Mircea Dorin Istrate - BRÂNCUȘI, genialui nostru creator a conștiinței formei pure

 

BRÂNCUȘI, genialui nostru creator

a conștiinței formei pure

 

 

Motto:

Eu, fiți-voi umbra-ți din a ta lumina

Și urma amintirilor din rece tină.,

Pe unde tu pășit-ai mai demult,

Când însfințit-ai străvechimea

ăstui lut.

 

~*~

 

Tu, cel ce înălțat-ai zborul minții, ca pe-o

COLOANĂ INFINITĂ,

Spre zări ce-s ninse cu lumina, nicicând să fie ea oprită,

Tu, ce ne pus-ai ciocârlia, ne fie

PASĂRE MĂIASTRĂ

Pe cerul vieții noastre fie, lucie nestemată astră,

Tu, ce ai pus prima iubire în ceia

MUZĂ ADORMITĂ

Visând de-a pururea să fie la cineva dragă ispită,

Tu, ce ne-ai pus lada de zestre ne fie

POARTĂ de SĂRUT,

Ce să unească două inimi, în ce dorința lor a vrut,

Tu, ce ne-ai spus povești de viață, împreuând

MASA TĂCERII,

Ori stând în față la altare, nălțând la cer gândul iertării,

Și încă ceia sănătate, pentru tot neamu-n

RUGĂCIUNE

Și pace încă, bucurie, cu zile petrecute-n bine,

Tu, ce-ai dăltuit IDEIA, tot șlefuind-o-n trei

CUVINTE,

Lăsat-ai lumii viitoare comori ca să te țină minte,

C-ai fost, de Tatăl din cerescuri, cu har și dar îndestulat

Și-apoi pe drept, cum se cuvine, în tot și-n toate

LĂUDAT.

*

Plecat din satul tău Hobița să cucerești întreaga lume,

Lăsatu-ne-ai ca și avere lucrări cu ce să-ți încunune

Și numele și țara unde, din gândul tău  ai început

S-arăți că ești

DESCHIZĂTOR de DRUMURI

Și-al lumii sculptor,

NE-NTRECUT.

**

Azi te cinstim, BRÂNCUȘE dragă și-n spusa noastră din cuvinte,

În cea aducere aminte și-n boaba lacrimii cuminte,

Îți sărutăm gându-ți și mâna de bun român și cioplitor,

Și-n rugă către cerul mare, de tine veșnic, ne-o fi dor.

 

~*~

19.02.2026

 Mircea Dorin Istrate

***

HHHHHHHHH