TOATA SUFLAREA PAMANTULUI - Sfantul
Ioan din Kronstadt
Toata
suflarea pamântului rasufla, adica nu poate trai fara aer. Toate fapturile
rationale si libere traiesc prin Duhul Sfânt ca si cum ar respira aerul, nu pot
ramâne în viata fara El. „Prin Duhul Sfânt tot sufletul viaza” (Antifon
utrenie, glas 4). Nu uitati ca Duhul Sfânt se afla fata de sufletul vostru în
aceeasi relatie ca si trupul fata de aer.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 463.
Cele 10 porunci moderne scrise de
Savatie Bastovoi
1. Sa nu uiti ca trebuie sa mori
Cand aveam
doi ani, am cazut din sania inhamata la cal, iar tata s-a dus fara sa ma
observe. Tata era padurar pe atunci si intamplarea a avut loc chiar la poarta
cantonului din Oricova. Cand calul a pornit, eu am cazut pe spate, in zapada,
amestecandu-ma cu cerul alb de iarna. Atunci am avut pentru prima oara
descoperirea singuratatii si a mortii. Nu am plans si nici nu am strigat. Tin
minte ca eram imbracat intr-o salopeta albastra cu gluga. M-am intors tacut in
casa, la mama, mergand atat de incet, incat sa-i dau ragaz tatei sa ma ajunga
din urma.
2. Sa nu uiti ca trebuie sa iubesti
Cel mai
cumplit lucru care i se poate intampla unui om este sa nu fie iubit. Dar cred
ca si mai cumplit este sa nu iubesti. Intotdeauna mi-a fost usor sa iubesc
oamenii, sa ma bucur ca-i vad. De aceea, nu am avut nicio piedica in a intelege
Evanghelia. Cand faceam vreo bazaconie, mamica imi spunea: „Du-te de la mine,
nu te mai iubesc”. Asta era pentru mine pedeapsa suprema, pe care eu o traiam
ca pe o izgonire din Rai. Sfantul Isaac Sirul spunea ca focul iadului nu este
altceva decat dragostea pierduta pe care esti condamnat sa o contempli vesnic.
3. Sa nu pretuiesti in bani ceea ce
Dumnezeu ti-a dat in dar
Am inteles
asta in adolescenta. Eu fiind elev la Liceul de Arta („Octav Bancila”) din
Iasi, mama m-a dus la Petersburg sa vad Ermitajul. Acolo, am stat la o familie
de abhazi, o femeie divortata cu doi copii, dar foarte descurcareata. O chema
Izolda si ea mi-a cumparat prima mea chitara. Dumnezeu sa-i dea sanatate! Avea
gratar si facea multi bani. Eu niciodata nu am vazut atat de multi bani. Vindea
frigarui noaptea, pana spre dimineata, ca erau noptile albe. Uneori ieseam si
eu cu ei, ca era interesant. Ei faceau si vindeau frigarui, iar eu desenam
intr-o mapa pe care o sprijineam pe genunchi. Cat oamenii mancau, eu aveam timp
sa le „fur” portretele. Un barbat chel si vesel s-a apropiat de mine si a inceput
sa exclame: „Pai asta sunt eu! Sunt chiar eu! Cat sa-ti dau ca sa mi-l vinzi?”.
Eu zic, vi-l dau asa, eu nu vand. Si i-am dat acel portret. Barbatul totusi
mi-a dat un dolar, era in 1991. Apoi s-a dus. Eu am ramas cu acel ban. L-am pus
intr-un caiet si nu l-am folosit niciodata.
4. Sa nu crezi raul
De cate ori
am crezut un rau despre cineva, am avut doar de pierdut. M-am simtit murdar,
partas la o lucrare de uratire a omului. Am vorbit si eu de rau, iar timpul
mi-a demonstrat de fiecare data ca nu am avut dreptate. Prefer sa gresesc prin
a-mi pastra o parere buna despre un om rau decat sa ajung sa cred o vorba
proasta despre un om bun. Orice rau este o minciuna. Raul, asa cum spunea
fericitul Augustin, nu exista. Raul este o mare absenta, absenta binelui si a
iubirii. De aceea, a crede raul este totuna cu a te cufunda in absenta, in
minciuna.
5. Sa nu te crezi pierdut
Eu sunt o
fire inclinata spre deznadejde, cunoscand toate relele care ies din aceasta
cadere sufleteasca. Dar intr-o zi mi-a venit gandul salvator. Mi-am zis ca
Dumnezeu cunostea caderile mele, si cele trecute, si cele viitoare si totusi
m-a creat, iar Dumnezeu nu aduce pe nimeni pe lume spre pierzare. Daca ne-am
nascut inseamna ca Dumnezeu si-a pus toata increderea in noi. E o mare incurajare
sa te gandesti ca Dumnezeu are incredere in tine. La disperare omul e capabil
de orice rau, el se porneste cu razboi impotriva propriei fiinte, avand parca o
placere demonica din a-si calca propriile principii, practic sinucigandu-se
spiritual. Cred ca orice duhovnic adevarat isi incepe sfatuirea de dupa
spovedanie prin cuvintele: „Sa nu deznadajduiesti”.
6. Sa nu te crezi sfant
Sfantul
Siluan Athonitul zicea: „Doua ganduri sa nu le primesti si sa nu le crezi,
primul ca nu te vei mantui si al doilea ca esti sfant”. Sa nu te crezi mai bun
ca altii. Lucrarea pe care o faci, prin darul lui Dumnezeu, poate fi mai buna
decat a vecinului, dar asta nu inseamna ca tu esti mai bun ca el, doar lucrarea
e mai buna. Darurile date de Dumnezeu nu se iau inapoi, dar oricine se
mandreste cu lucrarile sale ajunge sa se intunece si sa foloseasca darul
prosteste, dupa care ajunge sa-si piarda demnitatea.
7. Sa nu te pui chezas
De cate ori
m-am pus chezas pentru cineva, am incurcat oamenii si am facut rau. De cand ma
tin minte, ma bagam sa salvez pe toata lumea. Narcomani, betivi, femei batute
de barbat si asa mai departe. N-am salvat pe nimeni, numai necazuri, bani
furati, lucruri disparute, probleme cu vecinii. Am ajuns la concluzia ca daca
vrei sa ajuti pe cineva, ajuta cat te tin curelele, dar fara sa implici si alti
oameni. Asta inseamna sa te pui chezas pentru cineva, sa garantezi ca el se va
indrepta, ca te reprezinta. Mare greseala. Odata am citit din Pildele lui
Solomon sfatul acesta: „Sa nu te pui chezas”. Noi, cand citim Scriptura,
intelegem si retinem doar atat cat am experimentat, celelalte cuvinte nici nu
le vedem.
8. Sa nu te razbuni de doua ori
Razbunarea
este un pacat, dar este omeneasca. Scriptura spune sa nu pedepsesti de doua ori
pentru aceeasi greseala, principiu care a ajuns si in dreptul roman. Pot
intelege un gest de razbunare, desi e mai bine sa nu te razbuni, dar ma
instrainez de omul care se razbuna de doua ori, adica la nesfarsit, pentru o
singura greseala. Cand m-am razbunat o data, a mai mers cum a mai mers, m-a
iertat Dumnezeu, dar cand m-am razbunat a doua oara, s-a intors totul in capul
meu si am ajuns sa inteleg ca m-am razboit cu mine insumi.
9. Sa nu invingi cu orice pret
Oamenii care
cauta sa fie invingatori cu orice pret, in cele din urma, pierd totul. Prefer
sa fiu considerat invins uneori pentru a-mi pastra sansa sa inving la urma.
Odata un episcop roman mi-a laudat pe cineva: „Va dati seama, omul acesta a
avut doar note de zece, niciun noua! E extraordinar, nu-i asa?”. Eu i-am
raspuns: „Eu nu am incredere in oamenii care au avut numai note de zece”. „De
ce?”, m-a intrebat episcopul surprins. „Pentru ca ei nu stiu sa piarda, iar
omul care nu stie sa piarda te vinde pentru o victorie vremelnica”.
10. Sa nu razi de rusinea nimanui
Cand eram
mic, am auzit baietii mai mari razand de cineva care a fost prins intr-un pacat
rusinos. Apoi, de fiecare data cand ma intalneam cu acel om sau auzeam
vorbindu-se de el, imi venea in minte, fara sa vreau, pacatul pe care il
facuse. Dar nicodata nu am spus cu buzele mele acel pacat si m-am purtat asa cu
acel om ca si cum nu as sti nimic. Nici acum, cand el a murit, nu pot spune ce
am auzit, pentru ca nu vreau sa-i rascolesc rusinea.
Savatie Baștovoi este calugar, poet, scriitor,
blogger, artist plastic si mestesugar, ucrainian din Republica Moldova.
Surse: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda
Prof. Valentina Lupu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu