Pentru A Candida La Înviere (Poem)

Pavel Rătundeanu-Ferghete

Im Memoriam victimilor de la club Colectiv

Motto:"Fiat iustitia,pereat mundus"(Manilus,1563, Locuri comune)

Sunt parcă-ntr-un joc de cuvinte

o baba oarba într-un miez de pâine fierbinte,

dintr-un caiet de notițe

cu înșiruire de gânduri

pentru un portret cu fițe,

niște fapte cu iz de aventuri sustenabile în verde crud sensibil și nobil de Bacovia, o realitate

galben-veștedă cu amurg de plumb nemurit de baladă

cu aură și nimb de România și fără s-o măsuri în karate cu solfegii puse pe note de nereguli,de niște erori

socio-umane, scăderi și căderi scheme-probleme esențe de comori

dintr-o neresponsabilitate-pasăre cu aripile frânte

cu foe de parcurs fără-ntors într-un buluc carambol

de spectacol cu alunecare-n gol

sens prin univers de dans ca la balamuc

(în notițe despre una și alta,

despre cel care muncește cu finețe),

care mijește și strigă la mămăligă:fierbe,

de-i gata, de nu-i gata,

de-i război și de-i pace,

el fain-făinel, dă cu lopata,

cu holda-n pârgă,

cu liturghia-n spice,

dă cu prostia și cu domnia, plătește sătul să vadă pe fudul

că nu-i deștept destul

nici în România slujind la doi stăpâni:

pe Dumnezeu și pe Mamona,

ca să fie și la noi ca la nimeni

ploconindu-se la străini

în pretutindeni cu Servus,

cu sărut-mâna,

că Solomon subjugat fiind de propria pungă,

ba lată ba lungă să ajungă, ba-n dungă Solomon cu pila lungă o pilit pila pe pungă

furând ca-n junglă,

că Solomon e cu mâna păsărilă-laț-lungilă

cu gheare la altu-n pungă,

da tot, să n-ajungă...

c-o fi, c-o păți...

că-i albă, că-i neagră

"avis raris", "veritas odium parit", "vestis virum reddit"

în drept de a fi carpatică "capră neagră",

"vultur pleșuv",

"floare de colț" și "păstrăv"

înotând contra curentului

în aval de Ardeal

pe imensa tablă de șah

al pământului național

cu Duh de adevăr șah mat

eccetera, eccetera,

că m-am nascut la sat

în curat și luminat,

dar n-am la mine cetera

și-n club de paie laie-bobotaie,

pălălaie, ba-i laie, ba-i bălaie,

ba-i făcută de oaie...

la mulți cibeli dați la maxim "Rok" - Cocoșu Roșu,

la bolunzală zgomoteică, cartofi pai și muzică ușoară

cu davaisuri, cu fandoseli - scâmbăieli în haos,

fiecare apate pe cont propriu de doliu național Făt-Frumos din Lacrimi,

de noapte-n straiță aruncată-n neam și țară ocară din fușăreală,

din flecăreală și scofală traistă goală,

deși traista plină dă odihnă, tihnă,

că rască-parască avidă de lumină

ar urca la cer fără scară

cu sfara mai mare ca jumara,

ca cei de prin Afganistan,

de prin Siria...

Cu fata morgana,

cu pasărea cu cioc de fier din Rusia

facând prăpăd și omor

într-a lui Alah popor.

Scriu despre scheme-probleme similare și mă întreb plin de dileme:

pe unde o mai fi Isoscel, Arhimede

matematic să mă capacitez cu drept de a fi zi de zi?

pe unde Diogene cu lungile-i gene în plină zi,

cu candela aprinsă de îngeri ascute fierul cu fier

în larg deschis de cer,

de lejer zbor prin eter,

că Barbă-Cot e-n plop

cu plopul fraer în aer

cu foc și pară

pentru cartofi pai și muzică ușoaoră

călare pe jumătate de iepure schiop,

c-am sărit și eu cu sufletu-n plâns și jale

țoapă la dans cu-n sens prin univers

ca să-mi găsesc propria cale Duh de Adevăr să mă perpelesc

cu viață în viu de Luceafăr și-n vital verde tânăr de măr a ceea ce iubesc ca idee socio-cosmică de cale Lactee

șah mat printre aștri și stele suflete sfărâmate citadele înebunite, furate, de iele...,

deși străbunii-n chemare cugetare adâncă cu ridicare de pe orizontală pe verticală

ne chema la muncă

în școală de dincolo de școală

cu șapte ani de-acasă din geto-daco-România Zamolxis

fix-pix felix bând cerneală să dezburuinoșăm cucuruzii de buruieni,

comoara laudă de zestre care o avem între româneștile zări albastre

dețelenind glia de dușmanii mărăcini,

pe picioare de plai și guri

de Rai

de când lumea ale noastre

dând carpaticii grădini nobil și sublim

cu drept rodnic să mai fim în drept să fim că trebuim,

să mai fim prin sferic

cu simț practic

oameni între oameni pentru oameni,

pentru'ca să nu fim

duși de băț debusolați

în pretutundeni

de inutile și inefabile responsabilități,

duși de nas ca taurii de pripas,

duși de minciuni electorale,

de străinii cu fese și înterese,

că buruiana și holbura

e ciuful și batjocura,

ciuful care în culori de neliniște

ciufulește lumea

și nu se vede că-i minunea,

că e apa ce nu-i bună nici în pantofi

când fata morgana-ți departă de sub ochi oaza

ca-n altă țară cu înclinare de turn și Pisa

să-ți închidă barbar, fără har, între patru scânduri paranteza

coborând în bernă steagul, cortina și nefast stingându-ți hazardul lumina dezbinând și dominând poporul

ce nu-și are pe mal preaplin din rădăcini până-n vârf cu rod pomul destin

să țină pe picioare cu A B C de pace fără neghină

cu pâine și acoperiș

în spice

lanul cu larg deschis de liturghie,

Duh de adevăr și simetrie

pentru omenire-n mâine,

pentru a candida la fericire prin cel care vine,

pentru a candida la înviere

sănătoși cu încăpățânare

de binecuvântare întru bine.