În loc să ne creştem, ne-am covrigit

În loc să ne creştem, ne-am covrigit

Ben Todică, Australia

04 August 2019

Tot ce am avut ca filosofie în perioada de dinaintea lui ’89 este clasificat ca „limbaj de lemn”. Din punctual meu de vedere de acum, atunci lumea avea un nivel de educație și emancipare literară - mult mai ridicat decât azi -, prin care să înțeleagă sistemul de viață. Sub această scuză negăm trecutul și trăirile părinților noștrii, negăm înțelepciunea și perceperii creației. „Limbajul de lemn” de atunci ar putea fi interpretat azi ca poezie a trăirilor în comun. Capacitatea de a stimula conștiința cu alte mijloace/mecanisme decât de cele din Vest. Faceți revoluție! Revoluțiile sunt pentru proști pentru că nu s-a schimbat și nu se schimbă niciodată nimic altceva decâtstăpânii din scaun, cei din spate rămânând în continuare să tragă franghiile din umbră. Eu nu scriu toate astea pentru președinți sau pentru cei mulţi, ci pentru cei care știu și tac.

Ce este „limbajului de lemn”?

Limbajul lui Ceaușescu era un „limbaj de lemn”, limbajul sistemului din care venim și de care tot fugim și ne ascundem, îl luăm în ras, în bășcălie și facem bancuri. Fiecare orânduire are un limbajul ei caracteristic. „Limbajul de lemn” a lui Trump este dedicat seducerii maselor americane, în aceiași măsură în care Ceaușescu o făcea cu ai lui. Ceaușescu strigă „Suveranitate!”, Trump strigă „Ziduri!” dar e acelaşi lucru: paie pentru cai, cum zicea tata. Limbajul președinților este inima/firul ideologiei care ne conduce. La americani schimbarea președinților din patru în patru ani nu schimbă „limbajul de lemn” cu nimic, ei doar adaugă o extra mireasmă personală,  nivelul/orientarea lor de educație, e doar o variație în plus. Toate țările lumii folosesc „limbaje de lemn”. La președinții pe viață, crimele se adună, la cei aleși pe termen se împart, ca să fie mici și ascunse ușor.

„Limbajul de lemn” de după 1944 a fost impus de Moscova. Ceaușescu era om simplu și nu-l pricepea prea bine - sau se făcea că nu-l pricepe -, fapt pentru care cultura literară și artele, talente de orice fel s-au dezvoltat liber și chiar la un înalt nivel, în toate direcțiile. În toate domeniile, românii au avut posibilitatea să se manifeste liber în creativitate și spaţiul spiritual, chiar fiind mai sinceri în dialogul lor cu Dumnezeu în comparație cu religiile din Vest care aveau și au scop strategic bine definit în ideologia capitalistă, atât militar cât și economic. Nu-i vezi deloc să protesteze împotriva războaielor create de politicieni, președintele dă cu miliardele fonduri industriei militare în timp ce americanul de rând doarme în stradă (lucruri necunoscute și fără interes sau importanţă pentru micii comuniști). Capitalismul în schimb controlează totul până la cea mai mică expresie/intenție de libertate și zbor suveran al conștiinței, te obligă și pune limite și bariere în toate aceste direcții fiind considerate privelegii ale celor bogați.

Educația, sănătatea, accesul sunt frâie de control pentru exploatare, limitare, neliniște, disperare, sărăcie, înrobire, cu scopul precis de a te a te transforma în consumator- rozătar. Totul e diabolic controlat, obiectiv pe care doar în vis și l-au putut imagina vreodată comuniștii. Americanii au altoit toate năravurile comuniste și le-au înfiat.

Poporul român a cunoscut emancipare în gândire și analiză prin literaţie. S-a educat artistic și a crescut în conștientizare a lumii și mediului în care trăiește prin cultură şi artă. Puterea creativă și schimbările pe care le-a adus țării în 50 de ani demonstrează nivelul înalt de conștiința și libertate spirituală. O întreagă populație care credea mult mai sincer în forță divină decât prefăcătoria cu interes financiar și înrobire a maselor.

„Democrația” a distrus „limbajul de lemn” și l-a înlocuit cu cioburi de sticlă

„Democrația” a distrus azi vechiul „limbaj de lemn” și l-a înlocuit cu cel nou, construit din cioburi de sticlă. Un limbaj liber, necontrolat și erodat gramatical, sărac sau chiar mort. Emanciparea textului și a adevărului e privelegiata sau lipsește azi. În concluzie mitul „limbajului de lemn” e doar o mască și ea există în toate societățile pământului că să ascundă urâțenia și neumanitatea ideologiei. De aceea, recomand să citiţi merele pădureţe ale ţăranului Pavel Ratundeanu-Ferghete, până nu vor fi scoase din rafturi de către noii paznicii ai noului limbaj de sticlă spartă. Nu propun întoarcerea la anii ’80, doar dezvălui vulpea, cașcavalul și chiar găinile noului mit. Minciuna merge înainte: dacă Isus e adevărul atunci de ce nu sări să-l aperi, să-l salvezi?

Povestea omului sărac poate deschide mult mai multe uși spre maturizare, înțelepciune. Când povesteam cu babele seară la clacă sau la mâncat semințe, la colț de bloc rămâneam cu urechile ciulite și gura căscată pentru că vorbele lor te transportau. Ori un „academic” cenzurează prin tot felul de improvizaţii literar-artistice adevărul, pentru a-și păstra scaunul și poziția puterii. Timpul trece, ne ascundem, ne punem măști și apoi murim, fără a fi schimbat ceva în destinul nostru, adevărat divin, din care suntem cu toții parte. Ne punem mereu în scenă și ne vindem neadevărul despre noi, pretindem că suntem cu mult mai mult, orice altceva decât suntem. Artificiile academice ale limbajului sunt doar șmecherii de ascuns adevărul. Normal, „Sistemul” se apară.

America de azi pe care am vizitând-o acum, mi să părut ca o autogară comunală

Cum vrei să le numești, să le spui când ești incontinu cenzurat și chiar „împuşcat” dacă mai continui, în fond pentru apărarea adevărului și a descoperirii lui trăim. Primirea la Londra, ghici a cui? Nu v-a plăcut când erați respectați? E mai bine acum plătind tribut 2,2% sau 2,4% și credeți că sunteți apărați? De cine? E ca-n filme, numai că „Papa Brando” e mort. Odată cu dizolvarea sindicatelor muncitorești a dispărut și sufletul Americii care o ținea în echilibru. America de azi pe care am vizitând-o mi să părut ca o autogară comunală de pe vremea comunismului. Regurgităm totul acum?!

Pe vremea „comunismului” am avut un sistem de educație al minții și intelectului genial care nu e la modă în capitalismul actual, un capitalism ultra-egoist, controlat din umbră. Datul/lovitul peste gură al omului de către autorități, profesori, părinți etc., tot controlul și cenzura diabolică demonstrează mersul către îndobitocire. Uitați-va împrejur și veți vedea că suntem înconjurați de nefericiți zombies care aleargă cu nasu-n virtual. Tineretul e foarte inteligent… însă pentru ce? Ce-i oferim?

Urmăm lupul din umbră

Gândirea pură/curată e a nebunului sau îngerului nu a „omului de rând” care de când a mușcat din măr a ajuns să fie îmbuibat/inundat de activități și îngrijorări cu mii de întrebări pământești. Nu mai înțeleg înțelepciunea. Ne-am specializat atât de bine în domeniul „nostru, E.U.” încât nu mai avem interes comun. În Parlamentul European toți înving în argument. „Aleşii” au mii de instrumente în tolbă, cele mai multe însă, sunt cele de izolare, nu de unire. Până azi Credință și Iubirea ne-au ținut moralul sus, dar de aici înainte suntem trași spre prăpastie precum procedează lupul cu turmă de oi: sugrumă una, o face să sângereze, să lase urme, iar celelalte o urmează. Ăștia suntem noi cei de azi : urmăm lupul din umbră.

Cum dracu’ ne-au prostit ăștia cu bani? În loc să creștem, ne-am covrigit!

Aranjament grafic - I.M.