Cu invazia de barbari Sfântul
Imperiu Roman de Naţiune Germană are o tradiţie bimilenară. Numai Germania aşteaptă
anul acesta 800.000 de afro-asiatici din aşa zise state eşuate - failed state
-, părăsite de administraţia coloniala creştin-europeană în urmă cu jumătate de
secol. De atunci ele sunt incapabile să menţină un minim de condiţii civilizate
populaţiei preponderent musulame şi idolatrice, care se refugiază acum, trecând
prin Balcani sau cu ambarcaţiuni Mediterana, în UE.
Pe scurt: dacă ne-aţi părăsit şi
nu ne mai faceţi accesibilă civilizaţia şi la noi, venim peste voi.
Uniunea Europeană nu-i Imperiu, n-are
Constituţie, iar deficitul de democraţie a celor 28 de state suverane
paralizează luarea de decizii majore, aşa că putem vorbi şi de un failed
imperium, failed sacerdotium. Dacă Imperiul depinde de Papă şi Impărat, vedem
că ultimul lipseşte, iar Papa Benedict XVI s-a retras, sufocat de relativism,
de primatul economiei, de laicizarea chiar şi a clerului şi a unor pseudo-
ceremonii sacre. Dacă destinul final al lumii, escatologia universală se
diluează, dispare, atunci nu metafizica, ci economia are ultimul cuvânt şi
sensul vieţii se degradează.
Să ne reamintim că democraţia a
apărut ca urmare a departajării sferei sacrului de profan în Sfântul Imperiu, a
luptei dintre Papă şi Împărat, şi a revoluţiei papale din sec. 11-13. De aceea,
nu-i de mirare, şi după filosoful Giorgio Agamben, că o degradare a bisericii
papale atrage după sine şi pervertirea democraţiei, a întregii vieţi
social-economice. Capitalismul devine peste noapte religie, iar dreptatea
divină este înlocuită fără menajamente de liberalism, cu economia de piaţă şi
competiţie.
În statul secularizat al
iluminiştilor, la departajarea politicii de religie, locul credinţei l-a luat,
după eşecul marxism-leninismului, neoliberalismul. Judecata şi dreptatea divină
nu mai joacă niciun rol în statul modern de azi, cu consecinţe deprimante şi
riscuri. Scriitorul Michel Houellebecqs descrie, în romanul său de mare succes
„Supunerea lipsei de perspective", pustiul spiritual contemporan din
Franţa. Europa, în care fiecare persoană este forţată să lupte şi nu mai are
nici posibilitatea, puterea de a se împotrivi competiţiei pentru un loc cât de
cât privilegiat într-o economie de piaţă motivată exclusiv de lăcomie şi setea
de bani. Homo homini lupus est bellum omnium contra omnes.
Dacă este deja insuportabil că nu
se mai poate vorbi de Europa decât de deficit de democraţie, austeritate,
economie, euro, va reuşi invazia afro-asiatică să readucă în actualitate
valorile culturale, spirituale, creştin-europene, la care aspiră nou- veniţii,
şi, pe această cale, să se depăşească fundamentul eminamente economic,
secularizat, al neoliberalismului?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu