DUMITRU ICHIM - ''DAR UNDE SUNT ZĂPEZILE...?''

 

''DAR UNDE SUNT ZĂPEZILE...?''

''Mais où sont les neiges d'antan!''
François Villon - "Ballade des dames du temps jadis"

 

~*~

Totul e apă
pentru că totul e foc.
Pământ vremelnic
m-aș vrea amândouă,
dar sunt ce sânt
de când mă știu
din toate prea puțin,
dar mult în târzielnic
murind mereu ca să fiu viu.

Și-aud un crin,
în borangic de fată,
întrebându-mi
livezile:
''Dar unde sunt zăpezile
de altădată?''

- Tu ești părere
sau glas al rătăcirii?
Despre durere
numai de bine se vorbește
ca despre morții
ce-și îngroapă renii
când luna
în solzul ei de pește
târziul ni-i arată.

Se spune iarna că-n vedenii,
frumoasa zână stăpânind fiordul
îți fură mintea
arătându-ți nordul,
peste ape,
polarului din moarte
sucindu-i în aproape
pe-acel departe
ce-ți minte-al soarelui talant
pe prag și muchi de diamant.
Dar ăsta-i spus
ce nu cunoaște fus,
ci crudele vedenii
când morții își îngroapă renii.

Fată curată,
fată frumoasă
cu văl de mireasă
tăinuit în scrin,
păcălit de crin,
nalbe de cucută
ne-au bârfit o sută,
zorile de mintă
au știut să mintă,
zorile, zorelele
la barbut cu stelele,
urechelnița
umbla cu cadelnița,
și o babă ghionoaie,
cu cioc mic și tare rea
bătea-n lemnul de gunoaie
aprigă în vânt striga:
Ciumăfaie, ciumăraie
dă-mi ciolanul pentru ploaie,
ciumăfaia ciumii
din spatele lumii,
hai culege-le
că-ți dau regele
când sosesc câșlegele,
din rubin și ametistă
amanta-i stahanovistă.

Au, au, ghionoaia
e de vină
de muștar și atropină.
Parcă-aud pe uica Yoța
întrebându-l pe Spinoza
cățărat în vârf de nuc:
Parcă-s de la balamuc,
prin dicționar de zloată
culegându-mi verbele,
cu ibricul fierbe-le,
virgule sub gheb de ghebe,
balerine,
crezi-le
întrebările aldine
la nebuni întoarse-n roată:

Dar unde sunt zăpezile,
livezile
de altă fată?

 

~*~

DUMITRU ICHIM