Au trecut aproape două săptămîni
de cînd un personaj cu un CV politic de prim rang a lansat pe piață informații
cel puțin explozive, care ar fi reclamat reacții imediate de la cel mai înalt
nivel și, iată, nu s-a întîmplat absolut nimic. O tăcere stupefiantă, care vine
din mai multe direcții și care oferă motive serioase presei și opiniei publice
să pună o întrebare absolut legitimă: și dacă respectivele informații sunt
reale?
Pe data de 12 august, fostul
europarlamentar Adrian Severin a transmis noului ambasador al SUA la București
o scrisoare deschisă în care face o serie de considerații personale asupra
evoluției relației dintre țara noastră și SUA, de la momentul încheierii
Parteneriatului Strategic și pînă azi.
Nu vom insista aici asupra
opiniilor politicianului; e dreptul său să exprime ce punct de vedere vrea și e
dreptul noului ambasador să ia sau nu în seamă respectivele opinii.
Problema e alta: în scrisoare
apar și informații, nu doar considerații, unele date ca certe, altele mai
puțin, dar demne de toată atenția.
Iată ce scrie Severin:
”Fără îndoială că domeniul
justiției este și el unul în care cooperarea americano-română este binevenită.
Cooperarea este una dar tutelarea este alta. Or, din păcate despre tutelă este
vorba; precum și despre folosirea unei justiției abuzive și selective în
scopuri (geo)politice.
În chiar sediul DNA – o
instituție care și-a pus la punct un sistem cvasineconstituțional pentru
colectarea de informații cu valoare strategică – funcționează un birou al FBI.
(…) O totală lipsă de transparență caracterizează relația dintre acest birou și
DNA(…) Există nenumărate informații cu un grad înalt de credibilitate potrivit
cărora urmărirea penală a persoanelor aparțind elitelor românești de tot felul
(cu precădere a celor politice) pentru fapte comise exclusiv în România, cu
impact patrimonial eminamente național și care nu încalcă legislația americană
dar eventual deranjează geopolitca americană, are loc sub supravegherea și
îndrumarea reprezentantului SUA. Dacă o atare informație nu este convingător
infirmată, percepția românilor asupra ingerințelor americane în actul de
justiție românesc – cu efectele cunoscute constând în distrugerea capitalului
național, în compromiterea elitelor naționale și blocarea administrației de
stat – va săpa adânc și durabil la fundamentul parteneriatului strategic
româno-american. Ar fi de asemenea urgent, stimate domnule ambasador, ca
reprezentantul FBI să părăsească sediul DNA și să se mute în frumoasa clădire a
ambasadei SUA, acolo unde îi este de fapt locul”.
Prezența unui birou al FBI în interiorul
DNA ar ridica, în mod firesc, multe semne de întrebare; să zicem, însă, că,
tehnic, ar fi posibilă găsirea unor justificări pertinente.
A doua informație, însă, e mult
mai complicată:
”Circulă tot mai intens
informația că un număr semnificativ de procurori DNA au primit cetățenia
americană. Până acum această informație nu a fost nici verificată nici
infirmată. Tăcerea care o înconjoară sugerează confirmarea ei. Dacă este așa
înseamnă că urmărirea penală a unor cetățeni români se realizează de către
cetățeni americani. Faptul ar echivala cu o cedare de suveranitate inadmisibilă
atât din punct de vedere constituțional cât și din punct de vedere principial.
Situația devine cu deosebire gravă atunci când cercetarea penală se referă la
liderii politici români.
Este în interesul SUA să
clarifice urgent acest aspect. În eventualitatea în care magistrați români au
cetățenie americană este imperios ca ei să părăsească imediat magistratura”.
Dacă e adevărată această
informație, România are o problemă majoră.
Nici legislația română, nici cea
americană nu interzic dubla cetățenie.
Numai că, jurămîntul depus la
obținerea cetățeniei americane este foarte restrictiv: cel care vrea cetățenia
americană promite solemn că va susţine Constituţia şi se va supune legilor Statelor
Unite ale Americii, va renunţa la orice loialitate anterioară faţă de o ţară
sau un titlu străin, va sluji Forţele Armate ale SUA sau va săvârşi orice
serviciu pentru Guvernul american în cazul în care va fi necesar.
Un jurămînt care se cam bate cap
în cap cu devotamentul deplin față de statul român și de legile sale pe care îl
reclamă, la noi, apartenența la structuri grele, precum parchetele,
judecătoriile, Poliția, serviciile secrete șamd.
Mai mult de atît, e știut că
cetățenia americană nu se acordă peste noapte, ci după un număr relativ mare de
ani (superstarul Nadia Comăneci a avut nevoie de 11 ani), perioadă în care se
verfică sistematic respectarea unor condiții bine determinate. Dacă s-ar
dovedi, bunăoară, că procurorii români cu dublă cetățenie vor fi obținut-o pe
cea americană în regim de urgență, situație s-ar complica și mai tare.
Toate aceste probleme puteau fi
lămurite rapid printr-un banal comunicat al DNA, după ce întreaga presă a
preluat scrisoarea lui Adrian Severin.
De două săptămîni, nu avem, însă,
acel comunicat. Nici Parchetul General nu a reacționat, nici ministerul
Justiției, nici guvernul în ansamblu. Nici SRI ori SIE. Și nici dinspre
comisiile parlamentare speciale nu a venit vreo poziție, în sensul unei
eventuale anchete pe această temă extrem de serioasă.
Adrian Severin e, fără îndoială,
un personaj controversat și cu o evoluție dezamăgitoare, în ultimii ani. Cu
puțin timp în urmă, procurorii DNA au dispus extinderea urmării penale față de
el, cu privire la săvârșirea infracțiunii de complicitate la spălare de bani,
în formă continuată.
Afirmațiile sale, de acord, pot
constitui doar un mod de a se răfui cu DNA, ca instituție.
Și totuși, același Severin are,
cum spuneam, un background politic intern și extern suficient de solid pentru a
fi obligați să luăm în seamă spusele sale. Fost președinte al Adunării
Parlamentare a OSCE, fost vicepremier, ministru de Externe, parlamentar,
europarlamentar, și, cel mai important, artizan al Parteneriatului Strategic
România-SUA, încheiat în 1997 de Emil Constantinescu și Bill Clinton.
Severin a rămas celebru, cu ani
în urmă, prin dezvăluirea publică a existenței unei liste de spioni străini în
structuri alte statului român și în presă.
Lista respectivă nu a fost făcută
publică niciodată și i-a adus, chiar, debarcarea din guvern.
Atenție mare, însă: existența
listei a fost confirmată în repetate rînduri de către însuși președintele
României, Emil Constantinescu, cel care a recunoscut că o deține și azi în
seiful său personal.
Severin a fost sancționat nu
pentru minciună, ci pentru că a vorbit despre ce nu trebuia, cînd nu trebuia.
Tot Constantinescu a dezvăluit
public, la un moment dat, că pe lista lui Severin figura numele jurnalistului
Dumitru Tinu, o dezvăluire facilitată de moartea acestuia.
De altfel, jurnaliștii mai vechi
îți amintesc că, la scurtă vreme după scandalul listei lui Severin, s-au produs
cîteva retrageri ”strategice” de la conducerea unor mass-media ale unor nume
grele din presă, bănuite de mai multă vreme de apartenență la anumite
structuri.
Lista lui Severin nu numai că nu
a fost contestată, ci a produs, iată, și efecte concrete, deși a continuat pînă
azi să rămînă la secret.
Sunt argumente serioase pentru ca
afirmațiile incendiare ale fostului europarlamentar să fi primit o replică pe
măsură.
Lucru care nu s-a întîmplat pînă
acum.
O muțenie mai mult decît
suspectă, am spune noi, și căruia cineva ar trebui să îi pună capăt, în numele
democrației.
O va face cineva, în perioada
care urmează?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu