Din zori în noapte,tot o apă -
Şi-n restul zilelor
la fel -
Aleargă omul către
groapă
De iese sufletul din
el...
Şi tot el mai spunea:
Greu e,dragi
contemporani,
Să trăieşti optzeci
de ani;
Dup-aceea nu e greu
Că te uită
Dumnezeu..!
Şi atunci...
Dimineaţa, pe
răcoare,
Când te scoli fără
efort
Şi nimica nu te
doare-
Să fii sigur că eşti
mort.
Cu aceeaşi preţuire,
Robul lui Dumnezeu şi al
epigramei,
Ionel Iacob – Bencei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu