Florin Negruțiu: Vorbim despre Franța, terorism
și frică. Ați locuit timp de nouă ani în Franța. Ce vă spun prietenii acum,
după atentatele din Paris?
Nicolae Manolescu: Erau și sunt în continuare în stare de șoc,
deși nu am vorbit cu niciunul care să se fi aflat în preajma locului în care au
avut loc atentatele.
V-a surprins faptul că atentatorii, în mare
parte, sunt francezi?
Nu, pentru că se pare că cea mai recentă
modalitate de a pune în practică terorismul e de a se folosi de persoane care
uneori sunt native. Atentatul de la Londra, de la metrou, a fost făcut de
oameni născuți acolo. Și în Franța majoritatea sunt francezi. Printre ei, unul
din cei de la Paris, venise prin Grecia, din Siria. Nu cred că Statul Islamic
se mai bazează acum pe inflitrarea migranţilor. Sunt oameni născuți în Franța,
școliți în Franța, crescuți în Franța.
Mai e ceva foarte grav. Mi-a spus cineva că
există în nordul Parisului un cartier unde nici poliția nu pătrunde. Unde toate
reglementările sunt radical islamiste, unde se aplică Sharia. În Anglia sunt
700 și ceva de mici comunități unde își aplică legile lor. Cum sunt
comunitățile țigănești de la noi, care au staborul lor și propriile legi.
Existau semne de acum câțiva ani că periferia
vrea să dea foc orașului. Autoritățile nu au intuit că tinerii din periferie
pot merge mult mai departe?
Probabil că nu. Sarkozy, în timpul mandatului
său de președinte, a desființat poliția de proximitate. Acum se pune problema
să o înființeze din nou. Unul din aspectele nenorocirii de acum o săptămână e
că au venit cu arme - nu cu fleacuri - au venit cu ele de undeva. Au mers cu
ele pe străzile din Paris, nu i-a observat nimeni. Sigur, e mare aglomerație în
Paris, dar cum te duci? Te plimbi cu armele în sacoșă? Foarte ciudat.
Faptul că transportă astfel arme arată că
granițele sunt foarte poroase.
Şi legile sunt permisive. Când în Irak, după ce
a fost lichidat regimul Saddam, primul lucru pe care l-ar fi făcut orice stat
comunist, cum era Rusia - dacă în locul americanilor erau rușii -, interziceau
armele. Anunțau: „Predaţi armele! Cine e prins cu arma, e împușcat”. De ce nu
s-a întâmplat niciodată nimic de acest gen în regimurile comuniste? Pentru că
interziceau armele. Obama a vrut să interzică armele și nu poate. În Franţa, de
exemplu, ar trebui interzise și reacordate permise doar pentru anumite tipuri
de arme. Ele nu vin din afară, ci dinăuntru. Acolo se fac, nu le introduc. Nu e
vorba de granițe aici.
Cei care au comis atentatele sunt francezi,
părinții lor au venit, majoritatea, în anii 60. În SUA, cetățenii își pierd
legătura etnică după o generație. În Franța de ce nu se reușește?
Au fost două abordări. În Marea Britanie era
acceptarea multiculturalismului. Contribuabilul englez a plătit ca să se facă
moschei, scoli coranice, în ideea de a fi lăsaţi să-și facă religia și cultura
în forma originală. În Franţa a fost principiul integrării, dar aplicat foarte
prost și pornind de la o confuzie. Două cuvinte sunt confundate: naționalitate
și cetățenie. Ei au vrut să integreze în sensul naționalității. Dar ei sunt de
naționalitate marocană și așa mai departe. Naționalitatea nu se poate retrage.
Cetățenia este un drept, care se poate retrage. Dar naționalitatea, nu.
Integrarea trebuia făcută pe cetățenie, în funcție de obligațiile pe care le
respectă. Li se acordă anumite drepturi în funcție de anumite obligații pe care
le respectă.
Se ajunge la chestiunea religioasă. Nu toți
musulmanii sunt răi, cum nu toți creștinii sunt buni. Sâmburele criminalității
care se dezvoltă acum de unde pleacă? Nu dintr-o anumită ideologie sau religie?
Comunismul de unde a plecat? Dintr-o doctrină a lui Marx, preluată de Lenin și
pusă în practică de Stalin. Doctrina salafistă nu e un miez de unde pleacă
toată povestea? Nu condamn musulmanii sau religia, dar ei trebuie să vadă ce
sâmbure există în religia lor. E clar că există acolo. Mahomed cerea să fie
omorâți ca niște câini necredincioșii. Asta e în Coran. Sigur că e în context,
ține de o anumită epocă. Și creştinii au omorât în numele unei anumite idei de
credință în timpul cruciadelor.
Suntem în epoca resurecției războaielor
religioase?
Da. Principalul conflict nu este între creștini
și musulmani, este între sunniti și siiți. Mai rău decât era între catolici și
protestanți. Fiecare având fieful lui, țara lui, asta e problema.
Acum se vorbește cum să-i câștigăm pe sunniții
din Statul Islamic, pentru ca ei să înceapă opoziția și să se înțeleagă cu
șiiții. Nu vor, pentru că le e mai frică de șiiți decât de fundamentaliști.
Ați înțeles scopul teroriștilor?
Da. Dovadă că încep să lovească locuri foarte
populate. Cred că vor începe să lovească în mall-uri. Vor să creeze frică,
insecuritate. Cred că au pierdut partida în Siria. Ce urmează acum, pe durată
medie, e să se termine povestea de acolo. Le taie resursele. Au început bombardamente
serioase. Acolo s-a terminat. Deci se vor muta încoace. Terorismul devine mai
periculos în Europa Occidentală decât în Siria.
S-a sofisticat această reţetă a terorii?
Evident. Locurile sunt departe unul de altul,
dar sunt pe o linie. Pleacă de sus, de la Stade de France, și se duc până jos.
Ei își caută o cale de ieșire și niciodată calea de ieșire nu e drumul pe care
au venit. Niciodată nu fac drumul înapoi.
Șocante sunt două lucruri: incapacitatea
legislației franceze și, al doilea, consecințele care urmează. E greu de
înțeles cum, după Charlie Hebdo, când știu că au 4.000 de potențiali teroriști
în Franța, totul e ascultat, cei care fug în Siria nu mai pot veni înapoi. Deci
s-au luat niște măsuri.
Un sondaj pe care l-am văzut acum două zile
spunea că 88% dintre francezi acceptă o anumită restricţie a drepturilor
cetățenești. Aici ar fi o mare greșeală din partea Guvernului francez sau a
Parlamentului să nu adopte un act rapid de acest gen, pentru că trece şocul și
se uită.
Ce ar însemna limitarea drepturilor
cetățenilor?
Ar însemna dreptul de a asculta telefoanele, de
a urmări site-urile, fără neapărat șapte mii de autorizații de la procuratură.
În plin centrul Parisului, la Hotel des Invalides, dedesubt, pe sute de
hectare, există toate staţiile de ascultare. Toată lumea știe că sunt acolo.
Personalul de acolo e strict secret. Am vazut reportaje. Au o tehnică de
ascultare extraordinară și se plângeau de birocraţie. Acolo au sisteme de
ascultare extraordinare și se plângeau de birocrație. Chiar și în cazuri de
urgență. Ori sunt cazuri când trebuie să te duci după el în secunda următoare,
nu a doua zi de dimineață.
Apoi, securizarea frontierelor. Pe Aeroportul
Otopeni, a doua zi după Hannovra, nu era niciun control. Soția mea pleca în
Germania. Nu se poate așa ceva. În privința asta, nu am încredere în francezi.
E o mare problemă dacă serviciile franceze
și-au făcut datoria. Mie mi se pare că nu.
Franța nu e Iugoslavia, dar ce se întâmplă acum
acolo începe să semene cu scenariul iugoslav. Păi eu stau în același bloc, la
același etaj, de o viață cu unul cu care mă înțeleg. Cu unul care e francez, cu
unul care e marocan... El e musulman, eu creștin. Și, brusc, îi scriu pe ușă o
spânzurătoare. Pericolul acesta e în Franța. E o implozie socială. Sigur,
Franţa e stabilă, nu e un stat federat. Pericolul cel mai mare e această
implozie socială. Au început să dea foc la moschei. De asta mă tem cel mai
tare.
Deci comunitatea franceză s-ar putea întoarce
împotriva comunității de musulmani...
Da. Această implozie socială. Nu se mai
suportă. Au început să dea foc la moschei. De asta mă tem cel mai tare.
Noi, românii, cum privim acest atentat din
Paris? În România ar putea avea loc un astfel de atentat sau suntem prea mici?
Nu vedeți că nici migranții nu vin la noi? Au
nimerit unii din greșeală unii și ne-au întors spatele. Avem o reputație
proastă.
Credeți că va crește pericolul terorist dacă
acceptăm cotele de refugiați?
Nu cred că ajungem acolo. Cât am stat în
Franța, pot să vă spun ceva. Atitudinea - nu a francezilor, că a lor nu a fost
niciodată prea strălucită - nu este nici bună, nici proastă. Noi nu ieșim în
lume decât când se întâmplă câte o tragedie. Când a fost tragedia din Colectiv,
când a căzut Guvernul. Noi nu contăm. Asta este și marea noastră problemă. Nu
cred că faptul că vom primi refugiați va determina Statul Islamic să ne atace.
Care ar fi cea mai mare greșeală pe care o
poate face Europa?
Cred că o eroare ar fi și să îi primească pe
toți, nediscriminat, dar nici să nu primească deloc nu ar fi bine. Să fie
eliminați cei care nu vin din zone de război. Ne trezim și cu pakistanezi,
care, acum, nu au ce căuta.
Ați ieșit din politică acum 15 ani. Ați ieșit
în stradă acum două săptămâni. Ce părere aveți despre noul Guvern?
Eu acord credit înainte de a vedea la treabă.
Sper să facă treabă. Cam pe jumătate din membrii Guvernului îi cunosc și sunt
oameni serioși. Nu sunt oameni politici. Cioloș e un om foarte serios, nici el
nu e om politic. Eu le acord credit. Au o singură problemă. Au făcut niște
concesii partidelor. Nu se putea altfel, ca să treacă de vot. Îi sfătuiesc să
nu se lase pe mâna partidelor.
Până secolul trecut, Franţa
a fost una dintre marile puteri coloniale ale lumii. Din colonii au venit în Franţa
milioane de oameni care s-au stabilit, în general, în suburbiile marilor oraşe.
Problema e că au rămas acolo, într-o lume săracă şi fără mari perspective. Un
teren fertil pentru violenţă şi, mai apoi, pentru radicalizare. Această
enclavizare e un fenomen care s-a accentuat în ultimele decenii, iar acum se
vorbeşte deja de o situaţie pe care autorităţile pur şi simplu nu ştiu cum să o
mai gestioneze.
Pe de altă parte, preşedintele francez Francois
Hollande și-a anunțat intenția de a schimba Constituţia ţării. Printre
propuneri se numără retragerea cetăţeniei franceze persoanelor cu dublă
cetăţenie care comit acte contra Franţei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu