FRUNZE DE TOAMNA AURIE
Culorile sunt
vârste, simboluri si cărări,
Frunzele anii cei
repede trecuți,
O, Doamne ce
valuri vin pe Mări,
Iar omenirea fuge
de-a Tale îndurări!
Culorile port sânge
in frunze aurii,
Ce cad pe un pamânt
uscat,
E toamnă aurie
peste vii,
Dar fără glasul
mandrei Ciocârlii!
Cad frunzele
bătute-n vânt,
Frunze de toamnă
aurie!
O caprioară vine
tremurând,
La un izvor cel vede doar in gând!
Peste păduri un
ruginiu covor,
Se lasă ca un cer
înnourat,
Pălește frunza
fiecărui pom,
Precum viața mea
de om!
Când o veni
culoarea primăverii,
Eu n-oi mai fi o
floare să privesc,
Ci am sa dorm în
umbrele tăcerii,
Sub glie
regăsindu-mi lumina mângâierii!
Culorile sunt
vârste, simboluri și cărări,
Frunzele anii cei
repede trecuți,
O, Doamne ce valuri
vin pe Mări,
Iar omenirea fuge
de-a Tale îndurari!
IOAN MICLAU –
08.11.2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu