Acolo - de Irina Lucia Mihalca

Acolo de unde ne izvorăşte apa

În cercul vieţii, retras, undeva,

în amfora din tine,

storci esenţa

în călătoria din adâncul memoriei

- melancolia şi misterul acelei pânze -,

acolo de unde ne izvorăşte apa...

În noaptea asta, ca-ntr-un vis,

- un vis e viaţa -

în verde-crud salcâmul

ne-a explodat în faţa ferestrei,

împrăştiate petale, pe fiecare ramură,

în cercul de lumină

    - acolo unde ajung sufletele

când se topesc din iubire -.

Ca o furtună de zăpadă,

un cer de flori îşi aruncă umbrele,

Ascultă cum adie vântul

şi cântul frunzelor legănate uşor,

acolo, sus, aproape de cer,

mistuind stelele...

În sevă stă adevărul, un adevăr trăit.

Iubirea are o limbă comună:

emoţia, exaltarea, înălţarea

şi cercul de lumină,

acestea-s treptele timpului unei iubiri!

În amintirea clipei,

ţi-am desprins o ramură-ncărcată.

Să cauţi frunzele de salcâm,

ascultă-le şoapta şi

să le-ntrebi:

- Care din părţi pleacă la stele?

Vezi ultima ce zice!

Respir adânc foşnetul gândului

ce ţi s-a stins

în apa flăcării din ceruri...

Ce frumos mă ascund şi în numele tău,

fă-mă prezent,

eu chiar te simt în visele mele!

Nedesprinsă te voi ţine de mine,

în valuri, cu gura,

îţi voi deschide drumul simţirilor,

îţi voi aştepta

şi-aduna unice şi-adânci emoţii,

trăiri ce mă vor face cu adevărat fericit,

căci împăcarea în viaţa asta

ne-o va aduce şi întâlnirea.

Ştii bine că, prin jocul de oglinzi,

din cele patru nobile adevăruri

şi cele opt drumuri ale visului numit viaţă,

am fost a ta şi voi continua să fiu a ta,

la infinit, căci, rând pe rând,

trăind clipa, în casa inimii,

ţi-am fost iubită, ţi-am fost ramură,

ţi-am fost stea, regină,

un val de mare, un ţărm ţi-am fost,

un vis pierdut în zori,

ţi-am fost lumină

şi pânza tabloului tău,

poemul vieţii tale,

podul pe care-ai paşit peste atâtea râuri,

piatra ce-ţi aştepta inscripţia,

cuvântul din cartea vieţii noastre

şi litera de început ţi-am fost,

voinţă, gânduri, emoţii şi destin,

balsam şi alinare-n calea suferinţei,

şi fiecare, rând pe rând

- o monogramă -,

ţi-am fost în fiecare vis,

un vis dintr-un vis,

dintr-un alt vis ramificat,

un evantai multiplicat de vise

şi unice trăiri... I.L.

Irina Lucia Mihalca