UPANIŞADE - Katha - Versiuni de George Anca

UPANIŞADE

Versiuni de George Anc

    KATHA

domnul miluiască miruie-ne pre noi nevoi-vom a prinde taina dintru scripturi ne lumineze împăcarea doamne –tihnă-odihnă-tihnă

               I

1

                             Vajasravasa lacom de cer îi dădu tot avutul un fiu Nachiketa pe nume avea (1)

precum urmărea cele daruri spre jertfă la preoţi băiatul îşi simţi mintea întru sraddha trezvită (2)

cel ce ofrandă face vaci slabe nemaiadăpându-se nemaipăscând fără lapte nefătătoare ajunge în rele locuri (3)

tată zise atunci cui mă vei da a doua a treia oară morţii te-oi da (4)

mulţimii în frunte din mulţi mai bunul mă-ndemn ce veste lui Yama trmite-se-va azi cu mine (5)

adu-ţi aminte străbunii plecaţi vezi-i pe cei ce sunt şi-or veni fiinţe grâne muritoare iarăşi veşnic răsărind-înfrăţind (6)

oaspe de foc un brahman intrând în cămin gazda îl omeneşte adu apă fecior al lui Vivasvat-soarelui-domn (7)

cel ce ţine flămând un brahman în casa-i îşi pierde speranţa şi dorul frîţia şi duhul vieţuirii

roadele jertfei şi bunelor fapte şi odraslele şi cirezile i se iau acelui nebun (8)

(Yama:)

brahmane oaspete de vază de-ai petrecut flămând trei nopţi în casa-mi mă plec dezleagă-mă şi a împlini îmi cere trei dorinţe (9)

(Nachiketa:)

sfânt Domn al morţii drept binele dintâi doresc împăcare tatălui Gautama

nemânios recunoscându-mă şi primindu-mă la întoarcerea de la tine acasă (10)

(Yama: )

prin mila-mi tatăl tău Anddalaki fiu lui Aruna te-o recunoaşte blând ca mai nainte

când întorce-te-vei somn tihnit dormind noaptea (11)

(Nachiketa:)

întru raiul svarga-loka unde nu-i spaimă tu nu eşti nici bătrâneţe nu foame

sete nici mizerii acolo afli mângâiere întru svarga-loka (12)

ştii domn al morţii de Agni cum îndrumă spre Svarga rogu-te rosteşte-mi-l pe de-a-ntregul credinţei

cum de se ţin nemuritori cei din Svarga-loka aceasta mi-e a doua voire (13)

(Yama: )

o Nachiketa rosti-ţi-voi taina lui Agni de-ndrumă spre plai de rai recunoaşte-l

spre vârful necuprinsei trancendenţe şi rostul ultim şi-n fundul inimii oricărui (14)

deplin desluşi pe Agni izvor izvodiră apoi altar de crez lemnul arderii zilnice

băiatul repteă ce-aude ci al morţii domn îi spune mai departe (15)

cu drag de-acum agni se va chema şi cu-al tău nume mahatma

mai primeşte şiragul acesta în feluri de culori şi chenare (16)

Trinachiketas trei scrieri trikarmakrit îmbie petrecerea prin naşteri şi muriri

Brahmaja atotştiutor înluminează întru sine tihna fericitoare (17)

Treinachiketa într-unul Nachiketa vieţuind se deznoadă de suferinţă

încă în trup înainte de moarte cu bucuria raiului Svarga-loka (18)

aceasta e o Nachiketa cvalea lui Agni spre svarga ce ţi-a fost a doua dorire

lume o va chema pe numele tău Nachiketa cere-mi al treilea bine acum (19)

(Nachiketa: )

e o îndoială despre cel dus de pe lumea asta mai trăieşte ori nu mai trăieşte

aceasta vreau s-o aud drept a treia plinire (20)

(Yama: )

drag Nachiketa descumpănitu-s-au înşişi zeii străbuni la taina aceasta prea greu de pătruns

mai bine tăcere cere-mi altă dorinţă a-ţi împlini (21)

(Nachiketa: )

grăieşti domn Yama de-a zeilor înşişi descumpănire la taina aceasta greu de pătruns

ci învăţător mai bun ca tine întru acestea nu se află şi n-am dorinţă mai mare de împlinit (22)

(Yama: )

copii şi nepoţi cere-mi trăitori o sută de ani cirezi elefanţi aur şi cai

moşii întinse cere-mi şi viaţă lungă ani cît ţi-e voia (23)

orice alt dar cere-mi avere viaţă pe viaţă poţi Nachiketa fi stăpân al largului pământ

bucurându-te de toate plăcerile (24)

iar şi iar cere-mi toate podoabele grele de pe-a muritorilor lume

uite răpitoare codane în car cu lăute nici un bărbat nu le ajunge ia-le îndată ţi le dărui

ci Nachiketa nu mă ispiti de suflet după moarte (25)

(Nachiketa: )

domn morţii trecătoare sunt toate acestea secătind tăria simţurilor omeneşti

se trece viaţa în clipă ţine-ţi dar caii şi carele dansul şi muzica (26)

nu satură pe om averea niciodată Yama chiar dacă în putere îţi stă să-mi dai toată bogăţia

am singur dorul dinainte-ales şi ţie rogu-mă doar pentru a sufletului înadeverire (27)

acel ce întru moarte veştejindu-se aici dedesubt află de firea necăzătoare a nemuritorilor

cum s-ar mai bucura într-o prea lungă viaţă la ce-ar mai cădea pe gânduri de plăcere frumuseţe şi amor (28)

domn al morţii cumpăneşte-mi descumpenirea oamenilor petrecerea sufletului după liberarea fără întoarcere

aceasta-i plinirea de taină şi de neînţeles eu Nachiketa cerându-ţi-o (29)

2

(Yama: )

două căi sunt una spor minţii cealaltă plăcerea simţirii neasemenea ci amândouă omul legându-l

bine-i de cel ce apucă pe drumul gândirilor bune pe când cel dedat plăcerilor cărnii îşi pierde ţinta omenească

(dinaintea insului a cădea i se aştern două neasemenea drumuri unul bun întru duh altul frupt trupesc fără mai om) (1)

tot omul e e două ori or frupt or duh preya or sreya

cel văzător de cumpănă o ia pe calea sreya cel înşelat de lume-apucă preya (2)

norocul harului te fericeşte Nachiketa părelnica ferice înfruptare de-ai lăsat

şi n-ai luat-o pe cărarea îmbuibării-n vipt de-o înglotează oamenii (3)

cel întru har ştie oarba avidya cum se desparte de văzătoarea vidya

te însetează Nachiketas de vidya cât şi-ar hălădui kama ispita (4)

cei de avidya orbi în părere amarnic zadarnic se cred cu mintea întreagă

îndură pe bâjbâite drumul precum orbul de orb îndrumat (5)

poteca plinirii-ntru har nu-i răsare împătimitului de-avere mândritor

a lui e lumea asta alta nu-i şi iar şi iar sub sabia-mi (6)

rar norocoşii a auzi călăuzirea-ntru har rari a pricepe printre cei ce aud

ferice de rostitorul vederii şi învăţăcelu-i auscultător (7)

slava de dincolo în neadevăr ar rosti-o înlumitul de sine nălucit

suflet şi suflet întru har mai ascuns ca ascunsul adeveri-va (8)

treaza-ţi vedere n-ai pregândit-o pricepe-se numai prin preaînaltă rostire

adevăr adeverind de laudă învăţăcel preaiubit Nachiketa bună-venire (9)

ştiu trecătoarea cunună a lumii fără drumnălucire spre nemişcătoarea eternitate

astfel mistuitu-m-am cunună întru focul tău Nachiketa lăuntrică bucurare în infinire (10)

tu Nachiketas ştiinţă avut-ai preafericirea a adeveri dor plin temei universului

jertfirilor noimă tărâm de laudă neînfricoşat învietor lăsat-ai tot întru viaţa harului (11)

n-auzi nu vezi celui de sus asemănare ci sufletul dintâi pe cale nesmintit înalţe-se

presus bucuriei şi durerii din trup întru nemărginit ascunsul inimii atoateţiitor (12)

cel ce aude din gură sacră petrecerea adevărului plin pricepându-l

îmbrăţişează fântâna nestinsului izvor din fericire-ţi Nachiketa (13)

(Nachiketa: )

dincolo de dharma dincolo de adharma dincolo de cauză şi efect

dincolo de ieri şi de mâine unde îţi afli a ta fire Yama (14)

(Yama: )

Veda rostitu-s-a desăvârşita fire îndurările vieţii de brahmacharya

întru adevărul adevărului rostitor întâi aum (15)

acesta este desăvârşitul Brahma acesta este desăvârşirea fără săvârşire

acesta este sat-chit-ananda-vigraha adevărul atoateîmplinitor (16)

această silabă poarta raiului este şi deschiderea porţii

această silabă este slava lui Brahma şi întruslăvirea (17)

nu naştere nu moarte mai apasă pe înslăvitul nenăscut nenăscând

suflet dintâi de pe urmă nemoartea la-a trupului strivire (18)

cel ce strivitor se crede sau se crede strivit nu crede

duhul de sine de nestrivit nestrivind na hanyate (19)

fărâma nemargine tainei de suflet ci însufleţita slavă-i mai de nepătruns deasupra şi-n inima fiinţelor toate

numai cel fără dor de mântuire şi înălţare nesmintit nevoindu-se întru haru-i petrece presus durerilor (20)

aici durează dar departe se mişcă deodată în lume şi dincolo

de el ales îl ştiu în binecuvântare întru suferinţa fiinţelor (21)

fără trup dar în trupul fiinţelor toate din zare în zare

pe lume desăvârşitul har cine-l poartă suie durerile (22)

întru harul slăvit nu scripturile poartă nici şcolirea nici ascultarea cea nesupusă

domnul alege omul binecuvântându-l cu întruchiparea-şi (23)

nedezlipitul de rele neînfrânatul cel afară de calea credinţei încrezut

n-ajunge harul oricât de învăţat s-ar numi printre predici (24)

dacă brahmanii şi kshatriya ţin credinţa şi tot mor

dacă domnul morţii chiar şi supus pieirii cine mai afle harul (25)

3

sinele sinea amândouă sălăşluie întru tainiţa inimii îndumnezeite

umbră şi lumină rostesc brahmanii încincit jertfitorii şi-ai focului Trinachiketas (1)

priveghează focul întreit-Nachiketas puntea jertfei

peste vieţuirea samsaara întru slăvit slăvitorul brahman (2)

ştii sinele-i stăpânul carului trupul carul

duhul căruţaşul mintea frâiele (3)

simţirile spune-nţeleptul la carul trupului sunt caii însimţi-drumul

sufletul întru trup dat minţii şi simţirilor culege rod făptura (4)

frână şi cumpănă minţii cine nu-şi pune

sălbatici caii simţurilor o iau razna la car (5)

necumpănitul în har necurăţia minţii în veac

nu-l fericeşte ci se tot naşte-n samsaara (6-7)

cel cumpănit întru har cu mintea curată şi inima

se desăvârşeşte şi nu s-o mai naşte nicicând (8)

cumpănitul în har vizitiu trupului înfrânând calul minţii

străbate samsaara de-ajunge ăntru slăvitul Vishnu ultim alin (9)

presus de simţuri cincimea firii şi mai presus mintea

deasupra harul iar peste toate mahaan atma sinele sufletului trnascens (10)

mahat-tattva împrejmuind născut-nenăscutul sine de suflet

ci mai presue e purusha nimic mai presus de purusha ultim alin (11)

raza harului în tot sufletul luminează pe neştiute

vederea-i lăuntrică suflet preaînţelept de-o ştie (12)

lăuntric văzătorul simţurile strângă-şi la lumina minţii

mintea îndrepte-şi la glasul harului întru singură tihnă (13)

treziţi-vă întru sine suflete luminaţi-vă la auzul petrecerii harului

rostindu-se de alt înţelept în de sine pe tăioasă potecă şi tare-a străbate (14)

presus e harul de sunet atingere formă gust miros neştirbit în vecie

neînceput-nesfârşit nălucit în mahat-tatva ci neîntrupat mântuind din ghearele morţii (15)

cel ce aude din sfinte buze ori rosteşte sufletelor însetate

această străveche poveste a lui Nachiketa la sfat cu Yama ajunge raiul Brahman (16)

cine credincios credincioşilor le rosteşte această minunată petrecere

la vremea comândului shraddha mult se învredniceşte (17)

                        II

1

harul prefăcu fiinţele spre plăcere întoarse afară nu înlăuntru privind

cum dar a-l simţi afle-l în tainiţa inimii iluminatul reîntorcându-se în sine (1)

ieşitul din minţi rătăceşte plăcerea-n mreaja morţii

clarvăzătorul nelacom de viaţă strânge nemoartea (2)

frumuseţe gust miros sunet atingere şi împreunare ştie-le

sufletul în cădere ce-i mai rămâne ultim alin de-l voiai (3)

săvârşit visul privegherea din urmă sufletul nemaiîndurerând

clarvăzătorul se împărtăşeşte întru harul atotţiitor (4)

sinele cine şi-l ştie rodind întru harul atotţiitor

mângâietorul şi scutul din tainiţa inimii nu-l mai pierde (5)

sinele suflet-răsuflet însimţind-dumnezeind rod făptuit

ci sufletul sufletului lumea săvârşeşte-desăvârşeşte (7)

focul de jertfă se-ncinge frecând două surcele femeia naşte copilul şi-l alăptează

la fel cel trezit îşi creşte crezarea peste simţuri întru har suprafiresc (8)

din el răsare soarele în el apune

dă viaţă zeilor ci nimeni nu-l petrece fie laudă lui (9)

trup pe pământ har veşnic în cer tot unul e cel de sus

din moarte-n moarte trece cine-i desparte (10)

mintea iluminată vede împreună întruparea şi harul neîntrupat

din moarte-n moarte se-mparte cine duhul întrupat desparte (11)

de-un deget purusha în tainiţa sufletului domneşte

întru har ce-a fost ce va fi cine-l află nu-l pierde laudă lui (12)

de-un deget purusha străluceşte flacără fără fum

ţine trecutul şi viitorul el acelaşi azi şi mâine laudă lui (13)

unul har luminează toate fiinţele cum una cade ploaia în vârful muntelui pe coaste

cel ce în toate nu-l vede unul cade pieirii (14)

cum apa de izvor pe apă de izvor e una

la fel sinele văzător al unui muni e seamăn harului o Gautama (15)

2

harul şi între unsprezece porţi ale trupului veşnic născut domneşte

cne astfel îl află trece durerea ferice laudă lui (1)

har veşnic atotţiitor în viu soare văzduh altar oaspete-n casă în om în zei în toate cele bune

e-n jertfire e-n cer e-n fiinţele apei pământului munţilor e totul în toate (2)

harul deget splendorii în tainiţa inimii

duh insuflării şi răsufletului zeii-l adoră (3)

sinele din trup şi din duh liberându-se

cine-l apără de nu harul sufletelor liberate (4)

nicicând muritorul nu trăieşte cu prana doar

în suflet-răsuflet ci harul lăuntric de sine poartă suflarea vie (5)

rosti-ţi-voi Gautama încă o dată suprafirescul Brahman

petrecerea sufletului după moarte (6)

necredincioşii după moarte în pîntec reintră

cum le-a fost karma şi gândul din urmă nici unul iarbă ori pom (7)

cel treaz când totul doarme dor de dor dăruind la trezire

acel adevăr în veac preacurat se cheamă Brahman cu toate lumile în sine nimeni suindu-le harul laudă lui (8)

focul în lume flăcări-flăcări schimbă după ce arde

ci harul prin fiinţe-fiinţe unul e vieţuind şi deasupra-le (9)

aerul în lume nouri-nouri schimbă după ce umple

ci harul prin fiinţe-fiinţe unul străbate vieţuind şi deasupră-le (10)

precum soarele ochiul lumii nu se spurcă de spurcăciunea din ochii noştri

astfel harul nemurdărit de lume se petrece durerilor (11)

haricul atma presus de tot şi întru toate fiinţele în felurite chipuri adeverind

cel ce-l află cu învăţătoru-i veşnic se mângâie nu şi aceia căzuţi încântării (12)

har veşnic izvor fiinţei în taina inimii fiinţelor toate

cei ce-l află nesfârşită le e mângâierea nu acei căzuţi încântului (13)

clarvăzătorul vede necuprinderea harului nesfârşit mângâietor

de peste vedere cum îl voi afla simţi revela (14)

în lumina de sine a harului nici soarele nici luna nici stelele tari nici fulgerul necum focul nu pâlpâie

ci arderea lor din har izvorât-a din har lumea toată

3

sus rădăcinile jos ramurile lumea-arbor părelnic nepieritoare

pe când Brahma nemutat mângâietor întru taină

nimeni petrecându-l nimic vieţuindu-i în afară laudă lui (1)

firea toată tresare întru harul înfricoşatul trăznet

fiinţe legiuind cel ce-l împărtăşeşte nu moare (2)

întru harul înfricoşat arde Agni luceşte Surya

fiinţează Indra Vayu al cincilea Yama domn morţii (3)

cel dintru har împărtăşit înaintea căderii din trup

mântuie-se-n locaşuri de slavă nemainăscându-se-n soartă (4)

har în suflet străveziu chip în oglindă oglindă în apă şi vis pe lumea gandharva

har plin în slavă lumină în cer pe pământ umbră (5)

cel despărţind făptură suflet nălucite a pieire

de sine întru har nu suferă nici moarte nici renaşte (6)

peste simţuri domneşte mintea peste minte trezvia

dincolo de trezvie e sufletul iar deasupra sinele harului (7)

asupra harului nenăscutul fără de chip mare purusha

cel ce întru har îl împărtăşeşte i se mântuie (8)

harul ascuns ochiului ci mintea străvezie-ntru crezul din tainiţa inimii-l împărtăşeşte

cei ce astfel vederea-şi adeveriră ajuns-au ultim alin (9)

când cele cinci simţuri şi mintea se întorc din lume

şi sinele întru har se împărtăşeşte atunci paraagati însufleţeşte (10)

întoarsă din lume simţirea intră-n yoga cea adevărată

yoginul liberat de rătăcirea minţii distruge neştirea (11)

harul nu se împărtăşeşte cu vorba cu mintea cu ochii

cum altfel dacă nu întru crezul ăncrezătorilor (12)

încrezătorul crezând vorbelor învăţătorului întru veşnic har

încrezătorul harul veşnic întru sine împărtăşeşte (13)

cel ce kama din inimă-şi taie atunci de moarte nemuritor

harul Brahma în ultim alin împărtăşeşte (14)

cel ce taie nodurile inimii se dezrobeşte de moarte

nemuritor acesta-i învăţul de căpătâi al sripturilor (15)

o sută un fir se ridică din inimă numai unul urmând

până-n creştetul soarelui duce-n nemoarte celelalte aiurea (16)

de-un deget harul nemuritor în tainiţa inimii află-l cu grijă

presus de suflet fir de munja crescut lăuntric (17)

domnul morţii încredinţându-i marele adevăr Nachiketa întru har împărtăşitu-s-a

în ultim alin cum şi cel ce acestea le aude urmându-le (18)

domul miluiască miruie-ne pre noi nevoi-vom a prinde taina dintru scripturi

ne luminează împăcarea doamne-tihnă-odihnă-shanti