George Mandicescu - Mormântul lui Jules Verne din orașul Amiens

 

Mormântul lui Jules Verne din orașul Amiens

George Mandicescu

 

Mormântul lui Jules Verne din orașul Amiens, Franța, este considerat unul dintre cele mai optimiste și sfidătoare monumente funerare din lume. Sculptura, intitulată „Spre nemurire și tinerețe eternă”, nu îl înfățișează pe scriitor dormind sau rugându-se, ci spărgând piatra de mormânt din interior. Jules Verne este sculptat ridicând piatra grea de pe el cu umerii și întinzând o mână spre cer, sugerând că viziunea și imaginația sa au fost atât de puternice încât nici măcar moartea sau pământul nu le pot ține captive, el continuând să privească spre stele chiar și dincolo de viață.

Autorul acestei lucrări excepționale a fost sculptorul Albert Roze, un artist local și un bun prieten al scriitorului. Monumentul a fost inaugurat în anul 1907, la doi ani după trecerea în neființă a lui Verne, fiind amplasat în cimitirul La Madeleine. Roze a folosit masca mortuară a autorului pentru a reda cu fidelitate trăsăturile feței, însă i-a imprimat o expresie de vitalitate și energie, în contrast total cu imobilitatea specifică statuilor funerare obișnuite.

Detaliile anatomice ale sculpturii sunt de o finețe rară, capturând tensiunea musculară a unui corp care face un efort suprem. Torsul lui Verne este pe jumătate dezgolit, ieșind din giulgiul funerar, iar mușchii spatelui și ai brațului sunt încordați într-un gest de eliberare. Piatra de mormânt, care pare să fie spartă în bucăți neregulate, este realizată tot din marmură, dar tratată diferit pentru a sugera greutatea și rugozitatea materiei inerte pe care spiritul o învinge.

Cimitirul La Madeleine, unde se află mormântul, este un loc special, adesea comparat cu un parc romantic datorită copacilor bătrâni care umbresc aleile. Amplasarea monumentului sub acești arbori creează un joc de lumini și umbre care accentuează dramatismul scenei. În funcție de momentul zilei, soarele luminează diferit mâna întinsă spre cer, dând impresia că statuia se mișcă subtil odată cu trecerea timpului.

Gestul mâinii drepte, care arată spre zenit, este interpretat adesea ca o referire directă la celebrele sale călătorii extraordinare, în special „De la Pământ la Lună”. Deși corpul său fizic a rămas la Amiens, orașul pe care l-a iubit și unde a servit ca consilier municipal, ideile sale au zburat mereu spre necunoscut. Mâna nu cere ajutor, ci indică o direcție, un viitor pe care Verne l-a anticipat cu o precizie uimitoare în scrierile sale.

Materialul folosit, marmură albă de Carrara, a rezistat remarcabil de bine elementelor naturii timp de peste un secol. Cu toate acestea, poluarea și factorii de mediu au necesitat intervenții periodice de curățare pentru a reda strălucirea inițială a pietrei. Restauratorii au tratat lucrarea cu mare grijă, conștienți că este unul dintre cele mai fotografiate și vizitate obiective din regiune.

Jules Verne a avut o legătură profundă cu Amiens, trăind acolo mai bine de trei decenii într-o casă care astăzi este muzeu. El a ales să fie înmormântat în acest oraș liniștit, departe de agitația Parisului literar. Monumentul reflectă respectul comunității locale pentru „bunul lor vecin”, care, deși era celebru în toată lumea, se plimba adesea pe străzile orașului, implicându-se în viața civică și culturală.

Draperia care acoperă partea inferioară a corpului este sculptată cu o măiestrie care imită perfect textura unei țesături grele. Faldurile curg natural peste marginile soclului, creând o tranziție vizuală între lumea de jos, a morților, și lumea de sus, a viilor. Această tehnică artistică adaugă un strat de realism scenei, făcând ca apariția scriitorului din mormânt să pară un eveniment palpabil.

Vizitatorii care ajung la mormânt sunt adesea surprinși de emoția pe care o transmite lucrarea. Nu este un loc al tristeții, ci unul al inspirației. Mulți admiratori ai genului science-fiction lasă flori sau mici obiecte simbolice la baza soclului, ca un omagiu adus celui care a visat submarinele și rachetele cu mult înainte ca inginerii să le construiască. Este un loc de pelerinaj pentru visători.

În concluzie, mormântul lui Jules Verne este mai mult decât o simplă piatră funerară; este un manifest artistic despre puterea creației umane. El ne amintește că, deși autorul a murit în 1905, moștenirea sa intelectuală a rămas vie și tânără. Sculptura lui Albert Roze a reușit să prindă esența nemuririi literare în piatră, oferind lumii o imagine care sfidează finalitatea morții prin forța geniului.