- Mai mult de 70% din bolile
trupului au o legătură directă cu suferinţele emoţionale, aceasta este
concluzia mai multor studii medicale recente. Pe de altă parte, afecţiunile
psihice şi cele ale sistemului nervos sunt cel mai dificil de tratat şi mai ales
de vindecat doar cu ajutorul procedeelor medicinei clasice. Din fericire, se
pare că, atât psihicul, cât şi sistemul nervos şi-au găsit totuşi leacul, dar
nu în farmacii... -
Începând din luna octombrie şi
până după sărbătorile de iarnă, starea noastră emoţională, împreună cu întreg
sistemul nervos, sunt cel mai greu încercate. Zilele tot mai scurte şi nopţile
lungi, venirea frigului şi a fenomenelor meteorologice extreme, oboseala
psihică dată de şederea îndelungată în casă, alimentaţia mai săracă în hrană
vie, toate contribuie la apariţia a diferite afecţiuni şi tulburări nervoase.
Din fericire, toate aceste probleme îşi au remediul foarte aproape de noi.
Trebuie doar să ne des-chidem mintea şi sufletul pentru a le vedea şi fo¬losi.
De exemplu, ajunge să ieşim din casă, în după-amiezile luminoase de toamnă, şi
vom găsi remediul pentru cea mai frecventă tulburare emoţională a sezonului:
depresia.
Lumina toamnei şi
depresia
În ţările nordice, psihiatrii le
recomandă tuturor oamenilor, bolnavi sau sănătoşi, ca măcar o dată la 2-3 zile,
să privească cerul amiezii, fie el şi acoperit de nori, pentru a beneficia de
efectele reglatoare nervoase ale luminii. Nu trebuie să vă uitaţi în niciun caz
direct la soare (se pot produce leziuni ce duc la orbire), ci tre¬buie doar să
aveţi capul şi corpul orientate astfel încât lumina să poată să vă pătrundă în
ochi. Trans¬formată în impulsuri electrice, ele călătoresc prin nervul optic
până la creier, care va elibera serotonină şi alţi "mesageri
chimici", responsabili cu schimbarea stărilor de spirit. Cercetătorii
afirmă că, practic, atunci când lumina strălucitoare vă intră în ochi, ea are
efecte similare administrării medicamentelor antidepresive, producând
modificări în activitatea chimică din anu¬mite zone ale creierului. Nenumărate
studii medicale, făcute începând cu anii '90, demonstrează efectul be¬ne¬fic al
luminii, în cazul diferitelor forme de depresie, mai ales a celei aurii,
specifică toamnei. S-au remarcat ameliorări semnificative ale simptomelor nu
doar în depresiile uşoare sau sezoniere, ci şi în tulburările depresive majore,
care nu ţin de anotimp, în depresia post-partum (după naştere), în depresiile
bipolare.
Mersul pe jos şi
tinereţea creierului
Un studiu recent al unei echipe
de medici ameri¬cani arată că dacă parcurgem 20 de kilometri pe jos, în fiecare
săptămână, vom fi mai concentraţi la muncă, vom avea performanţe mai bune în
carieră şi vom fi mai optimişti. În plus, nu trebuie să ne mai facem atât de
multe griji pentru bătrâneţe, deoarece plimbarea în pas vioi reduce riscul
apariţiei bolilor degenerative ale creierului specifice vârstei a treia cu
peste 50%. Există însă şi o veste mai puţin bună: rezultatele nu apar peste
noapte! De fapt, efectul acesta dinamizant asupra creierului apare şi se consolidează
pe parcursul a cinci ani, în care ni se cere să mergem câte 20 de kilometri pe
săptămână. Practic, tineri sau bătrâni, ar trebui să mergem în cinci ani
aproape cât să încon¬jurăm... planeta Pământ. Vi se pare greu? Este foarte
uşor! Trebuie doar să ne punem pantofi comozi şi să facem primul pas, apoi
totul vine de la sine. Acest tip de mişcare pune în mişcare sângele şi creşte
gradul de oxigenare a creierului, ameliorează depresia, re¬duce nivelul de
stres psihic. Din când în când, mer¬sul pe jos trebuie înlocuit cu exerciţii
fizice diverse, cum ar fi înotul, mersul pe bicicletă, jocurile de echipă sau
tenisul. Neurologii au observat că, pentru a-şi menţine sănătatea, creierul are
nevoie de o sti¬mulare cât mai variată, realizată inclusiv prin exerciţiu
fizic.
Imediat după efort, este necesară
o relaxare pe măsură, la fel de importantă ca şi mişcarea în sine, pentru că în
timpul relaxării sunt puse în circulaţie substanţele care induc starea de bine
psihic, menţin sănătatea creierului.
Complexul B natural,
echilibrul emoţional şi Alzheimerul
Este de notorietate faptul că
vitamina B6 este un adevărat catalizator al liniştii interioare, util în
stările de anxietate, de instabilitate emoţională sau insomnie. De curând, s-a
observat că această vitamină e mult mai eficientă atunci când este ajutată de
suratele sale din complexul B. Mai exact, pentru a fi susţinută în acţiunea sa
benefică asupra creierului şi emoţiilor, B6 are nevoie de o mână de ajutor din
partea rudelor de sânge: B2, B9 şi B12. Aceste vitamine nu doar că alungă anxietatea
şi ţin la distanţă temutele atacuri de panică, dar ne păstrează creierul sănătos,
până la vârste adânci. O universitate din Marea Britanie a administrat aceste
vitamine-minune unui grup de voluntari cu vârsta de peste 70 de ani şi cu risc
mărit de a dezvolta Alzheimer. Rezultatul a fost uimitor! După şapte ani de
administrare zilnică a acestui complex de B-uri, subiecţii prezentau o
atrofiere a creierului de şapte ori mai mică faţă de grupul-martor, care luase
remedii placebo. Mai mult, persoanele care consumau suplimente de complex B
aveau o memorie mai bună (cu 70%), erau mai optimişti, aveau o coordonare
neuro-motorie şi o atenţie mult superioare celor din grupul placebo. Acest
studiu a fost refăcut şi de alţi cercetători, folosindu-se întreg complexul
vitaminic B, iar rezultatele au fost de asemenea foarte bune. De fapt, după
decenii de cercetare, s-a constatat că administrarea B-urilor este cel mai
puternic medicament cunoscut pentru prevenirea Alzheimerului. COMPLEXUL B
NATURAL, NU MEDICAMENT DE SINTEZA! CURE DE 10 ZILE IN FIECARE LUNA CU DROJDIE
DE BERE PROASPATA!!!!!! BOLNAVILOR DE CANCER LE SUNT INSA CONTRAINDICATE CURELE
CU DROJDIE DE BERE!!!! COMPLETAREA CU MAJUSCULE ESTE A MEA.....CITIND DIVERSE,
AJUNGEM SA-I MAI SI CONTRAZICEM, UNEORI, PE UNII AUTORI DE ARTICOLE.....
O metodă sigură de vindecare a
celor mai oribile răni ale sufletului este imaginatia ghidata corespunzator.
Iar cea care a demonstrat fără dubiu acest lucru este psihoterapeuta americană Brandon
Bays.
Metoda sa este atât de eficientă,
încât e aplicată în cele mai dramatice locuri de pe planetă. Unul dintre aceste
infernuri terestre îl reprezintă ghetourile din Africa de Sud, unde terapeuţii
pot merge să-şi trateze pacienţii doar sub escortă militară. Însă efortul
merită din plin, întrucât terapia cu ajutorul imaginaţiei ajută deopotrivă victime
şi persoane cu comportament criminal, ori dependente de droguri, ori cu
tendinţe suicidare, să se transforme în fiinţe echilibrate, capabile de compasiune,
dornice în a-şi ajuta semenii. Cum? Folosind în mod conştient scenariile
imaginare. Fie ele pesimiste sau optimiste, în mod curent, fiecare dintre noi
alcătuieşte asemenea scenarii mentale despre sine sau despre alţii. Ei bine,
psihoterapeuta americană şi echipa sa ajută victimele violenţei, drogurilor
etc. să creeze scenarii pozitive în minte. De pildă, îi ajută să îşi imagineze
că peste un an vor fi fericiţi, că vor scăpa de dependenţe, de tendinţele
violente sau autodistructive. Acest lucru, făcut cu consecvenţă, determină un
nou mod de funcţionare a creierului, care va ajunge, gradat, să creadă în transformarea
în bine a vieţii, iar apoi să pună în practică această transformare.
Iertarea şi bolile
grave
Metodele enumerate până acum
pă¬lesc în faţa unui remediu cercetat intens de lumea medicală: iertarea. Poate
părea incredibil, dar iertarea profundă, autentică, a celor care ne-au produs
răni, dar şi a propriei noastre fiinţe, poate vindeca orice boală. Pentru cei
care le-au studiat în profunzime, efec-tele iertării sunt şocante: bol¬navi
incurabil, trimişi să moară de cancer cu meta¬staze în sanatorii, fac să intre
în remisie totală boala; oa¬¬¬meni ţintuiţi în scaunul cu rotile de scleroza
multiplă ajung să se ridice în picioare în câteva zile sau săptămâni; persoane
cu probleme de ve¬dere foarte grave se trezesc dintr-odată că nu mai au nevoie
de cele zece dioptrii care îi ajutau să vadă cât de cât... Şi totul cu ajutorul
unui singur demers, apa¬rent atât de neînsemnat: iertarea.
Dar, deşi e o metodă de vindecare
extrem de sim¬plă şi practic infailibilă, iertarea nu este un lucru uşor.
Simpla verbalizare formală a afirmaţiei "te iert" sau "mă
iert" nu are absolut niciun efect. Cei care au cer¬cetat vindecările (la
limita paranormalului) obţinute cu ajutorul acestei metode au observat că
persoanele care ajung la vindecare în acest fel au măcar una din următoarele
caracteristici:
* sunt fiinţe capabile de
compasiune, care înţeleg profund faptul că cei care le-au făcut rău sunt, la
rândul lor, victimele propriilor lor limitări, complexe, traume sufleteşti;
* au o profundă religiozitate, o
intensă credinţă în Dumnezeu, concretizată sau nu prin afilierea la o religie,
dar prezentă mereu în conştiinţa lor;
Iertarea vindecă bolile
sufleteşti
* sunt oameni cu o mare
sinceritate interioară, care înţeleg valoarea adevărului, a cuvintelor puţine,
dar capabile să exprime mult;
* au o înţelegere intuitivă a
faptului că viaţa este un fenomen continuu, care nu se termină odată cu moartea
fizică. Aceasta le permite să-i ierte chiar şi pe cei care nu mai sunt în
viaţă, element foarte necesar pentru cei care au traume vechi, din vremea
copilăriei sau adolescenţei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu