Iisus Hristos-Dreptul la vesnicie

Iisus Hristos-Dreptul la vesnicie  (Pavel Ratundeanu Ferghete)

Recenzia de Ion Miclau

Iata o carte pe masura vremurilor! Carte despre care se va scrie destul de elogios, credem, asa cum se si semnaleaza deja pe fila revistei “Scrisul Romanesc” serie noua Anul XI,nr.4(116) 2013, pag.29, prin aprecierea dlui Mihai Dutescu, astfel: “Cartea de versuri, Iisus Hristos-Dreptul la vesnicie inseamna castigarea dreptului de a fi poet pentru ardeleanul Pavel Ratundeanu-Ferghete”. Sa dam insa de inceput cuvant autorului cartii care ne spune:

“M-am nascut la 1 octombrie 1949 in Sampetru-Almasului, Salaj.

Debut poezie si proza in revistele scolare:”Orizont”, doua numere, la Liceul Agricol Bistrita(Bistrita-Nasaud) si in revista “Mugurii Silvaniei”, la Liceul Agricol Simleul-Silvaniei(Salaj), la care am fost si redactor sef si redactor adjunct. Am publicat poezii in “Astra-Dejeana”, in revistele “Eseu” si “Impact”. Am castigat confirmarea de poet, o diploma de poet intr-un sat din Oltenia, care avea antetul Uniunea Scriitorilor din Oltenia si am publicat carti de folclor: “Colinde din Transilvania”, la Editura “Cuget Romanesc” si “Minunatiile si intelepciunile copiilor” de catre Centrul de Conservare si promovare a culturii populare traditionale Cluj si tot aici in februarie “Traditii de inmormantare din zona Clujului”. Am fost premiat de Asociatia Romana pentru Patrimoniu”.

Aceasta noua carte a autorului a fost scoasa la Editura “Contrafort”, Craiova,2013. Pe prima pagina cartea insereaza acel inimos si patriotic testament, “Testamentul lui Avram Iancu – Ultima mea vointa!” Deci o pornire cu pasul drept! Prefata cartii o scrie dl.Lucian Gruia, care intre altele spune: ”Consider ca merita sa-i incurajam incercarile lirice. Talentul nativ al lui Pavel Ratundeanu-Ferghete va rodi curand”. Aceasta interesanta carte de versuri ajunge si in Australia, la adresa mea personala, fapt ce imi ingaduie sa adaug din impresiile pe care aceasta carte mi le-a produs.

A incuraja un scriitor in efortul sau creator este un gest nobil, totusi de aceasta data cred ca poetul P.R.F merita din plin si multumirile noastre ale cititorilor, data fiind cunoasterea cu cativa ani din urma, cand la Biblioteca “Mihai Eminescu”- din Cringila, N.S.W-Australia, prin bunavointa eminentului Preot Prof. Dr. Al. Stanciulescu Barda, de la “Cuget Romanesc”-Malovat, primeam volumele de carti intitulate “Colinde din Transilvania”. O adevarata bogatie folclorica in ziua de azi. Dar daca ne mai amintim si de aprecierile valoroase facute de Vasile Alecsandri lui Petre Ispirescu, la vremea lor, pentru povestile si legendele romanilor adunate de Ispirescu, putem afirma cu certitudine despre acel “Drept la poezie”, deja dobandit de dl. Pavel Ratundeanu-Ferghete. Este un scriitor si poet in deplina maturitate in ale meseriei literare. Vasnic culegator de folclor romanesc, crestin desavarsit prin insasi poemele sale publicate in cartea “Iisus Hristos-Dreptul la vesnicie”. Prin aceasta carte noua, ne spune autorul, “voi fi cunoscut in lume ca om din popor, ca om care se lupta cu dragoste si dor sa traiasca modest si onest in Casa lui Decebal, in Patria Limbei Romane”. (Scrisoare din 08.04.2013).

Poeziile sale lirice, multe sunt dedicate lui Blaga, Eminescu, Labis, Brancusi, dovedind sensibilitatea sa pentru valorile culturii romanesti, pentru oamenii de seama pe care si i-a ales drept luminatori ai creatiei sale. Marturisteste autorul in sinceritatea sa:

“Scriu pentru propria-mi liniste,

Cine face bine altora,

Lui insusi isi face bine.

Dar ce castig in acest secol

In care frigul ma face covrig?

Imi spun rugaciunea si strig:

Nu vreau, impreuna cu Labis

Sa infig cutitul in inima caprioarei,

Singur, in lupta mea cu viata

Vreau sa inving.

Mag al cuvantului,

Pe drumul poeziei am pornit,

M-am zidit pe mine insumi in zid,

De ce in lume e foame si frig?

De ce pruncul din iesle,

Mortii l-ati sortit?

(Aproape colind – pag,10)

Autorul este constient de necesitatea muncii trudnice pentru ridicare si adevar in viata, se dovedeste un om practic, de aceea ne si spune despre acea vorbire fara de rost cand faptele bune ne lipsesc noua oamenilor. Uneori il gasim pe rolul lui Esop al romanilor:

“ Printre atatea vorbe de claca anevoi te calca,

si-mi vine-n minte ca poetul e un strateg viclean,

nelasand timpul ireversibil sa I se scurga numai in van

in acest miez de paine fierbinte si cuminte,

cu nesfarsitul drum tainic profund pornit ca un pioner tot inainte,

dar nu pregatit pentru razboi,

ci ca sa fie erou la placinte(…)”

(“Ca Barba-Cot, desi ai iubire din inalt pentru vrajmas” pag.45)

Un viu si generos sentiment dedicat genului frumos, femeii, ne dezvaluie versurile din poema “Sa-mi umple de belsug pe masa”, desigur se mai dezvaluie aci caracterul profund uman al autorului:

“Ca om te uita si aici si vezi pana dincolo

si cu viata plina iubeste-ti nevasta, ca pe o regina

pe care n-o duci la ghilotina, nu-i curmi viata,

ci i-o cruti ca-n gradina floarea-nfloare divina(…)”pag.47

Pe langa faptul ca P.R.F este si un impatimit culegator al vorbelor de duh din folclorul si traditia populara romaneasca prin acele” CugetarI” adunate si armonios legate dupa sensul moralizator reflectat, vom observa, de fapt in intregul continut al cartii, acea gandire sanatoasa, acea dorinta de liniste, de pace si iubire, spre care este inclinata fiece fiinta umana!

Dar ne mai aduce cartea si un anume cantec al disperarii, acel strigat inspre lumina si iesirea din intunericul necredintei si flamanzeniei neostoite dupa averi, mai ales dupa averi netrudite! Astfel, zice versul sau simplu dar la temperatura ferului de pe nicovala:

“Scriu, dar nu-s in contra legii, ci far’delegii

pentru ca doar “baietii destepti” traiesc ca regii,

dar cine sa vada aceasta drama-balada si sa inteleaga,

ca-i ultima mea vointa

natiunea sa-mi aiba constiinta

cand e vorba de bine, de pace

si de sanatate pentru o viata buna

pentru pacea in lumea intreaga?”

(Sfintit de Parintele Lumina –ca sa am viata si dincolo de moarte. Pag.51)

In poema “Spre folosul spiritual si material al omului” din cuprinsul cartii “Iisus Hristos-Dreptul la vesnicie” se face de fapt o marturisire a credintei autorului in propria s-a munca creatoare:

“Poezia mea dintr-un inceput din mine s-a nascut,

ca din femeie un prunc,

sa ma bucur nespus in adanc,

ca-n Gradina Maicii Domnului

s-a coborat in Duhul Sfant harul Lui, harul Domnului Iisus.

Poezia-i harul Lui, pe pamant roada Domnului,

Sufletul din adanc ridicat drept la inaltimea Cerului(…)”pag.55.

In cele 148 pagini ale cartii autorul a adunat o comoara a sufletului sau, a bucuriilor, a suferintelor si a sperantelor sale de viitor pentru Neamul sau Romanesc!

Recomand acesta carte cititorilor iubitori de o carte buna, scoasa din sufletul unui om simplu, care a trait o viata intreaga intre oameni si intre animale fiind de meserie Doctor Veterinar, actualmente pensionar, in satul Ciubancuta de langa Cluj-Napoca.

Ioan Miclau Gepianul

03.05.2013

Regăsirea frumosului pierdut