Cum aţi putut?
~*~
Cum aţi putut să
vindeţi pentru bani
Mărunţilor mari în trădare,
Această ţară, viitorii
ani,
Chiar clipa veşnic
trecătoare?
Un monument e aerul
la toţi
Ce s-au jertfit de
drag de ţară,
Îl respiraţi ca
nişte simpli hoţi,
Deşi l-aţi vinde pe
afară...
De Vlaicu spune, de
povestea sa
Frunza ce pică-n
orizonturi,
Aţi vinde aerul ce stă
sub ea,
Cu el să mai ... umflaţi
la conturi!
De s-ar putea aţi
vinde şi ce nu-i
Că, poate, la
profit contează,
Aţi da şi plăcile
de pe statui,
Şi bezna cu urmă de
rază!
De teamă să n-o
vindeţi şi pe ea
În ceruri s-a oprit
lumina,
Se mută în alt univers,
o stea,
Şi-n voi va
străluci doar vina!
De veţi putea, să
vindeţi tricolor
Oriunde e, daţi-l
îndată!
Şi nu uitaţi să
cereţi ajutor
Că stema lui nu-i
... nestemată.
Când va părea că
totul e vândut
În ţară, în oricare
zare,
Să-i aşteptaţi pe
cei ce vor de mult
Să cumpere nişte
hotare...
Să vindeţi tot,
unde aveţi acces,
Chiar sufletul ce
vi-i un monstru,
Voi,
boi
mânaţi sub propriul
interes,
Să vindeţi tot ce-a
fost al nostru!
*
Când va veni, de
dincolo de gând,
Un timp ce duce-n
alte ere
Să vă-îngropaţi în ce
aţi strâns, furând,
Dar,
fără
drept la
... înviere!
Daniel Mihu
Ploieşti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu