sâmbătă, 21 noiembrie 2015

De-ale mizantropiei!

Ioan Miclău – Gepianul

Cariul

Pripășit și el la grindă,
Sau sub coaja de stejar,
Cariul roade zi și noapte,
Cu elan, dar...în zadar!

A lui trudă nu-i zidire,
Ci destramă numai fire,
Pretinzând a fi o artă,
De o dulce suvenire...
Și, pe când are să-ncheie,
Pân la ultima fărâmă,
A lui operă ce roade,
Toată casa se dărâmă!




***

Vrajba

Auzi! Vrajba ca o zgaibă,
Se-agățase de cultură,
Ca pecinginea de piele,
Și rugina de custură.

Vrajba e drăcie mare,
Ce ereditar se ține
De-a minciunii veche stare,
Socotindu-se școlită... fugi tu lume!

Și sucind aiurea lumea,
Cum că ea educă arte,
Cu discipoli de pe-aiurea,
Vrăjbăreni cu gure sparte!

Ne-a făcut atâta bine,
Încât proza românească,
O s-o poarte de rușine,
Precum gorunul o iască!




***

Iubirea umbrei!

De iubirea ta senină
Vrei s-o dărui unei umbre,
Ce pe aripă de gheață,
Capricioasă și pustie,
Zboară ca gândirea oarbă,
No urma, căci ea se duce
Și prăpastiei se toarnă!
Umbră veche ce aleargă,
Stând pe caii nebuniei,
Risipind prin spuză fumul,
Ca sudorile urgiei!
Și zadarnic umbra asta,
Joacă-n zarea feeriei,
Căci e tremurul ce-l prinde,
Marea-n timpul agoniei!
Nu urma iubirea umbrei,
Căci e seacă de gândire,
Uscăciunea ei e frigul,
Nu-i din raza cea de soare,
Ci e umbra unui spirit,
Unui soi de vinderel,
De pe vremile din fabuli,
Când era lupul cățel!




***

Tabletă populară

Uite, lumea-i la războaie,
Ori la falnice construcții,
Pe când în cojoc de oaie,
Lupii aleargă după funcții!

Și se ceartă cu furie,
Pentru a deține-n public,
Cea mai naltă farfurie,
Necesară pentru picnic!

Întind sfori, cântare șchioape,
Unde au să târguiască,
Cei cu pleoapele mioape,
Dornici să se-mbogățească!

Dar nici „mieii” nici „miopii”
Nu aleargă prea departe,
Căci spre ei și-ndreaptă ochii,
Un popor și-un vers din carte!





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu