luni, 10 decembrie 2018

IRINA LUCIA MIHALCA - Ai nevoie de o atingere lină




Ai nevoie de o atingere lină



~*~


În apusul soarelui,
în camera ta prelungă,
totul este estompat,
linii stranii se desenează
pe sticla ferestrelor,
mâinile pereţilor se desfac,
se lungesc, se-agaţă, împletindu-se.

În această uşoară confuzie
de foşnete, ceaţă
şi descompunere,
umbre nebune se sfâşie,
tăcerea suspină, zvâcneşte,
te-apasă fierbinte,
ceasurile se-opresc îngrozite,
pământul stratificat
se stinge-n lacrimi,
un fugar prizonier
care-ţi seamănă
umblă prin tine, devorându-te.

În amurgul însângerat există
o clipă magică,
o rază strălucitoare de lumină
coborâtă din ceruri,
un flux de argint
ţesut la marginea de întuneric,
ruga te transformă
pentru a căuta în inimă.

Ai nevoie de o atingere lină,
de cineva lângă tine,
de o mână întinsă,
de yod - punctul scânteie,
de o nouă respiraţie
şi totul va fi bine.
Faliile se mişcă,
ezitările se risipesc,
sunetele sacre coboară,
salvându-ţi visele
condamnate cândva
să nu mai respire...


~*~


IRINA LUCIA MIHALCA







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu