sâmbătă, 21 mai 2016

UPANIŞADE - Katha - Versiuni de George Anca





UPANIŞADE


Versiuni de George Anc



    KATHA


domnul miluiască miruie-ne pre noi nevoi-vom a prinde taina dintru scripturi ne lumineze împăcarea doamne –tihnă-odihnă-tihnă

               I


1

                             Vajasravasa lacom de cer îi dădu tot avutul un fiu Nachiketa pe nume avea (1)


precum urmărea cele daruri spre jertfă la preoţi băiatul îşi simţi mintea întru sraddha trezvită (2)

cel ce ofrandă face vaci slabe nemaiadăpându-se nemaipăscând fără lapte nefătătoare ajunge în rele locuri (3)

tată zise atunci cui mă vei da a doua a treia oară morţii te-oi da (4)

mulţimii în frunte din mulţi mai bunul mă-ndemn ce veste lui Yama trmite-se-va azi cu mine (5)

adu-ţi aminte străbunii plecaţi vezi-i pe cei ce sunt şi-or veni fiinţe grâne muritoare iarăşi veşnic răsărind-înfrăţind (6)

oaspe de foc un brahman intrând în cămin gazda îl omeneşte adu apă fecior al lui Vivasvat-soarelui-domn (7)

cel ce ţine flămând un brahman în casa-i îşi pierde speranţa şi dorul frîţia şi duhul vieţuirii
roadele jertfei şi bunelor fapte şi odraslele şi cirezile i se iau acelui nebun (8)
(Yama:)
brahmane oaspete de vază de-ai petrecut flămând trei nopţi în casa-mi mă plec dezleagă-mă şi a împlini îmi cere trei dorinţe (9)
(Nachiketa:)
sfânt Domn al morţii drept binele dintâi doresc împăcare tatălui Gautama
nemânios recunoscându-mă şi primindu-mă la întoarcerea de la tine acasă (10)
(Yama: )
prin mila-mi tatăl tău Anddalaki fiu lui Aruna te-o recunoaşte blând ca mai nainte
când întorce-te-vei somn tihnit dormind noaptea (11)
(Nachiketa:)
întru raiul svarga-loka unde nu-i spaimă tu nu eşti nici bătrâneţe nu foame
sete nici mizerii acolo afli mângâiere întru svarga-loka (12)

ştii domn al morţii de Agni cum îndrumă spre Svarga rogu-te rosteşte-mi-l pe de-a-ntregul credinţei
cum de se ţin nemuritori cei din Svarga-loka aceasta mi-e a doua voire (13)
(Yama: )
o Nachiketa rosti-ţi-voi taina lui Agni de-ndrumă spre plai de rai recunoaşte-l
spre vârful necuprinsei trancendenţe şi rostul ultim şi-n fundul inimii oricărui (14)

deplin desluşi pe Agni izvor izvodiră apoi altar de crez lemnul arderii zilnice
băiatul repteă ce-aude ci al morţii domn îi spune mai departe (15)

cu drag de-acum agni se va chema şi cu-al tău nume mahatma
mai primeşte şiragul acesta în feluri de culori şi chenare (16)

Trinachiketas trei scrieri trikarmakrit îmbie petrecerea prin naşteri şi muriri
Brahmaja atotştiutor înluminează întru sine tihna fericitoare (17)

Treinachiketa într-unul Nachiketa vieţuind se deznoadă de suferinţă
încă în trup înainte de moarte cu bucuria raiului Svarga-loka (18)

aceasta e o Nachiketa cvalea lui Agni spre svarga ce ţi-a fost a doua dorire
lume o va chema pe numele tău Nachiketa cere-mi al treilea bine acum (19)
(Nachiketa: )
e o îndoială despre cel dus de pe lumea asta mai trăieşte ori nu mai trăieşte
aceasta vreau s-o aud drept a treia plinire (20)
(Yama: )
drag Nachiketa descumpănitu-s-au înşişi zeii străbuni la taina aceasta prea greu de pătruns
mai bine tăcere cere-mi altă dorinţă a-ţi împlini (21)
(Nachiketa: )
grăieşti domn Yama de-a zeilor înşişi descumpănire la taina aceasta greu de pătruns
ci învăţător mai bun ca tine întru acestea nu se află şi n-am dorinţă mai mare de împlinit (22)
(Yama: )
copii şi nepoţi cere-mi trăitori o sută de ani cirezi elefanţi aur şi cai
moşii întinse cere-mi şi viaţă lungă ani cît ţi-e voia (23)

orice alt dar cere-mi avere viaţă pe viaţă poţi Nachiketa fi stăpân al largului pământ
bucurându-te de toate plăcerile (24)

iar şi iar cere-mi toate podoabele grele de pe-a muritorilor lume
uite răpitoare codane în car cu lăute nici un bărbat nu le ajunge ia-le îndată ţi le dărui
ci Nachiketa nu mă ispiti de suflet după moarte (25)
(Nachiketa: )
domn morţii trecătoare sunt toate acestea secătind tăria simţurilor omeneşti
se trece viaţa în clipă ţine-ţi dar caii şi carele dansul şi muzica (26)

nu satură pe om averea niciodată Yama chiar dacă în putere îţi stă să-mi dai toată bogăţia
am singur dorul dinainte-ales şi ţie rogu-mă doar pentru a sufletului înadeverire (27)

acel ce întru moarte veştejindu-se aici dedesubt află de firea necăzătoare a nemuritorilor
cum s-ar mai bucura într-o prea lungă viaţă la ce-ar mai cădea pe gânduri de plăcere frumuseţe şi amor (28)

domn al morţii cumpăneşte-mi descumpenirea oamenilor petrecerea sufletului după liberarea fără întoarcere
aceasta-i plinirea de taină şi de neînţeles eu Nachiketa cerându-ţi-o (29)

2

(Yama: )
două căi sunt una spor minţii cealaltă plăcerea simţirii neasemenea ci amândouă omul legându-l
bine-i de cel ce apucă pe drumul gândirilor bune pe când cel dedat plăcerilor cărnii îşi pierde ţinta omenească
(dinaintea insului a cădea i se aştern două neasemenea drumuri unul bun întru duh altul frupt trupesc fără mai om) (1)

tot omul e e două ori or frupt or duh preya or sreya
cel văzător de cumpănă o ia pe calea sreya cel înşelat de lume-apucă preya (2)

norocul harului te fericeşte Nachiketa părelnica ferice înfruptare de-ai lăsat
şi n-ai luat-o pe cărarea îmbuibării-n vipt de-o înglotează oamenii (3)

cel întru har ştie oarba avidya cum se desparte de văzătoarea vidya
te însetează Nachiketas de vidya cât şi-ar hălădui kama ispita (4)

cei de avidya orbi în părere amarnic zadarnic se cred cu mintea întreagă
îndură pe bâjbâite drumul precum orbul de orb îndrumat (5)

poteca plinirii-ntru har nu-i răsare împătimitului de-avere mândritor
a lui e lumea asta alta nu-i şi iar şi iar sub sabia-mi (6)

rar norocoşii a auzi călăuzirea-ntru har rari a pricepe printre cei ce aud
ferice de rostitorul vederii şi învăţăcelu-i auscultător (7)

slava de dincolo în neadevăr ar rosti-o înlumitul de sine nălucit
suflet şi suflet întru har mai ascuns ca ascunsul adeveri-va (8)

treaza-ţi vedere n-ai pregândit-o pricepe-se numai prin preaînaltă rostire
adevăr adeverind de laudă învăţăcel preaiubit Nachiketa bună-venire (9)

ştiu trecătoarea cunună a lumii fără drumnălucire spre nemişcătoarea eternitate
astfel mistuitu-m-am cunună întru focul tău Nachiketa lăuntrică bucurare în infinire (10)

tu Nachiketas ştiinţă avut-ai preafericirea a adeveri dor plin temei universului
jertfirilor noimă tărâm de laudă neînfricoşat învietor lăsat-ai tot întru viaţa harului (11)

n-auzi nu vezi celui de sus asemănare ci sufletul dintâi pe cale nesmintit înalţe-se
presus bucuriei şi durerii din trup întru nemărginit ascunsul inimii atoateţiitor (12)

cel ce aude din gură sacră petrecerea adevărului plin pricepându-l
îmbrăţişează fântâna nestinsului izvor din fericire-ţi Nachiketa (13)
(Nachiketa: )
dincolo de dharma dincolo de adharma dincolo de cauză şi efect
dincolo de ieri şi de mâine unde îţi afli a ta fire Yama (14)
(Yama: )
Veda rostitu-s-a desăvârşita fire îndurările vieţii de brahmacharya
întru adevărul adevărului rostitor întâi aum (15)

acesta este desăvârşitul Brahma acesta este desăvârşirea fără săvârşire
acesta este sat-chit-ananda-vigraha adevărul atoateîmplinitor (16)

această silabă poarta raiului este şi deschiderea porţii
această silabă este slava lui Brahma şi întruslăvirea (17)

nu naştere nu moarte mai apasă pe înslăvitul nenăscut nenăscând
suflet dintâi de pe urmă nemoartea la-a trupului strivire (18)

cel ce strivitor se crede sau se crede strivit nu crede
duhul de sine de nestrivit nestrivind na hanyate (19)

fărâma nemargine tainei de suflet ci însufleţita slavă-i mai de nepătruns deasupra şi-n inima fiinţelor toate
numai cel fără dor de mântuire şi înălţare nesmintit nevoindu-se întru haru-i petrece presus durerilor (20)

aici durează dar departe se mişcă deodată în lume şi dincolo
de el ales îl ştiu în binecuvântare întru suferinţa fiinţelor (21)

fără trup dar în trupul fiinţelor toate din zare în zare
pe lume desăvârşitul har cine-l poartă suie durerile (22)

întru harul slăvit nu scripturile poartă nici şcolirea nici ascultarea cea nesupusă
domnul alege omul binecuvântându-l cu întruchiparea-şi (23)

nedezlipitul de rele neînfrânatul cel afară de calea credinţei încrezut
n-ajunge harul oricât de învăţat s-ar numi printre predici (24)

dacă brahmanii şi kshatriya ţin credinţa şi tot mor
dacă domnul morţii chiar şi supus pieirii cine mai afle harul (25)

3

sinele sinea amândouă sălăşluie întru tainiţa inimii îndumnezeite
umbră şi lumină rostesc brahmanii încincit jertfitorii şi-ai focului Trinachiketas (1)

priveghează focul întreit-Nachiketas puntea jertfei
peste vieţuirea samsaara întru slăvit slăvitorul brahman (2)

ştii sinele-i stăpânul carului trupul carul
duhul căruţaşul mintea frâiele (3)

simţirile spune-nţeleptul la carul trupului sunt caii însimţi-drumul
sufletul întru trup dat minţii şi simţirilor culege rod făptura (4)

frână şi cumpănă minţii cine nu-şi pune
sălbatici caii simţurilor o iau razna la car (5)

necumpănitul în har necurăţia minţii în veac
nu-l fericeşte ci se tot naşte-n samsaara (6-7)

cel cumpănit întru har cu mintea curată şi inima
se desăvârşeşte şi nu s-o mai naşte nicicând (8)

cumpănitul în har vizitiu trupului înfrânând calul minţii
străbate samsaara de-ajunge ăntru slăvitul Vishnu ultim alin (9)

presus de simţuri cincimea firii şi mai presus mintea
deasupra harul iar peste toate mahaan atma sinele sufletului trnascens (10)

mahat-tattva împrejmuind născut-nenăscutul sine de suflet
ci mai presue e purusha nimic mai presus de purusha ultim alin (11)

raza harului în tot sufletul luminează pe neştiute
vederea-i lăuntrică suflet preaînţelept de-o ştie (12)

lăuntric văzătorul simţurile strângă-şi la lumina minţii
mintea îndrepte-şi la glasul harului întru singură tihnă (13)

treziţi-vă întru sine suflete luminaţi-vă la auzul petrecerii harului
rostindu-se de alt înţelept în de sine pe tăioasă potecă şi tare-a străbate (14)

presus e harul de sunet atingere formă gust miros neştirbit în vecie
neînceput-nesfârşit nălucit în mahat-tatva ci neîntrupat mântuind din ghearele morţii (15)

cel ce aude din sfinte buze ori rosteşte sufletelor însetate
această străveche poveste a lui Nachiketa la sfat cu Yama ajunge raiul Brahman (16)

cine credincios credincioşilor le rosteşte această minunată petrecere
la vremea comândului shraddha mult se învredniceşte (17)


                        II


1

harul prefăcu fiinţele spre plăcere întoarse afară nu înlăuntru privind
cum dar a-l simţi afle-l în tainiţa inimii iluminatul reîntorcându-se în sine (1)

ieşitul din minţi rătăceşte plăcerea-n mreaja morţii
clarvăzătorul nelacom de viaţă strânge nemoartea (2)

frumuseţe gust miros sunet atingere şi împreunare ştie-le
sufletul în cădere ce-i mai rămâne ultim alin de-l voiai (3)

săvârşit visul privegherea din urmă sufletul nemaiîndurerând
clarvăzătorul se împărtăşeşte întru harul atotţiitor (4)

sinele cine şi-l ştie rodind întru harul atotţiitor
mângâietorul şi scutul din tainiţa inimii nu-l mai pierde (5)

sinele suflet-răsuflet însimţind-dumnezeind rod făptuit
ci sufletul sufletului lumea săvârşeşte-desăvârşeşte (7)

focul de jertfă se-ncinge frecând două surcele femeia naşte copilul şi-l alăptează
la fel cel trezit îşi creşte crezarea peste simţuri întru har suprafiresc (8)

din el răsare soarele în el apune
dă viaţă zeilor ci nimeni nu-l petrece fie laudă lui (9)

trup pe pământ har veşnic în cer tot unul e cel de sus
din moarte-n moarte trece cine-i desparte (10)

mintea iluminată vede împreună întruparea şi harul neîntrupat
din moarte-n moarte se-mparte cine duhul întrupat desparte (11)

de-un deget purusha în tainiţa sufletului domneşte
întru har ce-a fost ce va fi cine-l află nu-l pierde laudă lui (12)

de-un deget purusha străluceşte flacără fără fum
ţine trecutul şi viitorul el acelaşi azi şi mâine laudă lui (13)

unul har luminează toate fiinţele cum una cade ploaia în vârful muntelui pe coaste
cel ce în toate nu-l vede unul cade pieirii (14)

cum apa de izvor pe apă de izvor e una
la fel sinele văzător al unui muni e seamăn harului o Gautama (15)


2

harul şi între unsprezece porţi ale trupului veşnic născut domneşte
cne astfel îl află trece durerea ferice laudă lui (1)

har veşnic atotţiitor în viu soare văzduh altar oaspete-n casă în om în zei în toate cele bune
e-n jertfire e-n cer e-n fiinţele apei pământului munţilor e totul în toate (2)

harul deget splendorii în tainiţa inimii
duh insuflării şi răsufletului zeii-l adoră (3)

sinele din trup şi din duh liberându-se
cine-l apără de nu harul sufletelor liberate (4)

nicicând muritorul nu trăieşte cu prana doar
în suflet-răsuflet ci harul lăuntric de sine poartă suflarea vie (5)

rosti-ţi-voi Gautama încă o dată suprafirescul Brahman
petrecerea sufletului după moarte (6)

necredincioşii după moarte în pîntec reintră
cum le-a fost karma şi gândul din urmă nici unul iarbă ori pom (7)

cel treaz când totul doarme dor de dor dăruind la trezire
acel adevăr în veac preacurat se cheamă Brahman cu toate lumile în sine nimeni suindu-le harul laudă lui (8)

focul în lume flăcări-flăcări schimbă după ce arde
ci harul prin fiinţe-fiinţe unul e vieţuind şi deasupra-le (9)

aerul în lume nouri-nouri schimbă după ce umple
ci harul prin fiinţe-fiinţe unul străbate vieţuind şi deasupră-le (10)

precum soarele ochiul lumii nu se spurcă de spurcăciunea din ochii noştri
astfel harul nemurdărit de lume se petrece durerilor (11)

haricul atma presus de tot şi întru toate fiinţele în felurite chipuri adeverind
cel ce-l află cu învăţătoru-i veşnic se mângâie nu şi aceia căzuţi încântării (12)

har veşnic izvor fiinţei în taina inimii fiinţelor toate
cei ce-l află nesfârşită le e mângâierea nu acei căzuţi încântului (13)

clarvăzătorul vede necuprinderea harului nesfârşit mângâietor
de peste vedere cum îl voi afla simţi revela (14)

în lumina de sine a harului nici soarele nici luna nici stelele tari nici fulgerul necum focul nu pâlpâie
ci arderea lor din har izvorât-a din har lumea toată


3

sus rădăcinile jos ramurile lumea-arbor părelnic nepieritoare
pe când Brahma nemutat mângâietor întru taină
nimeni petrecându-l nimic vieţuindu-i în afară laudă lui (1)

firea toată tresare întru harul înfricoşatul trăznet
fiinţe legiuind cel ce-l împărtăşeşte nu moare (2)

întru harul înfricoşat arde Agni luceşte Surya
fiinţează Indra Vayu al cincilea Yama domn morţii (3)

cel dintru har împărtăşit înaintea căderii din trup
mântuie-se-n locaşuri de slavă nemainăscându-se-n soartă (4)

har în suflet străveziu chip în oglindă oglindă în apă şi vis pe lumea gandharva
har plin în slavă lumină în cer pe pământ umbră (5)

cel despărţind făptură suflet nălucite a pieire
de sine întru har nu suferă nici moarte nici renaşte (6)

peste simţuri domneşte mintea peste minte trezvia
dincolo de trezvie e sufletul iar deasupra sinele harului (7)

asupra harului nenăscutul fără de chip mare purusha
cel ce întru har îl împărtăşeşte i se mântuie (8)

harul ascuns ochiului ci mintea străvezie-ntru crezul din tainiţa inimii-l împărtăşeşte
cei ce astfel vederea-şi adeveriră ajuns-au ultim alin (9)

când cele cinci simţuri şi mintea se întorc din lume
şi sinele întru har se împărtăşeşte atunci paraagati însufleţeşte (10)

întoarsă din lume simţirea intră-n yoga cea adevărată
yoginul liberat de rătăcirea minţii distruge neştirea (11)

harul nu se împărtăşeşte cu vorba cu mintea cu ochii
cum altfel dacă nu întru crezul ăncrezătorilor (12)

încrezătorul crezând vorbelor învăţătorului întru veşnic har
încrezătorul harul veşnic întru sine împărtăşeşte (13)

cel ce kama din inimă-şi taie atunci de moarte nemuritor
harul Brahma în ultim alin împărtăşeşte (14)

cel ce taie nodurile inimii se dezrobeşte de moarte
nemuritor acesta-i învăţul de căpătâi al sripturilor (15)

o sută un fir se ridică din inimă numai unul urmând
până-n creştetul soarelui duce-n nemoarte celelalte aiurea (16)

de-un deget harul nemuritor în tainiţa inimii află-l cu grijă
presus de suflet fir de munja crescut lăuntric (17)

domnul morţii încredinţându-i marele adevăr Nachiketa întru har împărtăşitu-s-a
în ultim alin cum şi cel ce acestea le aude urmându-le (18)

domul miluiască miruie-ne pre noi nevoi-vom a prinde taina dintru scripturi
ne luminează împăcarea doamne-tihnă-odihnă-shanti










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu