Ce a fost; Velea
Dragenului, Traian Abruda, MA Doare Frunza, Daca te doare
~*~
Ce a fost de scris, nu vi se pare că
am scris,
chiar din plin de merito-crație,
cu nici un premiu marele iohannis nu
mi-a întins,
să facă un bine, frate Ben Todică şi
vară Jenifer Taylor,
nu şi-a permis deşi are îndemână, în
patria limba română,
ca să aibă sens, în dreptul ce-l are,
în drept de a fi ludă de zestre,
în a acest omenesc-pâine de o ființă
zi de zi de zi,
artist paradis,
că nu mi-a dat: vreo decorație,
medalie,
o sponsorizare-suvenție
de dulce Românie-
doină şi lumină de pomină,
să văd şi să fiu convins că a face
bine românilor-cântare a cântărilor, rostul mai marilor, nu-i doar un promite, promite
mereu...
că are şi transparență, omenească
conştiință.
~*~
Pavel Rătundesnu-Ferghete
Ciubăncuța,Cluj,2019
cât de tânără ar
---------------------
trebui să îmi fii, să mă simt cumplit
de bătrân ?
poate mai
tânără de
cât femeia ce a trecut, cu suplețe,
suta de ani...
poate mai
tânără de
cât femeia ce a trecut la cele
veșnice la 50 ;
poate mai
tânără, mrr, de
cât nebunatica tinerică pliată în
jurul vârstei rondoului la
crimogen din curtea cu
ziduri minione, clădite din flori
(?!) - betonate
prin gestul
unei bascule cu pietriș, cu ciment
vegetal, poate ex
trase anume
ingredientele din
carierele de succes ale artistului
psihopat, creditat,
poate mai
mult decât alții, cu aceeași frizură
artificială în pură natură,
poate mai
dispus să continue ciopârțirea
iubitei apropiate, mai
tinere, brr,
în bucățele oribil de accesibile, de
gustat, nu
se știe, poate spre o vârstă
apropiată de o
finalitate
nicicând practicabilă, de prisos !
~*~
TRAIAN ABRUDA
--------------------------------------------------
MĂ DOARE FRUNZA
Mă doare frunza ruginită-n vie,
Mă dor și pomii de podoabe goi
Și iarba care plânge-ncet pe glie,
Și vânturile strânse între ploi.
Cu bruma rece se îmbracă frunza
Și tremură pe ramul înghețat,
Sub scoarță s-a ascuns și buburuza
Căci viața ei e pusă la mezat.
O lacrimă de gheață se strecoară
Pe chipul toamnei trist și obosit,
Apoi pe solul rece, lin coboară
O haină albă care a găsit,
Cristale reci să-și pună ornamente
Și stele albe prinse-n dans ușor,
Se frânge toamna în mișcări latente
Și se îmbracă-n frunzele ce mor!
~*~
Autor: Aurelia Oancă
14.10.2019
-------------------------------------------
Dacă te doare, nu mă
doare, bucurie-
Binecuvîntrare
- Poieților din întotdeauna -
~*~
Cu vânturi dinainte de ploi şi dintre
ploi,
potop apocaliptic de nevoi şi anevoi
pentru noi,
că mereu şi mereu frunza toamna cade
şi copcii se dezbracă
şi-n frig-ger, sub cer,
rămân goi, că hazardul, ne spânzură
pe amândoi,
cu ciucurii brâului de toarta
inelului de logodnă,
c-a dat hâra, râia, a dat bâza, între
noi,
a dat cearta iernii între noi,
însuşi Dumnezeu micşoreză lumina,
scade ziua, creşte noapte, cum
Eminescu zice
şi încetează fotozinteza-n frunza şi
frunza îşi pierde culoarea,
candoarea de vietate vie,
de verde feroace, strevezie,
pierzându-şi în mare trecere
bio-alchima de România,
melo-mania,
sub scoarță de pom cu simțire de om,
buburuza sub scut şi pe scut de
lumină,
cu sentmente care vestestesc
veştejirea,
măritalul la fete fecioare
nedezforate, însurătoarea, pentru nenuntițiii feciori-
căsătoria pentu noi, Vica, amândoi,
că bunbărița-Marița, se adăposteşte
sub scoarță,
se ascunde, se piteşte, în conştiință
după culori de nelinişte şi la timpul
potrivit primăvara ne vesteşte, că iarna o beşteleşte
dându-ne după busolă propriul reper
de ruză buburuză, de efemer,
că spune-mi şi arată-mi nupțial
unde-i zbura,
c-acolo m-oi mârita/însura
(că ruză-buburuză din palma mea,
logostea unde-i zbura,
acolo mimune m-oi mărita/însura),
că toamna grea trecută, ne
teleportează ca pe mielul blând/obraznic, miel care nu suge la mama sa,
dar nici la mama altora
şi cu multe moaşe rămâne cu buricul
netăiat,
de vodă cel cumplit amuțit,
e dus la abator,
la mezat,
rămas, în gânduri profund pilduitor,
rămas adâncit păstor blând, tăiat de
pe lista de viață,
pentru un sfânt ca-n cer: veşnicie şi
pe pământ,
în făinoşag cu ce mi mie mai drag,
trecându-mi pe brață mireasa-n casă
cu drag peste a casei prag, vravuit bărbatul,
că-şi bagă pe dracu cu ceteraşi,
că-i iubit/răstignit,
la locul vujit, potrivit vrăjit sau
sfințit,
canonizat poet-om,
om-poet mai concret:
preot mai curând,
în sentimente socio-umane sfinte de
cuvinte, înflorite
ca fie pom-Dom,
pentru rod pur şi simplu asigurând
echlibru,
în templu/pe drod în slujbă la norod,
de exemplu
furnizând viață îmbunătățită,
corn al abundenței,
în casă cu masă întinde-te şi msă
strânge-te pentru ordine şi disciplină
de plopi şi tei înfloriți pro-rod de
porumbei
pro-acțiune de salvare pe alei, că
lacrima ochilor înlăcrimați
e ca cerul înstelat pentru
îndrăgostiți întârziați, în nospte,
pimenitoare ca o apă curgătore tot
mai mare, pe drumul din izvoare fe la izvoare,
până la vărsare, în vale,
ca omul din născare cu durerosul
facerii, de la ieşirea din născătore,
până ce more,
din om mic crscând mare, de
încredere,
de trecere, în mare trecere
ca o visare spre cina cea de taină,
pentru unii poeți-apostoli tri
supărări şi pricaz de întristare,
însuşi omul în propia cunoaştere
şi-n consumare e ca o putrzicine în
ardere
ca o lumânare,
ca pomii care-n toamnă se dezbracă
pentru a ajunge în biserica,
în frig, ger şi din pudoare ca Adam şi
Eva puşca goi,
ca să-n vie-n eterna primăvară
neprihăniți pentru ca sub greul de
floare
să se împovare de roadă, ca rugina
care nu prinde rugină
şi albina lucrătoare, prospera în
lapte şi miere, în polenizare/la cap de primăvară, în zbor de curățire-purificare
şi roindă stupina dacă sunt trâtori
şi regină,
ca-n lauda de zestre laudator
temporis acti
de zări albastre sporite ca ordine şi
disciplină
să existe crudă realitate cu
resposponabilitate
să fie botezatate întru Domnu cu
lumină lină de liturghie,
de evanghelizare-n holdă cu spice
şi pentru pomi îmfloriți găzduiți şi
cunscuți pentru roadă şi stupul în stare roindă, ieşindîngheduit prin urdiniş,
că roiul, tânără familie
cu albină lucrătoare de ispravă
într'a Domnului slavă roindă
dacă are trântori şi unică regină,
femeie stabilă şi de casă ca să ne
fie istoria povete frumoasă
cum ne fu şi viața cu armonie şi
frumoasă cum una ni cununa şi a Maicii Domnului grădină de încrdere
şi de onoare, de harnică-furnică, greer
şi de albină bună de muncă, isprăvnică
şi bună paşnică, şi harnică, bonus
Iisus,
bună prasnică şi spornica.
~*~
Pavel
Rătundeanu-Ferghete
TRAS PE ROATĂ ANUME
DINȚATĂ
Cu atribut artist sub cer, Boo
Jenifer,
INFINIT ANSOLUT A PĂCII, MUNCII ŞI
IUBIRII,
infinit predicat şi subiect apropiat
indispensabil,
apropiat sustenabil util şi impecabil
durabil,
apropiat de obiect-
dă-mă adunat între două coperți, într-o
carte
ca la carte şi ca-n filme năstruşnic
regizat, ca frate între frați,
pentru frații minunați, botezați şi
responsabilizați,
frați, din înalții falnici, boiereşti,
Carpați
ca la carte manifest artist pro
sănătate,
că-i mai bună ca toate, lumină a
luminii, în corola de mununii veşnicii lumii, odisee, bettsseler - reper
universal,
că-mi am propiu-motiv solar național,
monumental orginar cum rar, popular,
talant nativ perspectiv creeativ,
răruț floare de colț, dar măruț,
măruț mărgaritar,
drăguț,
cum rar să răsar inedit de om potivit
la locul meu potrivit,
în timp potrivit istoric-literar, sfințit,
cu toate, că n-am îmvățat, om de
biserică/ nu e biserică,
pe a salvării arcă?
n-am învățat, neam Eminescu, să mor
şi nici de-a de-a dracului no, mă! n-am murit, neam,
n-am murit încă vreodată, ca artă,
pentru a fi între pământeni,
pentru pământeni şi-n pretutindeni
încununat cu spini,
mirare şi invidie, pentru români ca
deopotrivă pentru străini, pentru viața duh de adevăr şi simetrie, omenie şi
armonie,
cu siguranță
ca Marin Preda mare conştiință-
cel mai iubit, artist pe crucea cristică
alături de Iisus provita pe Golgota răstignit/
ca Horea, Cloşcuța şi Crişan în veci
pomenire,
tras, în APUSENI pe Dealul Cpățânii,
la Alba marii uniri, Mesie a durerii
şi Mesie a iubirii- învierii fericirii,
tras pe roată anume dințată,
pro drept ca frept drept de a te
naşte, candidat, în calitate de nemurire,
pentu a candida ca templu eliberării
pur şi simplu:
exemplu, de onoare şi de încredere, binecuvântare
pentru România profundă, întregită, mare
şi fără asemănare sub soare,
cu om în raze, ca om luminat,
aur cenuşiu strecurat.
~*~
Pavel
Rătundeanu-Ferghete
-----------------------------------------------
DE CARȚI PÂNĂ MARȚI
BooTaylor, fată de viitorla origini, din
Carpați, născutăîntre hipeni"străini, americani,
pentru a-i pune ca la Iisus Hristos
cunună de spini-ponos, în loc de folos omenos-luminos,
tare mult şi bine, fain destin, te
rog despre acest cult, să-faci cunoscut,
luminii lumii de absolut început, a
lucrului dumnezăiesc, Eminescu genial național fără egal, bine făcut,
prin a ce iubire se cuvine, românesc,
omenesc, răruț, făinuț şi drăguț, din România,
că i-ar plăcea tare bine,
tu-petru, iartă-mă, doamne, doamne,
trimite-i că i-ar plăcea lui Ben
men-fenomen,
ca unui botezat
şi închinat la icoane
şi apoi din România, plecat
în mâine aborigen-n Australia,
a plecat de joi mai apoi, de carți
până marți,
că la noi era şi acru,
ironico-umoristic, fariseic, afurist,
artist,
după noi potopul, ca la teatru
de nota zero, zoro/patru.
~*~
Pavel
Rătundeanu-Ferghete
Cu Iosif pe coclauri is
at Valea Drăganului.
August 15 · Poieni, Romania ·
Despre ”Povara bătrâneții” <3
*Cu le' Ana Gileru (90 de ani) din
satul #ValeaDrăganului, com. #Poieni, jud. #CLUJ
P.S: Mai multe filmulețe găsiți pe
canalul de #YouTube AICI:
- - >
www.youtube.com/c/IosifCiunterei < - -
*Filmuleț realizat prin cadrul
proiectului #România Remarcabilă derulat de #Centrul Cultural Clujean!
O zî bună la tătă suflarea! :)
- Cu Iosif pe coclauri -
-----------------------------------------------
Galbână de grasă, buiacă, nu pprea
dusă la biserică cu ceva lipsă la bibilică, în viața cum nu fu mai frumoasă.
~*~
Pavel Rătundeanu-Ferghete
P.S. BooTaylor, poți aduna de pe
facebook,
tot bulc petru un book,
ce zici, faci?
Pavel
Rătundeanu-Ferghete
Sâmpetru-Almaşului, Sălaj, România; domiciliat
acuma,
în Ciubăncuța, Cluj,
idem...România, grădină a Maicii
Domnului.
---------------------------------------------
POZIȚIONARE
-PANFLET,-UN FEL DE
PANFLET TUDOR ARGHEZI-
~*~
Inutile apelări la justiții spre
rezolvări-nerezolvări,
inerții,că-n degeaba nu creşte nici
iarba,
că nu-s trageri la răspunderi,
nu-s resposalizări,
ci suspendări,
şi iarba nefiind antrenată pentru
învieri,
avem doar scăderi-probleme, dileme: pierderi,
în alchimii biochimii
cu proaspete reformări, confundând
marfa cu ambalajul, sula cu prefectura,
în lipsa temerară ca la hoții de
bănci cutezător, cu tupeu-curaj,
că nimeni nu-i luat din scurt?
în răspăr, pe muchie de cuțit,
mireasa-n făinoşag cu drag, pe brață,
trecută, în casă peste prag, pe topogan, pentru ce mie-n iubire candidând la
fericire mi mai drag, în drept la înviere, în drept cum dreptu de a te naşte
în troc, cu păr pe păr pentru pupezi,
duse la iarmaroc ca
păsări mândre fără modru ca haiducu-n
codru,
comedie-social-uman, în van teatru,
la care cu ochii-n patru- pute-n
stroşit de nota patru,neartist-pestriț,ploaie cu dinți,cu rodie,că-n cuiburi
capul trage pentru ce pielea face nemăsură a lucrurilor,
necântare Solomon a
ccântărilor/psalmi-David membru de partid,
că nu se curăță peştele de la coadă
la cap,
în ieşiri de serenadă, în stradă, pe
uliți creştine, europene, înlesnindu-se, că ruşinea -i lesne,
cu globalizări trase-n scorbaci
brici, cu plezne -beznă de-ți vine acru,
că doar cu inflații, crize, fără
penalizări, pentru prorociri false,
pentru indecideri/om- uideri, tegiversări,
amânăr,
că nu-s justițiar doar fictice
condamnări cu suspendări,
fără confiscări de averi,
ci miruiri cu citiri de acatiste şi
parlamentări, inutile discuții, logoreii,
în loc să afli omeneşti soluții la
ecuații-revoluții: certe rezoluții,
cu finalizări benefice, fricite, liturghii
sustenabile cu dubiect şi predicat, infinit Eminescu abdolut apropiat cu lumina
de început, în pas cu pas cu înteres pentru fes, lucru bine făcut ca holda de
spice, să ne des pace,
că la ce nevoie, anevoie, nu triste
pentru corupți, libere vomitari, în libere căderi de cioburi, de oale şi
oglinzi sparte,
pro-corupții, trişari
cu legi- târguieli, tocmeli,
în legi tegiversări de băieți
deştepți, cu făr-de-legi,
mă îmțelegi, nu? ba sau nu, că-i cum
şi zici înțelept, cum zici şi tu: poporul,
la singular, omul de rând, în
dragoste profund,
e luat peste picior, tras, în piept,
nu-i asa,"hopa-tropa, că dub
nelegiuiri hop şa-şa" te îngropă popa?
pentru veşnice amânări, chipurile
condamnări cu suspendări
şi-n aer cercetări chipurile, amânări,
neîncadrări, cu timp, în timp de Olimp,
în temeneli şi timp, cu om- culmi sub
vremi,
deci cu socoteli, scăderi- ştergeri, ştrangulări,
în legi/fărdelelegi, greşeli, de
păcate, abureli, aboliri,
dar cu: ce fel fără rezolvări ?
Pavel Rătundeanu-Ferghete
"sâmpetreanu, că-n Sfânt Petru cu
răchiți-Sâmpetru şi-o rupt ungurul, dracul, raul, pieptu"
Petru Ioan Garda
Yesterday at 10:32 AM
Mi-a spart
unul o magazie de scule, pentru că i-a trebuit ușa, se pare. Cu ocazia asta,
și-a însușit și ceva unelte.
Cum la
poliție ar fi inutil să apelez, m-am gândit să-i dedic niște urări, gen să-i
piară în flăcări tot neamul lui de hoți și de tâlhari. Dacă aveți și alte idei
de urări...
***
Un provita, social-uman, Onore dr
Balzac, comedianan, româno-amrican?
şuhan men, frnomen fariseic,
prea comic ironico-dramatic,
inteligent-savant, real, național.
~*~
Pavel
Rătundeanu-Ferghete
*
Miroseai a iubire
nicu gavrilovici
~*~
Miroseai în seara aceea a lună
plină...
Eu mă rătăcisem
în labirintul tristei galaxii.
La prima vedere
te-am iubit și la a doua
și de atunci te iubesc mereu
agonizând.
Miroseai a maree și a altceva
al cărei miros nu îl cunoscusem încă
și am plonjat în adâncul speranței
căutându-te.
Miroseai a iacint
și te-am inspirat cum în copilărie
inspiram bolta cu îngeri,
Iubire!
-o-
Sursa: Pavel Rătundeanu-Ferghete
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu