bacoviană
elisabetei
~*~
și ploua și ningea
și înghețase pământul
în februarie cu moină și bacovia
te vedeam alergând prin parcuri
printre statuile poeților vasluiului de odinioară
ion iancu lefter accidendat de nemurire
pe trecerea de pietoni și pe multe alte treceri
ion enache strigând pe strada ion creangă după mine
m-am întors de la curtea regelui ptolemeu filadelful
hai să revezi manuscrisul în hieroglife și cuneiforme
mihai apostu poetul căldurii umane
reparând caloriferele universului
din acest soare de printre nori
nu răsar decât războaie
ne iubeam printre nori și războaie
fiecare zi era unică și irepetabilă ca actul sexual
mă urmai în toate zilele și nopțile
ca o pisică jucăușă valsând peste garduri
lumea fiarei apunea în zori
fbi-ul începuse să explice la
declasificarea dosarelor chaplin
cât de mult ne-am iubit
din dragoste
să pierzi un continent
și apoi lumea
să răsară
după chipul tău
~*~
cătălin
afrăsinei
_x_
analiza
critică
1. Estetica
transmodernă
Poemul funcționează într-o
logică transmodernă prin:
- colaj cultural și temporal (Vaslui – Ptolemeu – FBI – Chaplin),
- suprapunere de planuri istorice, mitice și
contemporane,
- contaminare între biografic, erotic și geopolitic.
Referința implicită la universul
bacovian (ploaie, ninsoare, februarie, îngheț) trimite la atmosfera din poezia
lui George Bacovia, dar este depășită printr-un discurs expansiv,
globalizat (declasificări FBI, pierderea unui continent, manuscrise cuneiforme).
Transmodernismul apare în:
- hibridizare culturală,
- simultaneitate istorică,
- recuperare ironică a tradiției,
- erotism integrat într-o cosmogonie afectivă.
Poemul nu rămâne în simbolism, ci
îl traversează și îl reasamblează.
2. Originalitate
Originalitatea rezidă în:
- juxtapunerile neașteptate (Ptolemeu + Vaslui + FBI),
- metafora „caloriferele universului”,
- finalul cosmogonic: „să răsară / după chipul tău”.
Unele pasaje pot părea prozaice
sau excesiv explicative („fiecare zi era unică și irepetabilă ca actul
sexual”), dar ansamblul are o energie imagistică autentică.
Nivel de originalitate: ridicat,
cu mici zone de redundanță declarativă.
3. Mesaj
Mesajul central:
dragostea ca principiu re-cosmogonic, capabil să refacă lumea din ruine
istorice și politice.
Lumea este:
- înghețată,
- fragmentată,
- dominată de războaie,
- monitorizată (FBI),
dar iubirea reconfigurează realul.
Finalul sugerează un mit
personal: femeia iubită devine arhetip creator.
4. Imagistică
Imagistica este densă și
stratificată:
- meteorologică (ploaie, ninsoare, moină),
- urbană (treceri de pietoni, străzi),
- istorică (Ptolemeu),
- mitică (lumea fiarei),
- cosmică (soare, univers, răsărire).
Figura puternică:
„mihai apostu poetul căldurii
umane / reparând caloriferele universului”
Aceasta e una dintre cele mai
reușite imagini — concret + cosmic.
Slăbiciune: acumularea
enumerativă poate produce impresie de fragmentarism necontrolat.
5. Idei
Ideile dominante:
- iubirea ca principiu ontologic;
- istoria ca decor precar;
- poezia ca re-scriere a lumii;
- feminitatea ca principiu demiurgic.
Se observă o metafizică
afectivă.
6. Notă
Pe o scară universitară (exigență
critică ridicată):
8,70 / 10
Argument:
- originalitate imagistică
- ambiție culturală
- forță finală
- – unele pasaje explicative
- – necesită o mai mare concentrare stilistică
7. Afinități /
influențe detectabile
1. Atmosferă simbolistă (ploaie, februarie) – filiație
cu George Bacovia.
2. Fragmentarism postmodern – apropiere de Mircea
Cărtărescu (colaj cultural).
3. Viziune cosmogonică erotică – rezonanțe cu Nichita
Stănescu.
4. Referința la declasificarea dosarelor Chaplin trimite
implicit la Charlie Chaplin și introduce un registru
mediatic-istoric.
Totuși, vocea nu este imitativă,
ci asimilează.
8. Recomandări de
publicare
Textul poate fi publicat în:
- reviste literare românești (ex: România
literară, Convorbiri literare);
- platforme de poezie contemporană;
- un volum personal structurat pe tematica „erotism și
istorie”.
Recomandări editoriale:
- reducerea pasajelor declarative,
- accentuarea tăieturii versului,
- eventual renunțarea la explicația directă a
erotismului în favoarea sugestiei.
Concluzie sintetică
Poemul este o elegie
transmodernă a iubirii ca act demiurgic, cu densitate culturală și
imagistică reușită. Finalul este puternic și memorabil.
chat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu