A-i bea, a-i sorbi sângele”(II, 712), ,,A-i mânca lumânarea”(III, 215), adică a-i pricinui moartea. Mai mult, criminalul ,,își încarcă sufletul cu păcatele altuia”(VII, 75), adică ale victimei. El are consecințe în timp, vizibile și pentru cei din jur, ca o pedeapsă venită de la Dumnezeu, fiindcă ,,Îl paște păcatul”(VII, 74). Nimic nu scapă nevăzut și nejudecat de Dumnezeu, fie în lumea aceasta, fie în cea viitoare: ,,Sângele nevinovat cere judecată de la Dumnezeu și nu lasă”(II, 708), ,,Sângele vărsat cărbune arzător și foc pârjolitor se face”(II, 709).

Este o datorie firească, creștinească și socială a fiecăruia dintre noi de a ne lupta cu păcatul, cu viciul, indiferent care ar fi acesta. Este firesc ca fiecare să-și  ,,vadă de suflet”(II, 443).Proverbul nu întârzie să ne îndemne în acest sens: ,,Aprinde lumânarea înainte de a se face noaptea”(III, 213), fiindcă ,,Cine vrea să-i țină candela mai multă vreme, trebuie din vreme s-o umplă cu untdelemn”(III, 66). Nepăsarea, întârzierea nemotivată, așteptarea unei vârste înaintate pentru a începe procesul lung și greu al mântuirii, al apropierii de Dumnezeu duc la eșec sigur, fiindcă ,,Omul și din necătare moare și zile când are”(II, 636). Proverbul ne asigură: ,,Credința te va mântui”(VI, 529), ceea ce este foarte corect, deși este insuficient, fiindcă, fără fapte bune ,,credința este moartă”, cum ne precizează Sfântul Apostol Iacob. Prin credință și fapte bune, omul poate deveni ,,ușă de biserică”(VI, 487), iar Dumnezeu ,,îi plătește vămile”(VII, 688)

*

            In memoriam: Dr. Gheorghe Brătescu(1922-2017).  O fericită întâmplare a făcut să-l cunosc pe Prof. Dr. Gheorghe Brătescu. Am participat împreună la unul din simpozioanele de istorie de la Tr. Severin, am purtat o discuție cu dânsul și așa s-a stabilit o relație de prietenie, care mi-a fost de un real folos. Dar, să vedem cine a fost Gheorghe Brătescu!

           S-a născut în 1922. A absolvit Facultatea de Medicină în 1947 și și-a luat doctoratul în medicină și chirurgie în 1948. În anul următor, la Moscova, s-a căsătorit cu Tatiana Pauker (1928-2011), fiica Anei Pauker. Datorită acestui fapt cariera sa politică se încheie în 1953, odată cu căderea soacrei, care, din acel moment, a locuit în casa lor. Ulterior a fost șef de lucrări la Centrul de Organizare a Ocrotirii Sănătății și Istoria Medicinii, absorbit mai apoi de Institutul de Igienă și Sănătate Publică (1953-1962), asistent la catedra de biologie și parazitologie a Institutului pentru Perfecționarea și Specializarea Medicilor și Farmaciștilor (1953-1955) și preparator la Clinica Medicală a Spitalului ,,Colentina” (1956-1967).

           Printre angajamentele sale ideologice s-a numărat susținerea ,,științei miciurinist-pavloviste” contra ,,teoriilor obscurantiste mendelist - morganiste”. În februarie 1953, după arestarea Anei Pauker, locuința i-a fost percheziționată de securitate, în anul 1954 a fost anchetat de partid, iar în august 1956 exclus din acesta. I s-au adus acuzațiile că, în tinerețe, a fost legionar sau simpatizant legionar și, după 23 august 1944, a promovat legionari în munci de răspundere. Brătescu le-a contestat, dar fără vreun rezultat. În 1957 i-a apărut prima carte, care va inaugura o vastă operă în iatroistoriografie și în filosofia istoriei medicinii. Va traduce, de asemenea, din Claude Bernard, Jacques Nicolle, La Mettrie, Avicenna, Descartes.  

            Desființându-i-se postul de cercetător al istoriei medicinii, devine epidemiolog la Sanepid (1962-1969), fără însă a întrerupe activitatea de cercetare și publicare. Discipol al lui Valeriu Bologa (1892-1971), își ia în 1966 doctoratul în științe medicale (specialitatea istoria medicinii) la Universitatea din Cluj. În urma acțiunilor de reabilitare a victimelor perioadei dejiste, Brătescu e reprimit în partid la începutul anului 1969, iar apoi revine la vechiul său post de cercetător de la Institutul de Igienă și Sănătate Publică. Refuză totuși poziția de secretar general al nou înființatei Academii de Științe Medicale, propusă de Miron Constantinescu, dar reia activitatea ideologică comunistă și începe chiar să publice într-un nou sector, cel al propagandei ateiste. Între 1970 și 1973 ține și cursuri facultative de etică medicală la facultățile de medicină și medicină veterinară (în cadrul catedrei de socialism științific). A fost președintele Societății de Istoria Medicinii și Farmaciei din România, din 1977 până în 1986, renunțând la această poziție în urma pensionării.

             După căderea comunismului, a devenit membru al Academiei de Științe Medicale. Activitatea sa publicistică intră acum într-o nouă etapă, și mai bogată, care nu s-a limitat la iatroistoriografie. Ultimii ani ai vieții i-a petrecut la Barcelona, unde locuiau cele două fiice ale sale, căsătorite cu comuniști spanioli întâlniți la București.

             L-am cunoscut la un simpozion ,,Mehedinți. Istorie. Cultură și Civilizație” de la  Tr. Severin din mai 1988.  Din vorbă-n vorbă, între noi s-a stabilit repede o relație de prietenie și stimă reciprocă. În baza acestei relații mi-a trimis apoi multe cărți ale sale privind Istoria Medicinii, cărți care mi-au fost de folos în valorificarea arhivei Protoieriei Mehadiei, atât în ceea ce privește pregătirea tezei de doctorat, cât și pentru alcătuirea mai multor studii și cărți privind Istoria Banatului și Istoria Medicinii(A se vedea, spre exemplu, Studii și documente privind istoria României, vol. I-III(Banatul).

          În baza prieteniei ce se înfiripase între noi, la 23 mai 1988 îi mulțumeam pentru un colet cu cărți pe care mi le trimisese și îndrăzneam să-l rog să mă coopteze și pe mine într-un eventual colectiv de editare a unui nou volum de Istoria Medicinii. Atunci i-am trimis un exemplar din cartea mea Coloana Infinită. Nu era omul care să se lase așteptat, fiindcă la 7 iunie am primit scrisoare de la dânsul, în care-mi mulțumea pentru cartea trimisă, mă felicita, fiindcă lucrarea era, după aprecierea dumnealui, ,,o realizare deosebită, vădind deopotrivă pasiune de cercetare, erudiție și alese simțăminte patriotice”. Mă asigura atunci, că în momentul în care se vor întrevede speranțe privind publicarea unui volum colectiv de Istoria Medicinii în cadrul Institutului Național de Igienă, mă va solicita să devin colaborator.

             Pe lângă cărțile mai vechi de istoria medicinei, pe care mi le trimisese mai înainte, la 18 sept. mi-a trimis proaspăta sa lucrare, Grija pentru sănătate. Primele tipărituri de interes medical în limba română(1581-1820)(București, Editura Medicală, 1988, 114 pag.). Era o lucrare de excepție!

            Mă simțeam foarte îndatorat față de dânsul. Am găsit soluția ca să echilibrez situația. Eram abonat pe atunci la 36 reviste culturale. Aducea poștașul zilnic câte un maldăr de ziare și reviste. Apăreau destul de des în revistele respective referiri la Domnul Brătescu. M-am hotărât ca să-i decupez acele materiale și să i le trimit. Făceam lucrul acesta și cu alți corespondenți ai mei și știam câtă bucurie le fac asemenea piese. Așa s-a întâmplat și cu Domnul Brătescu. Aflând mai multe despre preocupările mele privind Istoria Medicinei, ca urmare a conspectării arhivei Protoieriei Mehadia din perioada 1780-1918, mi-a recomandat cu generozitate revista ,,Igiena”, ca una care publică materiale de Istoria Medicinei. Dacă am posibilitatea să fac un articol de acest gen, să i-l trimit dânsului. Nu m-am lăsat mult așteptat, fiindcă la 26 sept. 1989 i-am trimis la București, pentru revista ,,Igiena”, articolul Boli și remedii în proverbele românești. Articolul n-a mai apărut în ,,Igiena”, ci în ,,Viața Medicală” (București, an. XXXVIII(1990), nr. 3 (mart.), pp. 67-71).

         La sfârșitul lui 1989, în zarva revoluției, mi-a apărut  la Craiova, la ,,Scrisul Românesc”, Zidina, în volumul colectiv de debut, Reliefuri.  I-am trimis și Domnului  Brătescu un exemplar. Mi-a răspuns că admiră în Zidina ,,meșteșugul povestirii, simțul sugerării tragicului, măiastra evocare a peisajului”. Mă asigura atunci că mă va coopta pentru orice volum comun, pe care-l va edita.

          Avalanșa evenimentelor derulate după Revoluție, respectiv înființarea Editurii ,,Cuget Românesc”,  implicarea în învățământ, doctoratul și multe-multe altele, au făcut  ca relația mea cu Domnul Brătescu să se întrerupă. Nu era însă omul pe care să-l poți uita. Îți rămânea în memorie prin seriozitatea sa, prin cultura vastă, prin generozitatea ce-o dovedea la tot pasul față de tinerii ostenitori într-ale condeiului. Au trecut anii, dar figura Domnului Brătescu îmi este vie în memorie, fiindcă a știut să clădească o prietenie pentru o viață.  

*

            Judecata popii. Veniseră la Protoieria din Tr. Severin  nişte reclamaţii din Prejna. Câţiva cetăţeni de acolo îl reclamau pe preotul lor, părintele Grasu, că a pretins câte cinci lei de parastas la Ispas, că a făcut parastasele de la Ispas beat, că a mărit contribuţia de cult.  

            Protopop era Părintele Pufan. Era tânăr şi se temea de anchete, mai ales atunci când se simţea între ciocan şi nicovală şi trebuia să trimită preoţi în consistoriu sau să ia măsuri drastice. Părintele Grasu era mult mai în vârstă decât dânsul şi îi purta un respect deosebit. Pe de altă parte, se vedea cât de acolo că autorii reclamaţiilor, patru sau cinci la număr, erau nişte reclamangii de profesie  şi puteau să adreseze cu aceeaşi uşurinţă reclamaţii şi la adresa protopopului, dacă nu le-ar fi convenit rezultatul anchetei. Părintele Zoican era secretar la protoierie şi preot la Balta. S-au sfătuit cum să procedeze, ca să iasă lucrurile cât mai bine şi fără ecouri. Au hotărât să-i dea delegaţie Părintelui Ilie Izverceanu de la Cernavârf, ca să facă ancheta. Tocmai venise părintele pe la protoierie şi i-au spus despre ce e vorba. Părintele a acceptat cu plăcere, mai ales că se pricepea de minune să ,,judece” în felul lui, astfel că întotdeauna în asemenea situaţii se făcea pace. I-au dat delegaţie scrisă, au trimis citaţie la reclamanţi şi la preotul Grasu, ca-n ziua cutare să fie prezenţi la biserica satului Prejna pentru anchetă. Părintele Zoican era însărcinat ca secretar al Părintelui Izverceanu.

            În ziua stabilită, părintele Zoican s-a prezentat la biserica din Prejna. Era curtea bisericii plină de săteni. Se dusese vestea că vor veni să-l schimbe pe preotul lor. Opiniile erau împărţite. Erau, într-adevăr,  câţiva care ar fi vrut ca preotul Grasu să plece de acolo, dar majoritatea se împăcau bine cu el şi nu aveau ce-i reproşa.

            Părintele Zoican a pregătit terenul: ,,-Eu sunt secretarul părintelui delegat al protoieriei Tr. Severin. Să aşteptăm pe părintele delegat. Nu ştiu cine va fi. Este numit în secret de protopop, ca să nu se ştie dinainte şi să se facă aranjamente!” Lumea aştepta cu nerăbdare să vadă delegatul şi să asiste la judecată. În sfârşit, apare  Părintele Izverceanu cu şareta. Coboară. Era înalt, impunător. Avea culion pe cap, reverendă, giubea, cruce la gât, brâu roşu şi baston mare în mână. Lumea îl cunoştea de zeci de ani, fiindcă Prejna este aproape de Cernavârf, însă atunci nu mai era preotul Ilie, ci delegatul protoieriei, ceea ce însemna cu totul altceva. Părintele Izverceanu avea o ţinută gravă, autoritară, faţa încruntată. A dat bineţe, scurt, fără să lungească vorba, cum îi era obiceiul. A cerut ca toată lumea să intre în biserică. A pus să se scoată în mijlocul bisericii, pe o masă, Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce. Părintele Zoican i-a citit delegaţia, prin care protopopul îl investea să ancheteze cazul preotului Grasu de la Prejna. A dat apoi citire reclamaţiilor. A făcut prezenţa reclamanţilor. Părintele Izverceanu a zis: ,,- Domnilor, aţi reclamat că l-aţi văzut pe Părintele Grasu oficiind serviciile beat în biserică. E foarte gravă acuzaţia. Vă rog să juraţi pe Sfânta Evanghelie şi pe Sfânta Cruce că l-aţi văzut dând cu capul şi de peretele acela al bisericii şi de peretele celălalt!”    ,,-Nu, părinte, că parastasele le-a făcut în curtea bisericii, nu în biserică. Acolo era beat!” ,,-Domnilor, problema nu intră în competenţa mea. În reclamaţie scrieţi clar că în biserică era beat. Nu ziceţi că în curtea bisericii, ci în biserică. Citiţi şi vă convingeţi! E adevărat?” ,,-E adevărat!” au zis oamenii, fâstâcindu-se. ,,-Atunci, dacă este adevărat, scrieţi aici că nu l-aţi văzut beat în biserică, aşa cum aţi afirmat. Lumea e martoră!” N-au avut încotro şi au scris. ,,- Domnilor, ziceţi că a pretins câte cinci lei de parastas! E adevărat?” ,,- E adevărat, părinte delegat!” ,,- E, de asemenea, o acuzaţie foarte gravă! Pentru asta îl transferăm disciplinar la o parohie peste Olt, nici să nu-i mai auziţi de nume! Parohia Prejna o dăm de Parohia Balta!” A sărit ca ars Părintele Zoican: ,,- Părinte delegat, nu o daţi de Parohia Balta. Eu am Balta şi Sfodia, am şi funcţia de secretar la protoierie în Severin, nu pot să iau şi Prejna!” ,,- Bine, atunci dăm Prejna de Parohia Şiroca!” Şiroca era la distanţă de 15-20 kilometri de Prejna.

            Când au auzit oamenii de o aşa sentinţă, l-au rugat pe Părintele Izverceanu să renunţe la soluţie şi să le lase pe Părintele Grasu în continuare, fiindcă ei sunt mulţumiţi cu dânsul, afară de cei patru-cinci, care-l reclamaseră. Văzându-se încolţiţi de mulţime, reclamanţii au dat declaraţie că-şi retrag plângerile şi nu mai au nimic împotriva Părintelui Grasu. S-au întocmit cuvenitele procese-verbale, au semnat toţi cei prezenţi şi astfel s-a încheiat ancheta.  

             Toţi au răsuflat uşuraţi, mulţumiţi de ,,judecata popii”.

*

Publicații. În cursul acestei luni am reușit să mai publicăm câteva materiale, astfel: Oferta de carte – ianuarie, în ,,Armonii culturale”, 19 ian. 2026, ediție și on-line (https://armoniiculturale.ro);  ,,Scrisoare pastorală” – 557, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 16 febr. 2026, ediție și on-line (https:// ebibliothecaseptentrionalis. wordpress. com); în ,,Armonii culturale”, Adjud, 16 febr. 2026, ediție și on-line (https:// armoniiculturale.ro); în ,,Observatorul”, (Toronto-Canada), 17 febr. 2026, ediție și on-line (https://www.observatorul.com).

*

În această perioadă parohia noastră a publicat cartea preotului Dvs. Liturgica.  Contribuții bibliografice(253 pag.).

Lucrarea însumează materialele cu conținut liturgic publicate în reviste precum: ,,Biserica Ortodoxă Română” (1874-2014), ,,Studii Teologice”(1927-2018), ,,Ortodoxia” (1949-2008) și ,,Mitropolia Olteniei”(1948-2008)

Materialul este organizat pe reviste, pe teme și probleme. Sperăm să fie de folos utilizatorilor, fiindcă, de fapt, acesta este și scopul realizării și publicării lucrării de față.

În același timp, lucrarea noastră devine un instrument de mare utilitate tuturor celor ce studiază disciplinele teologice.  Cercetarea continuă și, poate, cu voia Domnului, vom ajunge într-o zi să avem bibliografii complete pentru fiecare secțiune a studiului teologic. Oricum, truda noastră face un început. Sperăm să fie de folos.

Am împărțit materialul pe revistele consultate, iar în cadrul fiecărei reviste am organizat materialul după programa analitică a învățământului teologic, pentru ca lucrarea să devină cât mai utilă celor ce o vor folosi. La multe dintre materialele conspectate am adăugat și un scurt rezumat.

Am realizat un indice de autori la sfârșitul cărții, astfel încât lucrarea noastră să devină un instrument cât mai practic.   

Sperăm ca truda noastră să fie de bun augur tuturor celor ce se vor nevoi să studieze Liturgica.

*

Parohia noastră a republicat următoarele cărți: Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Sfânta Scriptură. Contribuții bibliografice, Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Dogmatica. Contribuții bibliografice și  Pr. D. Bălașa, Dacii de-a lungul mileniilor.

*

Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații din afară parohiei, astfel: Doamna Elisabeta Leferenz(Nürnberg-Germania): 251 lei; Domnul Zgarcea Cornel(Tr. Severin) și Domnul Șeitan Nicolae(Cernavârf-MH), fiu al satului Malovăț: câte 200 lei; Doamna Doina Vasilca(București), fiică a satului Malovăț: 160 lei; Fam. Caragea(Tr. Severin), Doamna Iacob Raluca(Tr. Severin), fiică a satului Bârda, Domnul Sârbu Marian(Tr. Severin), Fam. Mureșan(Tr. Severin), Fam. Preda(Tr. Severin) și Doamna Coman Aurica(Tr. Severin), fiică a satului Malovăț: câte 100 lei; Dl. Dr. Nicolae Cheiță(Craiova) și Doamna Rolea Violeta (București), fiică a satului Bârda:  câte 50 lei; 

*

La Azilul de la Șimian am mai donat un aragaz.

*

Zâmbete.  ☺Din bancurile care circulau la noi înainte de  1989 spicuim câteva: ☺1965: - Alo, miliția economică? Vecinul meu mănâncă! - Ei, și? - Da, dar mănâncă caviar cu polonicul.- Venim! 1975: - Alo, miliția economică? Vecinul meu mănâncă! – Ei, și? - Da, dar mănâncă carne de vițel ! - Venim! 1985: - Alo, miliția economică? Vecinul meu mănâncă! -Venim! ☺La plecarea în Uniunea Sovietică, cosmonautul Prunaru îi lasă mamei un bilet: ,,-Dragă mamă, plec în Cosmos! Vin peste 30 de zile!” Întors din misiune acasă, Prunaru constată că mama era plecată. Pe frigider găsește un bilet: ,,- Dragul mamei, am plecat să cumpăr brânză, nu știu când revin...!” ☺Cel mai bun banc politic: Poftă bună! ☺Au fost introduși ghizi în magazine. Ei arată vizitatorilor: aici a fost carne..., aici a fost brânză... ! ☺Lui Bulă i-au degerat mâinile. A căutat mâncare în frigider...

*

          Excursii-pelerinaj. În ziua de joi, 2 aprilie, parohia noastră organizează o excursie- pelerinaj de o zi, pe următorul traseu: Tr. Severin-Malovăț-Bârda-Florești-Apa Neagră-Mănăstirea Tismana-Tg. Jiu-Mănăstirea Lainici- Petroșani-Hațeg-Mănăstirea Prislop-Mormântul Sf. Arsenie Boca – Caransebeș – Mănăstirea Teiuș – Mănăstirea Piatra Scrisă-Orșova-Mănăstirea Vodița-Tr. Severin-Malovăț-Bârda. Costul e de 80 lei/pers.

*

          Convocare. Rugăm membrii Consiliului Parohial să poftească la biserică duminică, 8 Martie, fiindcă la ora 12 vom avea ședință.

*

Program. În luna Martie avem următorul program de slujbe: 1 Mart.(slujbă la Bârda; binecuvântarea semințelor la Malovăț, la ora 12);  7 Mart.(Bârda-Malovăț); 8 Mart. (Malovăț); 14 Mart.(Malovăț-Bârda); 15 Mart.(Bârda); 21 Mart.(Malovăț-Bârda); 22 Mart.(Malovăț); 25 Mart. 0(Pomeniri la Bârda, la ora 8; slujbă la Malovăț); 28 Mart. (Malovăț-Bârda); 29 Mart.(Bârda). În restul timpului, preotul poate fi contactat la biserică, acasă, la telefonul  0724.99.80.86, ori pe adresa de e-mail stanciulescubarda@gmail.com. Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

Pavel Ratundeanu-Ferghete - MERE PADURETE TARZII 19

 

MERE PADURETE TARZII 19

(necorectat / necenzurat)

- Omu-i om! Viața ni Adevăr/Corupt. Tu esti impreuna cu Vica si parintii ei?

- DAR CARE SUNT NUMELE PARINTILOR FETEI ?

Poem de ZIUA ROMÂNIEI

de Melania Rusu Caragioiu

A D E V Ă R

 

Motto:

,,Cu ochii mari din suflet văd…”

 

Acolo, unde apele dulci ca mierea,

In verdele împletit al izvoarelor,

Mângâie oglinda cetinii,

Văd văluri de mătase ce unduiesc

Sub cer de Voroneț…

 

Tu, Țara mea frumosă

I-ai împrumutat bradului fălnicia.

Vânul învolburat îi înstrună viorile, și

Din orga brădetului

Cern până-n văi necuprinse

Picurii grei de conuri…

 

Se-aude rar cântecul ferestraielor melodioase

Ce se pierde în vuietul munților,

Peste care voiosul brad – martir

Va duce cu el în lume

Pe struna viorilor sale

Doinele noastre, visurile noastre…

 

Și câte lacrimi vor alina,

Câtă bucurie vor așterne,

Cu versul lor fierbinte…

 

Azi sorb mireasma altui brad înmugurit,

Prefir în degete acele de verde mătase,

Aud notele de chilimbar,

Mă înfior de răcoarea covorului pufos de mușchi,

Ard cu jăraticul veveriței,

Îngân trilul privighetorii,

Pândesc ceața ce acopere cocoșul de munte și ciuta…

 

Aici este împărăția frumuseții,

A iubirii,

A visului…

 

Mândră ești tu, Țara mea,

Falnică, harnică, bogată,

În dragostea fierbinte

 

Pentru nemuritorul plai dac.

Timișoara 1982

*

- Nu se găsesc, potriviri, în găzesc, in diversitate, în potriviri, în renume. Si apropo tu pe cine ai invidiat, om minunat al minunățiilor? Tu ești si actor ca uluitorul Influientul, Florin Persic. Esti un om mare, importan ești ca Clujenul celui artist din cioclofender, monumental esti ca pâinea cea de toate zilelele-Dom, de toate zilele un creeator un neclintit sfințit ca un om potrivit. Ca un lucru bun ce-i totul în tot-Domn potrivit si savot, în tot... Uneori nu-mi trag boii la câruțul lui Dumnezeu cu care de ma jucam ca minerii de la Șorecani jucam popice. Ce poate fi gingaș si finut ca o floare ca Mihuț dramaturg cu Dreptul/Candidat la fericire în desăvàrșire provita, provita bun fericire! Bun om era juristul Ștefan Mihuț, din colindău, suburbie la Blecan (iubire, vica ești ca o fată minunată: nu-ți spun vorbe mari, Mihuț, dragule! Important e să trecem curați prin viață, vă rog frumos. Nimic nu-i ca viața din esýlațacs drehodyrdgo r8ioimnfine. Ii cum îți place nunta? Eram cu 3 ani mai tânăr și arătam mai fercheș și mai nealcoș. Ce mai zici fain-făinel?

-  Da am descarcat nunta. Cum ii cheama pe MIRI?

- Aș mai avea și fimul lui Miha, cu Cristian Horvat (încă nu-l dețin sper să-l dețin.

- Cornelia Rafa shared FRUMUSETEA E DE VINA

- Ce-i cu frumusețe inculpată?

- Fă-ți în suflet sărbătoare cu filmulețe si cu făinoșag în drag/prag de bine/cu ce se cuvine! Eu am măgăria să-ți dau/drăguțule/ să-ți trimit de lucru.

- E OK ! Doar raspunde corect la intrebari.

- La mulți ani minunați, cu sănătate și bucurii! DE SFINTELE SĂRBĂTORI ALE NAȘTERII MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS

Cântece și Colinde Românești -

HRISTOS S-A NĂSCUT

 

Astăzi s-a născut Hristos

 

Astăzi s-a născut Hristos

Mesia chip luminos,

Lăudați și cântați

Și vă bucurați.

Mititel, înfășățel

In scutec de bumbăcel,

Lăudați și cântați

Și vă bucurați

Vântul bate, nu-L răzbate,

Neaua ninge, nu-L atinge,

Lăudați și cântați

Și vă bucurați.

~*~

IOAN MICLAU-GEPIANU

*

- Christmas at DIMOVS - Craciun cu DIMOVII = Now I come on Christmas Eve with a bag full of overdue thoughts, from your birthday, from your posts, to which I have not written echoes, but also with fresh wishes, for the Birth of the Savior, the Lord Jesus Christ: to- may your life be a flood of Divine Light and your home, the abode of pure Love! Blessed holidays in the homeland of the Romanian language everywhere! Happy birthday with joy!

- Cum se cheama restaurantul sau casa in care are loc nunta si localitatea? Cum il cheama pe baiatul care striga cadourile de bani?

- Nunta s avut loc în restaurantul Ursus/trstaturant în care era angajat și Teodor-Flaviu Celemen, mezinul-cenișotca lui Vica, acuma muncitor. emigrant și muncitor șofer pe tir, în Spania. Altceva ce mai vrei Sa știi Ben? Iată că ĺa staroste, știu numi numele de Radu. Cel care a strigat darurile e starostele Radu, prieten de a lui Teodor-Flaviu Celemen, dar nu-și mai amintește numele lui nici MFkhs-Mistrețu Crlemen mirele nu mrge fără numele de familie, că-i borba de 31, deși nu-i svuxBil/pardon! De Ciubăncuța la 61km; în Clij a avut loc la Restaurantul Ursus.

- Viața isi are sensul ei.

- Orice, numai la azilele de bătràni nu în Romània nu. Că nu e cumințenie nu-i corect îi necuvincios, precar, e mitocănesc /fără omemie scârbos neomenos și necuvincios. CLuj-Napocaa avut loc nunta lui Marius-Mistrețu-Celemen fiul lui CELEMEN Tudorel din Urișor, Dej (de la Coșteinr. 219.

- Mult Iubite și Stimate Domnule Președinte SLR și a Multor și onorate Asociații Românești din Voivodina-Serbia. Dl. Lucian Marina, Iisus s-a născut, Bucurie mare  pentru toți credincioșii! Praznicul Crăciunului și al Anului Nou să vă aducă tuturor, fiecăruia în parter și a familiei sale dragi,  Multă fericire, prosperitate, voie bună și sănătate! Glorie Înaintașilor noștri pe care nu îi vom uita niciodată pentru ce au clădit în patrimoniul nostru românesc și în sufletele noastre, Glorie la mulți Ani! Cu multă considerație, stimă și mulțumiri, Melania Rusu Caragioiu, Vicepreședintă ASRAN Ambasador literar ,, Limba naastră cea Română! P.S.   Petrecem spiritual minunat cu suitele de colinde ale fraților români din Serbia, Mulțumiri! MRC

- MULTE MULȚUMIRI ! Am scăpat viu de la sărbătorile creștine mă pregătesc pentru întâmpinarea Noului An. Toate bune, cu sănătate și La mulți Ani! prof. Sergiu Găbureac. Informația, o problemă? Poate o rezolvăm împreună!

- NUNTĂ DUPĂ REVOLUȚIE - un film de PAVEL RĂTUNDEANU FERGHETE = O nunta (ala Cluj) ce a avut loc in noul regim de dupa Revolutia de rasturnare a dictaturii Ceausescu. Nunta a avut loc, în restaurantul Ursus/ restaurant/ în care era angajat și /Teodor-Flaviu Celemen, mezinul-cenișotca lui Vica, acuma muncitor. emigrant și muncitor, șofer, pe tir, în Spania ne declara Pavel Ratundeanu-Ferghete. E un film document de arhivat ne spune sponzorul. https://www.youtube.com/watch?v=9lU3mT_4W-M&list=UUSFFibprnULnO50cZTNvgCw https://youtu.be/9lU3mT_4W-M Clipul de azi 28 Dec. 2023. (Filmat in 1991)

- Vizionează „În noaptea nunții, mirele a dat jos rochia miresei, a văzut ASTA și a fugit. Părinții au rămas muți” pe YouTube

- Nu reușesc să văd filmul cu nunta. Unde o fi hiba? Ești o o forță dublă pentru imunitate, provita. M-am cam învățat cu bomboane de somn și fără ea, făr de bombonă nu prea pot dormi.

- A apărut Literar ing nr. 43. Lectură plăcută! La mulți ani! Nicolae VASILE

- An nou îmbelșugat spiritual An nou bogat și bun' fericit, om iubit! Ben Todica - Felicitari de An Nou!

- La Multi Ani Pavel si toti cei dragi de langa tine!

- Să fiți sănatoși! Totu-i bine, cànd e bine. Cu bine! Ești cu carismă, carismatic bag samă si cu seamă, cum zicea Gheorghe a Sucioii, Moreșan, în armată de la un coleg, de cătanie, în prin sud învățând vorba sircuseamă, vorbă curioasă pe la Osoiu, Cluj. Sănătate, bucate și banii să nu vi se gate!

De la Mariana Moga: Mulțumesc frumos!

La mulți ani cu sănătate,

Să vă dea Domnul de toate,

Să aveți belsug în casă,

Tot ce vă doriți pe masă,

Să primiți doar vești de bine,

În Noul An care vine.

 

Îi cer anului acum

Să v-aducă tot ce-i bun,

Bani, noroc și fericire,

Bunăstare și iubire,

Și numai belșug în toate,

La mulți ani cu sănătate!

*

- Fie ca iubirea, încrederea şi generozitatea să vă călăuzească paşii în noul an! La mulţi ani în 2024″! La mul’i ani! Al.Florin Țene și Ionuț Țene 

-  Multe mulțumiri pentru frumosul grupaj, La Mulți Ani cu bucurie pentru Dumneavoastră și pentru cititori, Cu stimă, Ing, Melania Rusu  Caragioiu, Vicepreședintă ASRAN, Ambasador ,,Limba Noastră cea Română” - ( Corneliu Leu, 2012) 

- Istrate Mircea Dorin

DESTIN

 

M-am născut pe-un mal de VALE

În frumosul meu ARDEAL,

Şi-am rodit pe-a vieţii cale

Nemurindu-mă-ntr-un DEAL.

 

Cât am stat pe-a vieţii CALE

Am slujit un IDEAL,

Înălţat din a mea VALE

Şi sfârşit în cela DEAL.

Înfloriţi pe-a vieţii vale,

Muritori cu sfântul HAR,

Totivom băte-a lumii cale

Veşnicindu-ne-ntr-un DEAL.

Că aşa e viaţa noastră

Un noroc purtat de VAL,

Ca la urmă sus pe-o coastă

Să rămânem în HAR - DEAL

Ăsta-i drumul celor care

Au primit al vieţii DAR,

Să se nască jos în VALE,

Să se mântuie-ntr-un DEAL

*

- Multe mulțumiri, pentru acest frumos grupaj de poezii, La Mulți Ani cu  Bucurie Și din partea mea închinăciune de mulțumire Domnului, Cu deosebită stimă, Ing. Melania Rusu Caragioiu, Vicepreședintă ASRAN Ambasador literar ,,Limba Noastră cea Română”-2012  

- Tu, cu tandrețea artist ai gust, mai bun/ de moș Crăciun. Părinții ei, a miresei: Anica și, Mihai/Pepelea

- Mai tii minte cine a finantat nunta si cine la platit pe cel care a facut videoul? Numele lor daca iti amintesti? Dar numele celui cu muzica? Si a restaurantului daca se poate. Vreau sa-i trec pe toti pe GENERIC. POATE IESE CEVA INTERESAANT DIN FILMUL ASTA.

- Eu am Finanțat, eu am plătit filmatul. De filmat a filmat Tudor Vasile. Asta și vreau să iasă ceva magnific, lucru bun; dragă; Ben, ceva de pomină sa fie/drăguță! Ești un om ferm, un cel mai iubit dintre pămànteni ca Marina Urșianu/ Marin Preda sau/ regizorul și actorul Sergiu Nicolaescu. Noi trrăim prin prezent drept Dumnezeu, în prrezent/prin Dumnezeu.

- Tu trăiești în frumusețea ta, cu frumusețea ta. Scrisoare lui Henry - de Ben Todica, versuri Beatrice Bernath = Un fotoclipaudiorecitare la versurile poetului intitulate: de ziua lui Anaïs N. Scrisoare lui Henry (M.) Beatrice Bernath ~*~ dragă H. / veșnicul intolerabilul imaginar / al meu "el". / dezbrăcată de orice preconcepție sau tipar / în deplină acceptare a impotenței spațiului meu conceptual / în însingurare / și limita propriului curaj / explorez curioasă / situații / inversez coordonatele / final nu există / nici intrigă /

-  fain man / foarte bine inregistat audio / o sa te rog sa citești ( fara imagine) un text dedicat  zilei holocaustului  max 3 minute / vine curând / merci / A

- ok, better be god / B

- Criptic. E o variantă posibilă, dar lipsește emoția. / AM

- DEACORD / B

- Nu, mă surprinde doamnă, Omul de lângă dumneavoastră: omul Ben, e un om minunat, intr-o lume minunată; din lumea lui Dan Spătaru; din România, a lui Mihai Consanescu, o lume minunată, o lume de artă și minunată a copiillor. Poezia dă sfințenia și omenia, cu tei înfloriți României. E o bucurie, o strădanie, în dreptul.de a fi. PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - CAND SCRIU. Totu-i fain, superb. Sugestiv scrie și, regele poeziei, Alecsandri. Tu, o viață întreagă ai defilat, pe covorul roșu.

- Numai in armata la blocul de defilare de 23 August.

- Sunt conjucturi și conjurații ciudate ca la Alexandru Duma-tatăl urmată; după 20 ani/ vjcontele si Contele de Monte Cristo, Edmond Dantes. Cu imflația și palpația vie, cu tei înfloriți și plopi fără soț. Cumințeni de sorinse din rama lui Mare ca de la râm era frumosul ram de la ràm, les la rarâm în mămși nu stiu stelar-astral, ne tragem toti prin fod stelar-astral.

- Tu, ești cu asul în mânecă.

- UNDE? e o vreme de iubit.

- UNDE?

- Tu, și vocația ta e cu talanții îmulțiți, de Dumnezeu, tea Alduit. Tu, ce mai zici despre lumea aiasta?

- Bumburi ca un zâmbet muzical!

- Să vă lumineze Dumneze, Dumnezeu să vă ajute și, sfnțiți-vă!

- Suntem de bună calitate.

- IOAN MICLĂU-GEPIANU: Calea Luminilor ! Auzi-ne Doamne, Dumnezeule Sfinte din Ceruri - Auzi-ne Noule An-2024 – 1 Ianuarie, 2024 - HRISTOS S-A NĂSCUT! Un An Nou-2024, Plin de Sănătate, Iubire și Înțelepciune să ne lumineze calea vieții. Privesc la norii tulburi, privesc la oameni tulburi, apoi la pomii din gradina mea.Încerc filosofia omului simplu din popor, căci cu cei din cultură și educația de azi nu te prea poți prinde a filosofa. Totul e ceva de nedescris, pare o negură ce se stratifică spre a atinge neapărat punctul de rupere a norilor. Aceasta rupere are sa fie, vorba lui Nemoianu, apropierea de adevăr, iar eu o numesc “Calea luminilor”.Unii pomi din gradina mea, sunt așa de bătrâni încât li se usucă crăngile, numai dau nici fructe. Primul semn care mă face sa sesizez uscarea este ipotența și lipsade sevă din care să înmugurească noi frunze/idei vorbind despre oameni!Aceasta mă face să mă gândesc la noi și tinere plante, care trebuiesc în gradină/Țara,căci despre această gradină vorbesc, așadar ne preocupă grija de creșterea acestortinere mlădițe ce vor aduce în continuare rod și înfrumusețarea gradinii dădătoare deviață! Căci este grădina noastră cea dovedită cu actele Istoriei din veacuri imemorabile, ce alte dovezi se tot caută dacă avem noi dreptul la pășunile mioritice!? Auzi-ne Doamne Dumnezeule Sfinte din Ceruri! Auzine Noule An-2024Calea luminilor se întrezărește, iată, fulgerele ce spintecă norii tulburi/apogeuluscării politice la popoare! Fulgerele din lume, lunecarea apelor și pământurilor, din orbecăirea “de-a baba oarba” între țările Europei, uscarea financiara a băncilor năpădite de corupții și înșelăciuni. Dumnezeu vede, și știe că, îndreptarea minților oamenilor lepădați de acea iubire, de acea cale a păcii din suflete, trebuiesc refăcute! Dumnezeu este Gradinarul cel harnic și sârguincios care va îngriji grădina Maici Domnului, curățind-o de uscături…, înșelătorii și îmbogățiri din furturi, precum si de profeții mincinoși cărora le sclipesc ochii la vederea averilor, luxului și lenevirilor.Să nu ne alipim întunericului, ci să observăm luminile adevărului ce se apropie!”Părinților, și numai părinților le revine sarcina creșterii sănătoare a copiilor lor!”Cu revoluțiile s-au văzut impactele, întindeți-Vă mâinile frățește cu cei de aproapesau de-departe, păstrați-Vă sângele și sufletele, iubiți-Vă familiile, vatra, casa și masa, căci acestea merită marile sacrificii! Iar scaunele domniilor sunt în mâna lui Dumnezeu, păcatele sunt ale tuturor, răsplata nu a lipsit însă niciodată, chiar dacă vine mai încet ori mai cu răbdare, și să nu uităm căci acesstea, spun Sfintele Scripruri, poate ajunge până-n a patra generație a unui făcător de multe rele poporului sau aproapelui!” Și raiul și iadul sunt realități pământene, omul pământean și le face, căutând după bine, dând răul altora!”Conducătorul bun este acela care-și iubește sincer pe cei ce-i cârmuiește,iar pe vecinii săi cu ură nu-i vorbește, nici înșeală și nici asuprește”.(din scrierile vechilor cronicari).

- Viață bună! Urări de bine: Sănătate și bucurii/iubire-colegă, verdeață, conștiință cu adevăr și viață!

- Știi care-i culmea, minunea, pescarului "Să aibă tinerețea carasului și bătrânețea păstrăvului?"

- În romanul Ion-"blestem a iubirii și blestemul pământului, de Liviu Rebreanu scris, cu datinele, obiciuri și tradițiile, în oglindă, ca oglindă a satului, un sărbătoresc omenesc, în specific românesc, uneori un drăcesc un omenesc și o omenie gen roânescă și cu mult național cu tradițional național-ardelenesc (era și,cuget la așa,cum grăiesc dialectic, a rhai mai îndarătnic, temperemental, național-universal-monumental-natal).

- Cine ma cunoaste stie ca eu raspund la provocari ca-n orice lupta dreapta. O fac si de data asta, incercand sa ma pastrez in limitele modestiei: Pot Logaru

Gest capital

Ce-aștepți de la mine, măi frate

Ce gest capital să comit

Să fie pe lume dreptate

Să fac din cuvinte un zid

 

La care să vină să plângă

La greu, muritorii săraci

N-am, frate, cuvinte s-ajungă

Și nici nu sunt lumii cârmaci

 

Când Însuși Eminul, Supremul

Și mulți după el s-au jertfit

S-arate Poteca cu ghemul

De Chiar Dumnezeu răsucit

 

A fost în zadar – lumea asta

Și neamul acesta al meu

Luând în cătare Năpasta

Distrug ce le-a dat Dumnezeu

 

- În mințile lor, Moș-cu-barabă

Ca Engels și Marx la un loc -

În van din cuvinte fac iarbă

Și iarna din vise fac foc

 

Născut - de Emin - la un veac

Degeaba răstorn eu zadarul

Am fost decat el mai sărac

Și-aceleași necazuri, cu carul

 

Le-am tras ! Doar că eu am jurat

Să fac între lume și mine

Un pod cilibiu suspendat

Sub care să curgă suspine

 

Trecut-am prin ani mai departe

Decât i-a fost dat Dumnealui

Sunt viu, fără teamă de moarte

Și-oricât între stele mă sui

 

Nu-i loc potrivit pentru mine

Prin astre o ceață lăptoasă

Mânjește cu rău ce e bine

Și-o noapte fatala se lasă

 

Știu, nu-mi mai rămâne decât

Să fac din cuvinte lumină

Murind chiar cu noaptea de gât

De-ar fi să am oaspeți la cină...

*

- Eu, am ales-o pe Vica ca nevastă, că nu aveam nevoe de singurătate și alături de ea aveam sănătate. Alături de ea aveam și sănătate și n-aveam, n, în prisos singurătate, în dialectic, să nu fiu un mare siguratic și, filozofic, unic și cu desăvârșire, în fericire, provita ca Iisus răstignit sus pe cruce, pe Golgota. Gest artist, ca mangalița cel creț și fără colesterol, din colț de coteț, că normal e cea mai bună legumă: mumă de legumă.

Marian Ilie - Vezi, să nu calc, în balta ceea.

- "Noi cu ce ne alegem?"

- ești veritas vita.

- Alo, fratilor, alo

N-ati vazut un cal maro

Si nici poza-asta misto:

ROMANIAWC.RO

Vai, sarmana Romanie

O stiam de colonie

Cand colo, ia uite bre

Facura din ea WC

La baraci de emigranti

- Nu pare-a avea hidranti

Hartie, sapun lichid

C-asa un miros fetid

Au lasat - s-avem prdon -

Cei care i-au stat pe tron

Greu e sa respiri in ea

Mai lipseste o manea

Sa ne fie-n mod legal

Noul imn national

Sa ni-l cante-n zori pe bune

Batranul copil minune

Cea mai cea dintre manele

Of, iubirea vietii mele!

*

- MILA - de Ben Todica, versuri CATALIN AFRASINEI = Un clip video audio recitare la versurile poetului: seminarul despre milă ~*~ de când nietzsche mi-a spus / mila e sentimentul omului nobil / ce nu caută pe nimeni să umilească / am urcat în nouri negri cu toma nour și peste semeni fără virtutea anonimatului / s-a aprins prăpădul ca iasca mușcată / de vipera cu corn de pe coliba avei acachie / dintre degete răsfirate / dându-le fârâmiturile ospățului / zilei de mâine

- Îți mulțumesc din suflet. Ben. O zi cu soare! Dorina

- multumesc din suflet ! ca

- Esti Binevenit!

- Intră în categoria celor care acumulează livresc și construiesc traseul propriu cu ajutorul acestor acumulări.  Revin din nou asupra ideii: nu întrevăd emoția. E mai mult cerebral. Dar e bine că este. Adrian Munteanu

- Deacord insa multi scriu din rational filozofic. B

- interesant poet misto, A

- Frate BEN, E aici un profund sentiment, fiindcă întradevăr Omului Nobil, îi este dat și acest dar al milei  pentru  oamenii suferinzi. An Nou-Fericit  - Poetului Catalin Afrasinei, dar.., si frăției tale pentru recitarea minunat de expresivă. Cu drag și frăție, Ionica

- Multumesc frate Ionica! Cu bucurie si doriri de mult bine, Ben Todica

- DOINĂ CU IZ ȘI, RĂCINĂ AMARĂ ȘI, CU AROMĂ DE POMINĂ

 

Noi dacă câștigă, înco

vrigă, înciotrică puhoiul rusesc, bolșevic, cu,

în cazul războiul: cu Ucraina, noi, ce zici,

ce replici faci,

că noi noi o cam băgăm pe mânecă, în România-în ,

Raiul, ce-l am, lumina

lumină lină se cam întunecă și, în doină de pomină;

noi o băggăm,

Men Ben,

o cam băgăm pe mânecă ca, în de veghe,

în lanul de secară,

cu un pas, înaintea timupului (știrile din Ucraina nu prea sunt bune, pașpptiste-optimiste/ umaniste și, de poveste,

de veste bună, jocul fiind, cu știre,

care pentru noi,

ce rezolvă la capăt de țară bravă,

nebunâ/bolnavă? (dar nu-i exclus, în viața ca o pradă,

să nu fim ciopârțiți ? și,

să nu fim mai -Iisus,

mai presus, de seamă, să ajungem, în paradigrmă, cu doină-Eminescu,

doină de marea unire,

în iubire

cu fericire, cu lumină de pomină.

*

Am și eu o mare dilemă, majoară, în veghea mea, din natură din veghea mea, în lanul de secară. PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - DOINĂ CU IZ ȘI, RĂCI... Tu/ce mai zici?

- Să ai bine, io-i, Iisuse Hristoase ce minune, minunată, haioasă, frumoasă! Vica, - PĂSTAIE.

- Mi dor de păstăi scăzute, cu mujdeii.

- Noua Ordine Mondiala / 295 / Istoria se face în Occident fără noi, dar datorită sângelui nostru. Toată lumea e de acord că dacii se aflau pe pământul nostru cu cel puțin o mie de ani înainte de Christos; și cu toate acestea am fost singurul popor european căruia i s-a contestat dreptul de a stăpâni țara pe care au locuit-o moșii și strămoșii lui. Istoria neamului românesc n-a fost decât o lungă, necontenită, halucinantă hemoragie. Ne-am alcătuit într-un uragan și am crescut între vifore. Popor de frontieră, luptam și muream pentru toți. Muream, mai ales, plătind miopia și neghiobia altora. Căci Occidentul nu recunoștea pe dușman decât dacă-l vedea la el acasă. Iar dacă se întâmpla vreodată să îl recunoască de departe, și se urnea să-l întâmpine, tot degeaba era; căci strategia trecea pe al doilea plan, lăsând locul geloziilor și protocolului. Singura coaliție occidentală împotriva otomanilor s-a transformat, la Nicopole, în catastrofă, pentru că Ducele de Burgundia a cerut pentru cavalerii lui ”onoarea” de a ataca întâi. ”Onoarea” aceasta nu o putea avea în nici un caz Mircea, un biet principe român, deși era singurul care cunoștea tactica lui Baiazid, singurul care luptase cu el, și-l bătuse, cu numai doi ani înainte, la Rovine. Istoria neamului românesc e alcătuită din atâta sânge și atât nenoroc datorită în primul rând incapacității Apusului de a vedea dincotro vine primejdia. Mircea Eliade, Căderea în istorie.

- Cu bine! Mereu ești copleșit de probleme ca Turnul din Pisa. La voi, nu există gașca de viroză, de răceala și de gripă, de Sucă-suceală, sughiț și tusă?! Tu, Ben știi să alegi și să alegi oul bun și, omul potrivit, la distanța de mii de kilometri: România-Astralia (dar ce să mă laud/ de ce să te laud, că doar binele e bine o știi de la neamul tău, în cărui sànge scrie de ce hram ți firea dacă-Dacia-amolxis-Felix ți natura, sinfonia, în armonia care, în noi o cântă, ciocârlia. Ai, învățat de la părinți, să nu abandonezi și, pentru orice, să ai o soluție și, să fii uimitor ca fata din filmul Fiica Lupului. Filmul are frumusețea sălbatică, de la mama natură. Tu, știi despre ce-i vorba. Cum să bați fierul pànă-i cald și, să vedem ce n-a văzut nici Parisul. Multe pățănii, povești amare, cu iz de lume desculță ca cele a lui Darie-a lui Zaharie Stancu, un desculț de pe luga și îngusta vale a Călmățuiului, din

Omida, cu gust artist, de rădăcini amare, veștede, lobode, limba Boului...urzici. Șuring fleșng-se micșorează gramajul, dar se păstrează prețul.

- Anul Nou 2024 cu Bucurie, Sănătate, Împlinirile dorite. Cu stimă și mulțumiri, Melania Rusu Caragioiu, Canada, România

- De bine să ai parte!

CĂ LUMEA E IMORALĂ(RIMBO-ULTIMA LUPTĂ)

Din fericire, nu face să te simți bine, în firea ta de Gică cotra, c-așa ceva nu ți firesc, nu-i în firea ta, cu leac de pus pe rană ca bonus-Iisus,

că tu, ești balsam, iubire și fericire,

leac 0e rană de viață bună, de veste de zână bună, pentru omenire, cum, în misterele Parisului,

cum n-a vâzut nici Parisul.

în film întâmplările hazardului și a năpastei,

chiar și Caragiale, cu altă pățanie inedită, dar costructi și, educativ, scrisă creeativ și perspectiv, genial-național și, monumental, raportat la universal,

cu har, cum rar

(lumea, nu-i de loc inocentă, -ci imorală, că nu-i de caracter,

că n-are ca reper sfântul cer neavând societate dreaptă moral și, o verticală,

caracter)

Cât mai exită răutăți, eu o să trăiesc trist, în clipa morții,

trâind crude emoții

(jelesc și omenesc, în stilul meu românesc scriind

ca pilduirea păstorului blând/

pilduind profund,

în pustiu

la mulțimi/cu iubiri eficient? cu profunzimi, de zecimi).

Mișeii, nedrepți, putinii-nemerncii, nu se vor rentorce/ în vecii vecilor, din lumea morții,

nu se vor reintoarce, în lumea muncii

și,

în culmea păcii.

*

- „Ți-am spus să nu vii la nunta mea, arăți ca o cerșetoare, a spus fiul. Dar când mama a luat microfon” IUBIREA E UN BASM CU VICA-LUDOVICA „Distrează-te fiule, Această Fetiță e Cadou de Ziua TA! Milionarul a luat de pe Stardă o fetiță...” Viața ni a naibii, mare curvă, cu Păcalici, cu orore, cu erorore-orore-umană, că înșelăciunea e fruntea, în algoritmul politic, că se micșorează marfa ca cantitate, dar prețul mărfii rămâne axeeași, chiar dacă cantitatea, cantitativ marfa care îți este vândută e mai puțină și nu este prima dată această gafă neietică, acest vulgarism ne estetic, cu traumă, o barbarie a barbarie, banditism contra umanirății stil neostalinist-Putin, nesenin, în nedestin, că-i frustă, a tagmei tâlhăriei ca egoism hăpsân, de sufet spân (o nouă față a noii ordini mondiale, fără a se motiva într-un fel meritrocrativ-perspectiv etic și, dialectic, fără să-ți fie pălmuit și scuipat cu scârbă obrazul! Asta bre, maistre/ Ben-men! Totul e dezolant, un calvar, cu bătăii de cap.

- Totu-i la noi cam stânjeniror.

- Ce pare simplu, are iz de mondial, pe care unii devin geloși etc, etc., că ceva dă cu virgula bulversat și, ciudat, de tot ce se întâmplă. Sunt independent de tine, sunt, cum se cuvine.

- PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - CĂ LUMEA E IMORALĂ

- Avem deosebita plăcere de a vă invita la evenimentele dedicate aniversării a 174 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu. Acestea se vor desfășura în incinta Centrului Cultural „Mihai Eminescu” după următorul program:…. CV

- Iată ceva frumos de sufle și, de cuget Românesc, omenesc, un dialog, cu timpul, Im Memoriam Eminescu, iubire și respect, infinit apropiat de obiect, în fericire! Cu bine garantat!

- Pe ultima turnanta, la Mizil. La Potlogi se mai pot trimite pana joi 28 decembrie. Salutăm cu prețuire! Mai sunt trei zile de înscrieri la „Romeo și Julieta la Mizil”, ediția a XVII-a. Vă puteți înscrie aici: Ediția actuală – Romeo și Julieta la Mizil Dacă nu reușiți, puteți trimite pe acest email. Ne cerem scuze dacă v-am mai anunțat sau v-ați înscris deja! Sărbători fericite și multă Sănătate! Organizatorii

- Istoricii erau niște mititci Și, români urieși, cu propriul rol de oameni înțelepți, îndemânatici, credinciosi, îndemânatici diferiți, erau față de politruci beșinoși libinldinoși, càlțoși hărpăreți, că nu-i de nici o para și certăreți, puși pe sfadă ca Simion de la Aur/ Diana Sosoacă distinsă senatosă ca o mamă Viperă, cu clopoței care face de mândră minune grupul politic senatorial Itkric, garnciaroticii, dar de baftă pană se face bine.

- LA MULȚI ANI CU SĂNĂTATE ȘI BUCURII ! IM

- „Am dus-o pe câmp să îi arăt viitorul!” „Cum a facut Ceausescu tot metroul in 10 ani. Azi abia fac o statie” E lună plină cu fel de fel de zbucimări! Domino  e în sufletul meu, drept Dumnezeu, în premiră, iarna ne-a lovit puternic, hamas e fără, încă nefericită, au pe dracu, fac probleme ca proștii se joacă debil, în iadul lor, că-i și război și multă -ura, e cum e vreme rea, un al nostru, cu buldog care-i hebereu pe platformă, periculos, amențitoare, cu risc periculos bălbănidu- periculos...fiecare ne avem, Ben drumu nostru, la aer curat, cu aur cenușiu strecurat și pentru deochi; apă neîncepută și cărbuni, care se sting, în apa amintită nâncepută adusă proaspăt de la fântâna satului pe care o descânți... o cânți și o încânți.

- MULȚUMESC PAVELE, EȘTI OMUL LUI DUMNEZEU ȘI VEI FI ÎNTOTDEAUNA. CU DRAG - Ioan

- Noi privim partea bună a tutur/în rostul lor, în rânduiala lucrurilor lui Strâmbă-lemne și Sfarmă-Piatră, Păsări-lați-lungilă, Gerilă-MoșGerilă. Fiecare-i cu damblaua, cu beleua și neputința lui. Vă salut din Ciubăncuța. Eu, pe blog la tine publicat, sunt glorificat ca pe marea scenă premiații la vocea României/ premiații, cu fală și cinste și, demnitate, premiați ca tu însuți cu oficial, cu acte-n regulă cu premiul Nobel, ca un acel fain-fàinel, un Pavel de Romània, un drag de el, din sat, cu Ciocârlia, din màndria, cu parfum unic și specific, de România. Care-i partea bună a lucrurilor, măsura lcrurilor tuturor, în rostul tuturor, că oglinjoară, oglinjoară care-i rostul fraierilor, să ne fraierească fareseseic, cu lumina-luminulor-minune a minunilor ca mirare a mirărilor ca mere a merelelor pădurețe/tandre, cu tandrețe și, noblețe, în frumusețe, că alții au murit și, tot n-au pățit nimic, ca cel mai iubit pur și simplu ca genialu a suferit nesuferit, în reamplu descătușării, ca Mesia iubirii Eminescu. Cu ce mă dau în spectacol?

- Ești, cu capul pe umeri?

- Mă descurcă Dumnezeu, Drept Dumnezeu, pe drumul meu, Drept Dumnezeu'-Iisus bonus mai presus, chiar de moarte mai presus, veșnic Iisus, în veșnicia lui Iisus. Iubirea depășește orice obstacol, ca ea, iubirea prin sine e prin ce se cuvine, cunoaștere de sine, e un bine.

- PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - CĂ LUMEA E IMORALĂ

- Scriu, când scriu, cu oarecare magie, cu energie și cu inspirațis și fără, fără nici o miștocărie, șmecherie-jonglerie. Iubirea depăsește orice obstacol iubirea fiind adevărat spectacol. Tu, ești, cu capul pe umeri și cu picioarele binecuvântare, pe pământ. E nevoie de un bine suprem,de iubire și nu de sacrificiu pe cont propriu e nevoie; ci-i nevoie de iubire, de pace și fericie, de liturghie ca să se pârguiască pâinea, în pàine și-n mâine, că veșnicia e Iisus Hristos, un frumos luminos, un armonios laborios, cu omenie blànd ca o sinfonie, în veșnicie provita pe pământul--Golgota, prin Cuvàntu-Dumnezeul-pàine de o ființâ, în toate zilele ca să ni se adune paces, cu binele ca să nu ni se gate zilele!

- CA SĂ NU NI SE GATE PACEA- BINELE

- Eu pe blogul tău sunt ca la Vocea României-Românii au talent. E un bravo ție, Românie, cu omenie (îți aduci aminte ceva, inimă fierbinte, minte cuminte?) Medicamentele și stilul de viață-muzica de viață ne dă un echilibru, în viață, ne dă liniște, ne dă culoare vieții, ne dă valoare bună, cu veste de poveste bună, de zână, cu stil bun de viață, sănătos și, frumos, cum zice și, doctorul Sava, slavă Domnului și, bravă, slovă, în bucovă ABC, în abecedar de har, arminie și, omenie, în viața, din Romània cu drag și a mea. Tu, rănile mi le oblojești și lacrimile de la ochii mei cu nădejde mi-le ștergi dându-mi speranța de a fi! Numa mamă să nu fii, că ca mamă duci durerea la copiii! Cu multe boli cronice bolind, nu-i doar o leacă, cu secle-belele de cele rele, pe care sănătatea nevoite, cu cele bune trebuia să le spele, că cele bune, în rai a le pune ca hodoroge, în rai, a le pune ca nota bene să ne cunune, cu viață bună, cu cele bune! Ești deschis la minte ca om cuminte. Prin blogul tău ești universal Ben Nădejde Phonex. Că te doare penreu copiii. Scriu, visez și, mă relaxez, deici, în felul meu, mucesc, iubițelule, mă ițesc si teț și fără porc, în coteț, nici găina cu coșelul ei cavaler, nu le am, vai, în cătreț, călăreț-cântareț; cu găina rozosină, în terorista Palestină, chiar dacă găina mi s-a tartunat, cu curu-n tină, dar silitor cocoșu roșu cavaler, săritor, gentilom și, mare cavaler, își ia cerul ca reper și își ridică consorta fain-făinel-frumușeel ca pe Vica acel Pavel. -"Dacă mă mai întebi: - ce mai fac?"

- "Bine; mulțumesc".

- “Ce să bănuiesc?"

- Era nevoe de bine pentru pace era nevoe incredibil de imposibil era nevoie de bine și de pace, de recoltă, de pâine, în màine, de omenie, de bucurie, de încredere, în tine e nevoaie, de bucurie, de tihnă, e, e nevoe, dulce Românire, de unire și iubire e nevoie, omenire, de pace e nevoe, de un fel de nemurire e nevoe, de lumină, de iubire și, fericire e nevoe, dulce Românie și de bucurie e nevoe, omenie! era nevoie de nevoie, în nevoie de bine provita, de dreptul de a fi.

- Din New York, un sfat pe care cred ca ar fi bine sa il urmam. Uniti intr-un gand vom fi mult mai puternici. Iar Eminescu este insasi expresia Gandului...

Un popor umilit este un popor nefericit !

Faceti un gest minunat:

Portretul lui Mihai Eminescu in fiecare casa de roman.

Poate fi deasemenea ungur, evreu sau tigan.

Ordinea nu conteaza!

 

Acest gest va va aduce inapoi mandria calcata in picioare !

 

Totul are un inceput.

Acest gest va va face liberi !

Si copii vostrii, vor fii mandrii de voi  .

 

Am facut si eu acest gest.

Am pus in mijlocul studioului meu de film. Portretul Luceafarului . Am grija sa fie intodeauna inconjurat de flori, albe proaspete.

Acasa deasupra patului

 

Luceafarul .

 

Apoi am pe foaie de hartie am copiat cu creionul ,cea

mai tulburatoare poezie scrisa despre poet ,vreodata !

Caci

Luceafarul traieste!  Traieste prin noi 

 

LA MULTI ANI !

 

Luceafărul nu a murit, trăieşte

E protejat în lumile celeste

În locuri sacre, unde nu-l loveşte

Ura celor născuţi să îl deteste

 

Deşi ucis, luceafărul trăieşte

El, cel plecat în alte lumi să spună

Cum încercau să-l ardă, mişeleşte

Rătăcitori prin Ţara lui străbună

 

Luceafărul, reînviat trăieşte

În universuri unde n-au admis

Irozii care vorbeau păsăreşte

Şi au cerut să fie interzis!

 

Călătorind spre Nistru, de la Tisa,

Dorea să-şi vada Ţara re-ntregită!

Şi-a amintit că neamul “plânsu-i-sa”

C-a fost trădat de Tânăra Elită

 

Luceafărul nu a murit, trăieşte,

A reînviat în lumile celeste

Au incercat să-l arda mişeleşte

Rătăcitori născuţi să îl deteste!

 

       Virgil Ciucă

 

Pot Logaru a trimis acest mesaj de la: ICR MIHAI EMINESCU, NY Director, Robert Horvath Deva

- Un gând uluitor de frumos, de strălucitor de rumos și luminos ca astru hiperion grăitor unic și specific neamui sànge; din sàngele neamuilui de valoare unică și autentică pur și simplu. Portretul lui Eminescu, în casa fecăruia e icoana neamului românesc-cugetului ro. Luceafarul in fiecare casa de romani! pet/în cer ca cer și-caracter.

- DE CUVÀNT MAICPRESUS-IISUS-BONUS

- Mai e și, cum necum mai zic și ei/gtept Dumnezei, cuget rànesc de poet și, de zeu' Equaler-ego, lego. În mine simt acel sunet al muzicii care mă lămurește, cu culori de liniște, de malancolie sinfonică care mă desfătă, cu spirit și, ferpley, în marele plezir, iz color de trandafir, că eu sunt pus pe jar, cu a vieții har, cu e Iubirea noastră astrălă are o măsură, e maiastrălă și, e veticală, cu caracter, cu reper sincer, de cer și, eu, sunt, în aer, aerian ca fericitul Iosif Vulcan. Sunt cu har ca glia, cu acel stejar.

- Invitatie antologie „Unire și Cuvânt” - dragoste de țară, poezie patriotică.

- Tu/ce propuii ? Miha/Mihai Viteazu lui Vica e venită acasă de An Nou. îmi găsește de ale gurii/iubitre și, dulce amintire!

- RĂSPUNZI, TU/INVITAȚIEI, PENTRU ANTOLGIE, ÎI TRIMIȚI TU, MATERIALUL? Cum ai, tu, grijă de rănile sufletului, trubadur modern?

- Tu trebuie sa-ti alegi poezia. Eu nu scriu poezii. Tu esti POETUL.

- Nicu Sarca, Nicolae coleg de școală, în liceul agricol la Bistrița și, Șimleul-Silvaniei, precum coleg de serviciu, șef- medic veterinar la Dispensarul veterinar la Recea-Cristur, Cluj, bun băiat, care dă bine  și, e: șansa mea?

- Caprioara lui PAVEL… Aici e o poveste de succes.

- Tu mi-ai dat credit/încredere/ fiind tu însuți.

- Exemplele noastre sunt viitorul. Noi am avut o poveste frumoasa la scoala ca lectie de dat parintilor care isi trateaza urat parintii. Acuma o vedem pe viu – BATRANA NOASTRA MAMA - TARA.

- Dumnezeule atotputernic! Frumos film Titanic, ce vapor de vis apropo! CU, prin, tine norocos, tip mai sunt și, drept Dunmezeu mai sunt și, eu! Eu n-am cuvinte de mulțumire, de iubire, prețuire și de fericire, pentru tot ce ai făcut provita, pentru mine pro, că fără să fi existat tu, eu nimic - n-aș  fi reuși, că tu, mai rar așa om bun, men Ben Phonex-Zamolxs Felix. Tu, drept Dumnezeu ai fost de mine mereu, ținând la mine mereu profund și, păstor blând, fascinant și, drept Dumnezeu! Prin tine mi-am găsit calea. E adevărat mi-ai determinat destinul Merelor pădurețe și, Nădejdea Phonex. Pànă și un șoarece e titii, e bolnav la galezi, să facă curețenie (ce boală mai e și asta, ce bizărie/ ce suflet mai are și suflețelul aiesta ca este? cu sectorul suflet și cu cuget, parcă uman, și cuget omenesc, românesc și omenesc, de loc simplu, pur și simplu Eminesc și firesc inofensiv obiectiv creeativ-creeativ, parcă de fiecare zi, în a fi, firesc, pitoresc, totul contând; inteligent, în momentul de față, pentru a fi fericit și iubit și foarte tare În viață, pe piațâ, dându-te peste cap impresionându-te, cu spectscolul lui, mergându-ți, la suflet, nebuneala lui ca cascadorie cinema ca bucuria lui iepurietă, când nevinovat te distrează fine cinematografic, la, la tine, în farfurie distrandu-te preferat, cu jocul lui, la șmecherie. Vica era o cetera! Cum era ca eu?

- Caprioara lui PAVEL?

- Dragă Pavel, O poezie de tot dragul - Căprioara ta – fiindcă de Labiș vorbind, Căprioara ta =VICA, ți-a rămas în minte și inima, și acolo va fi Vie. Cu prețuire, Ionica din Gepiu

- Frumos și folositor, Cu mulțumiri, Melania Rusu Caragioiu

- Ești afectat emoțional.

- Nu sunt afectat demult in acest vest mort sufleteste. Aici suntem toti masini cu reactie. Vezi o femeie dezbracata te duci si-ti cumperi automat patul pe care sede. Batrana nu e Bunica ci o CORVOADA. Asta e vestul si acum se pregateste sa se intreaca cu glontul decand sa digitalizat. PESTI

- Foarte bine și, cum se cuvine. cu latura umană, cu viața plină surprinzătoare ca scriitor, cu viitor, scriind cu spor binișor. Chiar iar, iar și, iar îmulțit, în dar, cu talent și, tare și, inteligent ca la pomul lăudat, bun ca de Crăciun, iubit și fericit sus pălâria nație, cu ambiție și, cu omenie de România blàndă de legendă și, de baladă, dezmerdat, vorbele voastre dulci, dar, tu Pavele, ce zici?

- Ben Todică - E ZIUA TA, MIHAI! PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - păstor blànd, păstor...

- Mă simt ca, în vremurile bune, nota bene.

- Nu mai lămurit: -"cum frumusețea e de vină, în ce sens?" Tu, să zicem, cum, în ce sens, te faci/ în ce privință datorită frumuseții, tandreții și, a nobleții, o atitudine pădureață și, cu pasiune și, înțelepciune și, cu dulce și, de dulce mine? Iarnă fiscoloasă, geroasâ și, friguroasă. Obsesiva ta repetare: -"Frumusețea e de vină, fără nici o explicare-/justificare, e chinuitoare, îmbolnăvitoare, de nebuneală/ bolunzeală, fără leac, fără vindecare, Rafa Coenelia, cu prognostic, în diagnostic, agnostic, dialectic: rav/brav; d eom fudul, însă de om, nu deștept destul, drept Dumnezeu a cuvântilui eu,parcă spontan netrăind sp9ntan ș,în van,fără artistic, pitoresc și, omenesc, năzdrăvan, în van. Cu un strop de mentol dai marele tău specto aierian netrăind, în van, dat, în spectacol nu esti nul și, în gol. Ești; în întunericul lummii noastre albastre lustre și ilustre, Ben men, maistre etern și, modern matatern pur și simplu de Nichita Stănescu ițit și precupețit ca să fie cel mai iubit ca genialul și fără egalul național-universalul Eninovici-Emin-Eminescu cwre și-a pus, is7, mai presus, - prin, cuvânt, Dumnezeul: ca la carte, fără de moarte: DESTINUL distinsul rug aprinsu', în cuprins,/ de Univers, cu unic și, specific sensu'. Tu, îl pețești, pe hiperion, îl chemi blànd, în gànd... ca frumoasă ce ești, și de povești, româncă, din Fiubanca, că tu ca femeie? fată, crăiasă, mă sâcăiești. O cam sfeclești, mă păcălești, că, tu și, frumoasă ești.

- „A fost odată un micuț care își dorea din suflet să-L întâlnească pe Dumnezeu” Cu Magnerot ca Știe-tot sunt, în caii-putere Domn Savaot, adică dă din propeiul creer, chiar dar din dar, iar și, iar, cu har dă tot. Nu lăsa durerile, în culori de neliniște și, ca càinii turbați, turbate), să ter opărească și, să te oprească.

PR-F&BT