STEAUA BUCOVINEI
Dedicatie pt. Adrian Botez
Steaua Bucovinei răsare pentru îngeri,
Pentru cei ce încă din Ceruri ne privesc,
Pentru cei ce nenăscuți sunt încă,
Și pentru cei ce gângurind la pieptul mamei cresc!
Steaua Bucovinei dezvele spectru nou,
Lumină peste vârfure de brazi,
Străpunge epiderma cea șerpească,
In care lâncezește reptilianul din veacuri până azi!
Steaua Bucovinei se-nalță sus…pe Munte,
Răsare din eternul unde crescu Aminul*,
Cu ochi de foc si o zeească frunte,
Privește, înțelege, durerea si suspinul
Românului creștin. Doar pentru el se-nalță,
O lume să trezească din somnurile morții,
Arată calea, visul, și Cerul cel deschis,
Unde c-o Mână Sfântă se scrie drama sorții!
Ea, Steaua, mă cuprinde și parcă mă răpește;
E steaua Bucovinei ce tot mai mare crește,
Sub raza ei sublimă Romanul Neam unește,
Cu pana razei scrie
cum din veșnicii Hristosul ne iubește!
* Mihai Eminescu
Ioan Miclau
Scrisa la ora 3 dimineata, 10 Martie, 2011.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu