La timpul cela, cer iertare.
Motto
Trecător prin ceruri ninse/ cu luceferii în
roi,
Însfințesc cu-a mele vise/ urma carului cu
boi.
~*~
În timpul meu de prunc, odată, când eu eram
neștiutor,
În vremea asta îniernată, mi se porneau așa,
ușor,
Mai câte-un joc la câte-o clacă, mai câte-o
nuntă sănătoasă,
Mai câte-un mort de dus la groapă, mai o
iubire norocoasă,
Mai un ceva de scos din casă la făgădău, la
vre-un vecin,
Să fii și tu în rând cu lumea, la un pahar
călduț cu vin.
Să știi și tu ce-i nou prin sat, cini’ s-a
născut, cini’ a plecat,
Ce fete s-au mai înălțat și-acum îmi sunt de
măritat,
Cine cu cine se-ndrăgește, așa în taină, de
nespus,
De-a nins pe la Hodăi de-acuma, ori poate nu e de
ajuns,
Cini’ a venit în ospeție, cine pe unde mi s-a
dus,
Cu cine încă mi se țíne, Popa, Jândarul, pe
ascuns.
De-a început să fete turma și cât îi prețul la
bucate,
Pe unde e de mers la târguri, ce-i de vândut, ce
nu se poate,
S-or face poamele-n pomiște și grâul, orzul, pe
hotare,
C-amu cu iarna asta bună, zăpada e destul de
mare?
Oare o fi și anul ăsta o primăvară timpurie,
Sau mi se lasă așteptată și vine ea, când vrea să
vie?
*
Vedeți voi câte treburi are, pe capul lui bietul
țăran
Și astea toate se adună venind la rând tot an de
an,
Să poată și el să trăiască în răul lumi cât mai
bine,
Mai cu noroc, cu ocrotire, cu Maica Domnului ce-l
ține
Pe huma asta de când lumea și neamul lui s-a
înierbat,
Să țină clipa vesniciei, aici, în umbra unui sat.
**
Azi, dusă-i vremea ce odată, mi-a fost și mie
sfântul Rai,
Nimica nu-i ca altădată și asta încă-i mare bai,
Că nu mai este veșnicie în cuibul unde m-am
născut,
Iar sufletul mi-e o pustie, că azi pe toate,
le-am pierdut.
Mi-a mai rămas ca-n rând de carte, să-i fac
pomana creștinească,
Să-i vărs o lacrimă fierbinte, pe umbra lui
dumnezeiască,
Să-i cer la Domnul iertăciune, că moare-ncet a
lui trecut,
Că mai demult și eu odată, în vremea sa...am
încăput.
~*~
10.01.2026
Mircea Dorin Istrate
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu