Vița
de vie și filoxera
Prof. dr.
Gheorghe Constantin Nistoroiu, Cavaler de Clio
06
Iulie 2025
„Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele!” (Mântuitorul
Iisus Hristos)
Entitate și simbolism în tradiția geto-daco-română
Atotcreatorul Cosmosului - Dumnezeu în Treime a adus desăvârșire în Creația Sa
prin Cuvânt și Iubire. Toate ființele însuflețite și neînsuflețite (cele
materiale purtătoare de energia necreată a Duhului Sfânt) au fost create de
logosul divin prin cuvânt, adică prin grăire serafică: „Să fie!” Omul, doar a
fost făcut din iubire întru comuniunea dumnezeiască a bunăvoinței Sfintei
Treimi: „Să-l facem pe Om după Chipul și asemănarea Noastră!”. De
aceea se cuvine permanent ca întreaga Creație să aducă slavă și slujire Bunului
Dumnezeu. „Pe Tine Te laudă toată făptura în veci!”, adică,
mărturisește marele rus Sfântul Ioan de Kronstadt, „Îngerii, toate
nenumăratele lor soboare, cerul și pământul, soarele și luna, stelele, pământul
și toate făpturile lui înțelegătoare, adică oamenii credincioși, toate
păsările, peștii, toate viețuitoarele din ape, toate dobitoacele, fiarele,
insectele, mările, lacurile, râurile, munții, văile, stâncile, crăpăturile
pământului, văzduhul, roua, zăpada, ploaia, bruma, toate plantele, toate
felurile de pietre prețioase, regnul mineral, metalele, minereurile, toate
vietățile microscopice cu organismele lor, ce sunt atât de minunat întocmite și
alcătuiesc viața lor; totul, totul laudă în tăcere sau cu mare glas pe Domnul,
ca pe Înțeleptul, Atotbunul și Atotputernicul Făcător și de grijă Purtător, iar
ateii, în ciuda acestui cor armonios de obște, se leapădă cu obrăznicie de
mărturisirea și lăudarea Domnului” (Sfânt Ioan de Kronstadt, Despre
tulburările lumii de astăzi, trad. lb. rusă Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Ed.
Sophia, București-2011, p.10).
Logosul - Dumnezeu - Viața veșnică este vița divină
prin care s-a întocmit Creația Sa, iar făpturile umane ale Creației Lui, care
rămân în comuniune cu El, prin credință, nădejde și dragoste sunt Mlădițele
hristofore ale acestei Vițe dumnezeești întru viața lor.
„Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu
este lucrătorul./ Orice mlădiță care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; și
orice mlădiță care aduce roadă, El o curățește, ca mai multă roadă să aducă./
Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la
sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu
sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela
aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic./ Dacă cineva nu rămâne
în Mine se aruncă afară ca mlădița și se usucă; și le adună și le aruncă în foc
și ard./ Dacă rămâneți întru Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea
ce voiți și se va da vouă. Întru aceasta a fost slăvit Tatăl Meu, ca să aduceți
roadă multă și să vă faceți ucenici ai Mei. Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa
v-am iubit și Eu pe voi; rămâneți întru iubirea Mea!/ Dacă păziți poruncile
Mele, veți rămâne întru iubirea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui
Meu și rămân întru iubirea Lui./ Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiți unul pe
altul, precum v-am iubit Eu!/ Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca
sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi./ Voi sunteți prietenii Mei,
dacă faceți ceea ce vă poruncesc” (Evanghelia după
Ioan 15, 1-14)
Așadar, Mântuitorul nostru Iisus Hristos este vița de
vie divină, adică Vița vieții veșnice! Noi, creaturile umane - Mlădițele
hristice devenim hristofore dacă rămânem întru Hristos aducând multă roadă, iar
cele care devin autonome de Viță, se usucă, se taie și se fac cenușă.
Care mlădițe rămân sterpe? Cele atinse de filoxeră. Ce
ne spune DEX-ul de această boală?
Filoxeră, cuv. în fr., care vine de la gr. Phyllon =
frunză + xeros = uscat, s.f. insectă dăunătoare din ordinul homeopterelor, cu
forme aripate și nearipate care produc gale pe frunzele și pe rădăcinile viței
de vie - phylloxera vastatrix.
Ce ne spune marele Sfânt Ioan de Kronstadt în finalul
slăvirii Atotcreatorului a toată făptura? „...iar ateii, în ciuda acestui cor
armonios de obște, se leapădă cu obrăznicie de mărturisirea și lăudarea
Domnului.” Ateismul este deci filoxera Evangheliei iubirii Hristice, respectiv
a creștinismului nostru apostolic ortodox, care caută pe orice cale să-și
împrăștie toxina sa otrăvitoare.
Cu cine se înrudește filoxera privind manifestarea ei
dăunătoare Viței de vie, respectiv a firii, menirii, misiunii, vocației
creștinului ortodox? Cu mătrăguna, cucuta, turița, rugina, mucegaiul, mucusul,
politicianismul ș.a. „Lasă de-o parte studiul politicii, cea mai puțin
sigură dintre toate științele. Cresus își datora sceptrul unei brutărese.” (Pitagora,
Legile morale și politice, Ed. Antet, trad. lb. franceză de Anca Pântea,
Oradea-1996)
O, Viță divină! Ce fericire celestă are omul creștin
fiind înfiiat ca Mlădiță ortodoxă a Ta! De mii de ani îți simțim în fiecare
fior de dimineață și în oglindirea oricărui picur de azur, mireasma serafică,
nectarul olimpic, aroma isihasto-carpatină, care ne îmbată de extaz îmbiindu-ne
continuu înspre Viața creatoare.
„Tu ești VIAȚA și cuviința, frumusețea
tuturor făpturilor vii și neînsuflețite, Tu ești culoarea și mireasma
plantelor, Tu ești respirația tuturor ființelor organice și anorganice, fiindcă
Tu pricinuiești rodirea, hrănirea în plante, în arbori și în arbuști. Tu uzi
roadele și le aduci la pârguire prin razele de soare, Tu luminezi prin soare,
lună și stele, Tu pricinuiești vânturile în văzduh și valurile în râuri, mări
și lacuri, Tu le îmblânzești, Tu pricinuiești tunetele și fulgerele în crugul
ceresc. Tu plăsmuiești și sădești sămânța omenească, și o crești, și o modelezi
într-un organism minunat, cum faci cu toți embrionii la animale” (Sfântul
Ioan de Kronstadt, op. cit., p. 11).
Noi, seminția primordială, a proto-patriarhului Enoh,
pelasgo-traco-geto-daco-română te așteptăm în fiecare dimineață ca pe o
ambrozie cerească, spre a ne reflecta în soarele rubiniului tău, savurându-ți
nectarul și pentru aceasta continuu te binecuvântăm! Ne degustăm zilnic de
înțelepciunea Ta, întocmai ca mirifica albină care strânge mierea pentru omul
sărman, dar cucernic căci, „Tu ai dat albinelor putință să facă faguri
cu miere...” (ibid.). Binecuvintează Potirul ce vrea să se reverse,
pentru a da cuminecare creștinului în curgerea lui spre dăinuirea ortodoxă, să
ducă pretutindeni oglindirea și mireasma Viței Tale divine!
Vița de vie este cumpătată precum albina: care nu și-a
înfipt niciodată acul în carnea animalelor pentru a le sorbi sângele, ci se
reflectă în pâlpâierea astrului spre a-i sorbi nectarul.
Vița de vie - planta autohtonă îngemănează identitatea
și caracterul național împletind organic patriotismul sacru prin a învăța, a
gândi și a simți românește privind dăinuirea limbii române, care după
înțelepciunea Patriarhului limbii române Mihail Eminescu „spiritul și
limba sunt aproape identice, iar limba și naționalitatea asemenea”, căci
„numai în limba sa omul își pricepe inima pe deplin!” (C.f. Aurel V. David,
Iubirea de Neam și Țară - Virtute Eminesciană, în Cetatea Cavalerilor Anul 5
nr. 5(57) Mai 2025, Oradea, Fondator: Col. Dr. Constantin Moșincat)
Filoxera își răspândește mucegaiul ei, cronic, acut și
agonic ispitind legiuitorii, magistrații, liderii politici să se deprindă cu
puterea, cu bogăția, cu onorurile, împilând și înjugând la sclavie poporul,
prin „cumularzi, postulanți și diurnași”, după expresia lui Bădița Mihail
Eminescu. Poporul trebuie să nască permanent în sânul lui elita spirituală din
care vor izvorâ gândirea proprie, onoarea, demnitatea, libertatea, eroismul,
jertfa, martiriul, continuitatea, dăinuirea, ce vor constitui fundamentul națiunii
- temelia în jurul căreia trebuie să se unească românii – singura rațiune de a
fi pe pământ și în cer după cea creștin ortodoxă.
Filoxera crează așadar politicianismul în sânul căruia
înfloresc și rodesc distrugător acele „ființe linse”, care au „suflete de
sclav”, care fac politică de compromisuri și de oportunitate. „Suflete
de sclav” care cerșesc posturi pentru ei, în loc de a pretinde categoric și
imperativ drepturi pentru națiunea lor” (Mihai Eminescu, Opere
Politice, Ed. Timpul, Iași-2008, p.155).
Deseori, când poporul religios în mare parte
nesocotește înțelepciunea Viței de vie, abuzând de elixirul ei binecuvântat,
devine o populație ce capătă mana maladivă a filoxerei transformându-se în
gloată, dezertând astfel de la rațiunea și misiunea poporului credincios.
Avertismentul antic al înțeleptului traco-geto-dacic Pitagora este destul de
nou și de elocvent: „Nu lăsați în rândul magistraților decât cetățeni
care știu să se folosească cu iscusință de știința armoniei și a bunei
înțelegeri. Legea să pedepsească prin faptă, numai faptele... Vai, vouă, dacă
vreodată interesele personale vor trece înaintea legilor... Legiuitorule! Nu
lăsa plebea să pângărească ideea de libertate: ea este ambrozia
înțeleptului”.[…] „În istorie, orice popor, indiferent care ar fi
acesta, are dreptul de a-și legifera necesitățile în acord cu trebuințele lui
reale, adevărate. Legile pe care și le dă un popor și le asumă nu pot veni
decât de la el însuși, căci legile unui popor, drepturile sale, nu pot purcede
decât din el însuși. Alt popor, străin de viața și nevoile acelui popor, nu-i
poate impune nimic poporului respectiv.” (Pitagora, Legile morale și
politice, op. cit.)
Filoxera - ateismul se răspândește apocaliptic asupra
ortodoxiei Viței de vie, pentru a desprinde Omul creștin din Sânul
Dumnezeului-Om, pentru a-l amăgi ca pe un supraom, amputându-i astfel sufletul
care vestește trupului viața, prin trupul care-i vestejește sufletul, profanând
rațiunea, fericirea, adevărul, dreptatea, mila, într-un cuvânt virtutea,
astfel: „Omul ajunge o frânghie întinsă între dobitoc și supraom, o
frânghie peste o prăpastie” (Nietzsche, Așa grăit-a Zarathustra, în
românește de George Emil Bottez, Ed. Antet)
Filoxera - ateismul creștinismului crează în sânul
națiunii daco-române ortodoxe o serie de impedimente nefaste, precum:
criteriile empirice de selecție a valorilor, dezinteresul interesat al
autorităților statului marionetă obedient Ocultei mondiale, deturnarea
destinației fondurilor bănești repartizate culturii, fiindcă permanent și
imperios statul român al națiunii sale creștine, „trebuie să fie un stat de
cultură la gurile Dunării - singura misiune a statului român”, un „stat
organic”, fiindcă „statul român este o ființă de sine stătătoare, un produs al
istoriei unui vechi și vrednic neam, o manifestare a geniului nostru popular.”
(Mihai Eminescu, Scrieri esențiale, vol. 5, Corespondență, Ed. „Fortuna”,
2003), importul formelor culturale străine, neștiința și reaua-voință a unor
diriguitori culturali cu pretenții de premiul Nobel, procesul galopant de
imitație a Occidentului ori a S.U.A., spoiala de cultură a tinerilor din
pepiniera Sorosistă, care ocupă aproape continuu posturi în înalta administrație
a statului anațional ș.m.a. „Înaintea negrei străinătăți care
împânzește țara cad codrii noștrii seculari și, împreună cu ei, toată istoria,
tot caracterul nostru. Moartea, descreșterea populației îndeplinește apoi
restul: stârpirea fizică a neamului românesc” (M. Eminescu, Scrieri
esențiale.Publicistică,vol IV,2003)
Dezideratele supreme care dau continuitate și dăinuire
Nației daco-române trebuie să rămână pururea: morala creștină și pacea socială
a căror temelie este IUBIREA Hristică, fiindcă: „Hristos este așa de
Mare pentru că: „prin Iubire EL a făcut cearta între voințe imposibilă!” (Mihai
Eminescu, Fragmentarium, Ed. Științifică și Enciclopedică, București-1981)
Hristos bătut în cuie (partea
I-a)
„Văd un Cristos bătut în cuie,/ Când mă gândesc la
biata-mi țară./ O altă filă, mai amară,/ În cartea neamurilor nu e.// Dar Tu o
știi pe dinafară,/ Duioasă doină legănată./ Sub a durerilor povară,/ Tu te-ai
născut cu ea odată.// Tu știi minunea de poveste/ De când strămoșii dejugară,/
Durând pe plaiurile-aceste/ Din piatră temelii de țară.// Ei, rădăcini de neam,
străbunii,/ Ne-au semănat aici în glie,/ Și la răscrucile furtunii/
Legatu-ne-au de veșnicie.// De-atunci alungi cu-a Ta cântare/ Urâtul zilelor ursuze,/
Și în urcușuri pe calvare/ Blestemele oprești pe buze” (Aurelian Bentoiu, Zări
și Zodii - Poezii din Închisoare, Craiova, August 1950, Fundația Academia
Civică, București-2001).
-----------------------------------------------
Sursa - https://www.facebook.com/gheorgheconstantin.nistoroiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu